KorAP: Find »[drukola/base=îngrozitor & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...73 >

1,814 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

în brațe și a-i sfâșia rochia. Dar m-am așezat din nou. — Hartley, dacă te-au muncit toate îndoielile astea, de ce nu le-ai dat niciodată glas? Am fi putut aranja într-un fel lucrurile. A fost atât de îngrozitor să pleci fără un cuvânt, a fost o cruzime. — Îmi pare rău, îmi pare rău. Trebuia să plec în felul ăsta, era singura cale, n-a fost ușor. O, e frig, e atât de frig, trebuie să-mi îmbrac din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Oh, Dumnezeule! — Am continuat să fac lucrul ăsta și după ce i-am spus, mi-a fost întotdeauna frică de poștă, ca nu cumva să-i cadă ceva în mână și să înțeleagă greșit. Oricum, mi s-a părut atât de îngrozitor să înfrunt veșnic riscul ca el să descopere ceva, încât am preferat să-i spun eu... și a fost... cumplit. A fost furios, gelos? — A fost cumplit. Știi, nu putea crede că sunt nevinovată. — Hartley, am replicat eu, legătura noastră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
închipui că a murit. Uneori aș vrea să fi murit, să aflu că a murit, astfel încât speranța și teama și groaza să poată înceta și să ne redobândim liniștea. Dacă s-ar întoarce... s-ar putea să fie... îngrozitor. — Adică? — Îngrozitor. Lacrimile lente continuau să se prelingă, iar ea își pleca pleoapele, ca să le lase să-i lunece pe obraji. Continuă: — Aș vrea să nu fi adoptat niciodată un copil, a fost vina mea, Ben are dreptate, am fi dus-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
m-am gândit că o să-ți cer pur și simplu să pleci, să-ți vinzi casa și să pleci, îmi spuneam că dacă o să te fac să înțelegi ce importanță are lucrul ăsta pentru mine și pentru Ben, cât de îngrozitor, ce coșmar înseamnă pentru noi prezența ta aici, ai să pleci imediat. — Hartley, plecăm, plecăm tu și cu mine, ăsta e răspunsul. M-am gândit să-ți scriu o scrisoare în care să-ți cer să pleci, dar ar fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
am să mă fac, Doamne, ce-am să mă fac? Ce-o să-i spun, va ști cu siguranță unde am fost. Oh, am fost atât de grijulie întotdeauna și am evitat să-i spun minciuni și acum va crede... E îngrozitor, oh, cât sunt de proastă, proastă, ce să mă fac? — Rămâi aici, nu-i nevoie să te duci înapoi. Eram tulburat și puțin rușinat când am văzut cât de îndurerată și de îngrozită era, dar, în același timp, mi-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și-și retrase mâna dintr-a mea. Nu! — Da. Nu vrea să-l vadă pe el... numai pe tine... ține foarte mult să te vadă. Vino, vino repede! — Titus... dar cum de-a ajuns la tine...? O, ce curios, ce îngrozitor... — Credeam c-ai să te bucuri. — Dar de ce să vină la tine... oh, Dumnezeule, ce să mă fac?.... ce s\ mă fac?... Devenise dintr-o dată un copil plângăcios, zăpăcit. — Vino să-l vezi, haide, scoală-te. Am ridicat-o în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
de tiran, adică în rolul pe care-l detest cel mai mult. Foarte bine, nu știu exact cum a fost căsnicia ta și poate că n-a fost chiar atât de îngrozitoare, și nici el n-a fost atât de îngrozitor, dar, fără îndoială, nu e un menaj fericit, și nu văd de ce trebuie să-ți continui viața alături de un bărbat violent si antipatic, din moment ce nu mai ești nevoită s-o faci. Poți renunța, îndrăznesc să cred că ai fi renunțat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
turnul și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele turnului (uitasem să fixez o funie, dar fluxul era înalt). Peregrine, o halcă mare de carne albă, s-a întins la soare pe iarbă, și s-a ars îngrozitor. Gilbert a plecat cu mașina în oraș și s-a întors cu cantități industriale de provizii alimentare și cu câteva sticle de whisky, pe care le-a trecut în contul meu de la prăvălie. Mai târziu, James s-a dus și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mea, dacă nu chiar cea mai rea. M-am trezit asemenea osânditului înainte de execuție. Nimeni, cu excepția lui Titus, nu și-a luat micul dejun. Continua să fie zăpușeală, dar acum se auzeau în depărtare câteva mormăieli de tunet. Hartley arăta îngrozitor. Se fardase cu o grijă specială, ceea ce o făcea să apară patetic de bătrână. Rochia ei galbenă era murdară, șifonată și ruptă. Nu puteam s-o trimit înapoi la soțul ei în halatul meu de casă. Mi-am scotocit printre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
James îi spunea ceva lui Peregrine, poate că-l chema înapoi în mașină. Am avut timpul să-mi spun: „Ben a pus la cale o splendidă ambuscadă, a ales locul cel mai potrivit“. În clipa aceea, parbrizul s-a cutremurat îngrozitor. Un bolovan de dimensiuni considerabile, proiectat de sus, căzuse direct pe sticlă. Sticla sfârâi, plesni, devenind albă, opacă, sub rozeta crăpăturilor. Bolovanul ricoșă pe radiator, stâlcind caroseria, și apoi se prăvăli pe drum. Peregrine scoase un urlet de furie. Titus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Dar memoria îmi va reveni? Nu știu, asta n-a mai spus. — Îmi aduc aminte că m-au transportat acasă. Cred că pe parcursul drumului am căpătat tot atâtea vânătăi cât și în apă. Doamne, sunt vânăt tot! — Da, a fost îngrozitor, erai ca un sac de cârpe ude, atât de greu, și a fost cât p-aci să te scăpăm într-o râpă. Dar asta s-a întâmplat mult mai târziu. — Cum adică mai târziu? — Nu-ți amintești că James ți-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Noi ne vedem unii pe alții pentru că suntem centrii unor activității mintale continue. Un înțelept care meditează nu poate fi văzut. — Da, categoric sinistru! Nu-mi puteam da seama dacă James vorbea serios. Presupuneam că nu. Dar discuția mă stânjenea îngrozitor. L-am întrebat: — Când te gândești să pleci? Îmi închipui că mâine. Ca să nu mai vorbim de altele, vreau să-mi recapăt patul. Da, scuză-mă, poți să-ți recapeți patul chiar în seara asta. Eu plec mâine. Am o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Lizzie mi-a povestit cât de geloasă fusese pe Clement, chiar când încetasem să mai trăiesc cu ea. „Simțeam întotdeauna că, orice s-ar fi întâmplat, tu îi aparții lui Clement.“ Vorbeam despre teatru, cât de minunat fusese, cât de îngrozitor fusese, cât de bucuroasă era Lizzie că scăpase de el. M-a întrebat și despre Jeanne, i-am povestit câte ceva, și după aceea am regretat, văzând cât de mult o îndurerasem. În aceste plimbări, Lizzie, transpirată, gâfâind, purtând rochii vechi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
am spus: „Dar dacă va fi singură și-mi va cere: Ia-mă cu tine“? Trebuia să am o mașină pregătită. Am reflectat cu disperare și chin la acest lucru, în timp ce speranța se lupta cu spaima, închipuindu-mi cât de îngrozitor ar fi să am mașina și să n-o am pe Hartley; să existe simbolul răpirii, dar nu și prințesa. Până la urmă am hotărât însă că trebuie să mă încred în speranță și deci să urzesc planul speranței, așa încât i-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Hartley mi-a deschis ușa. Își ținea capul ușor zvârlit spre spate, ceea ce-i dădea un aer de mândrie, dar probabil că era doar emoționată. Mă privi fără zâmbet, cu buzele ușor întredeschise, iar eu i-am întors privirea, roșind îngrozitor și simțindu-mi ochii rotunzi și mari cât cepele. Percepeam prezența lui Ben în spatele ei, în ușa deschisă a odăii de zi. Chiar dacă aș fi plănuit pentru acest moment vreo comunicare intimă, lucrul ar fi fost cu neputință, pentru că amândoi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
care poposim rar, și unde percepem limpede zădărnicia tuturor lucrurilor la care am râvnit atâta amar de vreme, și la care în curând vom râvni din nou. Nu am avut intenția să scriu despre moartea lui Clement. M-am întristat îngrozitor descriind-o și, cu toate că au trecut câteva zile, tristețea continuă să mă bântuie. Bineînțeles, mi-a revenit din acea jale, probabil destul de repede. Clement mi-a lăsat averea ei, dar până la urmă s-a dovedit a nu fi altceva decât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

jos era noroi în așa fel încât nu puteai să stai nici în picioare, nici jos. După un timp brățările au început să strângă, erau prea fixe, au oprit circulația, carnea a început să se ridice... și ne dureau mâinile îngrozitor. Am hotărât să batem în ușă. Era întuneric beznă. Ne-am deplasat către ușă și-am bătut: veneau gardieni, ne înjurau și plecau. Ne amenințau, ne cereau să nu mai batem... noi am continuat să batem și a doua zi

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o altă grevă și să găsim forme de protest pentru că situația devenea din ce în ce mai insuportabilă în Gherla. Agresivitatea era dusă la extrem, din orice se lua bătaie, mâncarea nu se mai putea mânca. Primeam atunci niște borhoturi de abator care puțeau îngrozitor când le aduceau... burți nespălate, resturi din astea, varză murată stricată, murături, ciorbe de murături stricate... Rămăsesem ca hrană de bază în bucățica aceea de pâine de 75 de grame de dimineață și în turtoiul de la prânz, dar după un

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ai în toată închisoarea, și să n-o mai poți controla. Și-atunci au provocat-o la o cameră de frontieriști. Îi separaseră cei care încercaseră să treacă frontiera, și ei aveau tot așa, un separeu cu W.C.. Vara era îngrozitor, că erau în jur de 100 în camera aceea, că era o cameră mare. Închisoarea nouă era sub formă de „U”... și ei erau pe o latură, la etajul 3. Vara era îngrozitor! Era o căldură umedă, sufocantă. Și au

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
așa, un separeu cu W.C.. Vara era îngrozitor, că erau în jur de 100 în camera aceea, că era o cameră mare. Închisoarea nouă era sub formă de „U”... și ei erau pe o latură, la etajul 3. Vara era îngrozitor! Era o căldură umedă, sufocantă. Și au venit să le zidească W.C.-ul și să le bage hârdaie, și-atunci s-au revoltat, mai devreme decât am avut noi timp să organizam revolta în toată închisoarea. Dumneavoastră erați unul dintre

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Atunci săracu’ Rodas, a primit mare bătaie. Juberian n-a fost mulțumit niciodată cu ce declara. Pe urmă a mai fost un băiat, care a fost adus mai târziu, Vintilescu. Și el a fost bătut la tălpi foarte-foarte tare și îngrozitor. Asta pentru că au vrut să facă din el un exemplu. Dar de ce? La un moment dat, Juberian a stat în mijlocul camerei și ne-a spus: Ascultați aicea! Vintilescu a stat in penitenciarul Timișoara în infermerie și a vorbit ceva despre

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
două porții. Pe noi ăștia de eram mai tineri ne băteau ăia de ne înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne’? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un grup de persoane acuzate pentru spionaj în favoarea lui Tito. A fost grațiată când s-au reluat relațiile României cu Iugoslavia și pensionată cu gradul de colonel. După eliberare a fugit în Iugoslavia de frica deținuților pe care îi torturase îngrozitor și care juraseră să o ucidă. Doina Jela, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, București, Humanitas, 2001, p. 194. Ion Lupeș și Petre Măzăreanu. O descriere a acestei întâmplări face și Silvestru Nanu în interviul din prezentul volum. Gheorghe Vătășoiu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358

Ora 4 Basset la mine, pleacă împreună cu Stöhr la București pentru diferitele fabrici de foiță de aur. Seara biliard cu Șoimănescu. Kronprințul a sosit în Valencia, unde a fost primit călduros. Francezii sunt supărați din cauza călătoriei sale, presa franceză instigă îngrozitor împotriva Germaniei, provoacă la război. În Serbia guvernare despotică cu represalii. Vineri, 11/23 noiembrie Vreme minunată. Dimineața −5°R. Înainte de amiază cu Elisabeta, scris. Promenadă. Venit generalul Crețeanu. După-amiază promenadă cu Elisabeta și cu doamnele, orele 2-4. Aer minunat

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
Ora 11 înainte de amiază Radu Mihai. Ora 11½ Lecca. După-amiază promenadă, rece. Seara cu Elisabeta și citit. Frig. Vineri, 1/13 martie +3°R, foarte rece. Înainte de amiază nici un ministru. Brătianu nu a venit. După-amiază plimbare cu trăsura. Vânt rece, îngrozitor. Orele 5-6 Sturdza. Seara citit. Sâmbătă, 2/14 martie Foarte frig, atmosferă de ninsoare. Înainte de amiază Câmpineanu, hotărât cu el să merg la Tornielli. Ora 11 Nacu. După-amiază la ora 1½ ședință la Academie, Hasdeu citește raportul despre Etymologicum Maximum

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]