4,549 matches
-
1905. Soarele se Înălța tot mai mult peste rîu, luminînd florile de hîrtie care acopereau partea din spate a vasului ca niște ghirlande aruncate de admiratorii acestor marinari. În fiecare noapte În Shanghai, chinezii care erau prea săraci ca să-și Înmormînteze rudele aruncau cadavrele de pe debarcaderele mortuare de la Nantao, acoperind sicriele cu flori de hîrtie. Duse departe de reflux, erau readuse de flux, Întorcîndu-se la malul Shanghai-ului, laolaltă cu toate celelalte resturi abandonate de oraș. Pajiști de flori de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gurile acelor cadavre erau pline de dinți. Fiecare chinez Încerca să aibă măcar un dinte de aur, din respect pentru sine, iar acum, cînd Începuse războiul, rudele lor erau prea obosite ca să le scoată dinții de aur Înainte de a-i Înmormînta. Jim și-i Închipui pe cei doi marinari americani cercetînd noaptea bancurile de nisip cu cheile lor de șuruburi, Frank vîslind printre golfulețele Întunecate, iar Basie În barcă, ținînd o lanternă, agățînd cadavrele care treceau pe lîngă ei și inspectîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar fasciștii germani fugeau după ce furaseră mobila și alte averi. În timp ce el explică pașii de dans popular, tu privești pe fereastră la crucile și cavourile din cimitir, pentru că tot nu pricepi nimic, iar ție Îți plac cavourile. În cimitir este Înmormântat colegul tău de clasă Armanda Ștefan care a murit de cancer În sânge, adică, leucemie. Armanda locuia În curtea Fabricii de limonadă de pe strada Avrig, lângă cinema Donca Simo și când a murit, toți colegii de clasă i-ați dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru totdeauna. Un cap mare și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte”, și de „buric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tron, proaspăt bărbierit și pudrat din belșug, citind jurnalul, deși cu un ceas mai înainte țiganca îl trântise pe salteaua de paie, cu plastronul leoarcă de sângele atât de generos risipit „pentru amorul îmbobocit în două inimi tinere”. A fost înmormântat în ziua în care s-a declarat mobilizarea. Ochii rătăciți și măriți de spaimă ai Laurei se opreau în răstimpuri pe chipul meu, ca să-mi ceară sprijin. A greșit, ancorându-și disperarea în omul care nu și-a putut ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aceea, fusese cea care ajunsese prima la locul nenorocirii și care relatase că Fenimore formulase de curând instrucțiuni ca, În cazul morții ei, apartamentul să fie sigilat de consulul american, În așteptarea rudelor, și Își exprimase dorința de a fi Înmormântată În cimitirul protestant de la Roma, pentru că detesta cimitirul trist, insular, de la Veneția. Aparent, exagerase mult gravitatea bolii, sau cel puțin așa consideraseră doctorul și asistenta ei personală, căzând pradă unui obicei pe care ei Îl considerau morbid, acela de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
suprafața trupurilor, împiedicînd orice reunire. Nimic nu mai răzbate dincolo de pelicula aceasta invizibilă cu toate că strigătul pe care-l izolează trebuie să fie sfîșietor. Singure secundele, bătute ghilotinat de vechea pendulă, reverberează între siluetele noastre oțelite, parcă; părem a fi așa, înmormîntați în imobilitate ca în propria noastră distrugere, două statui părăsite de orice alăturare a viului. V. tînăr, usturîndu-mă ochii. Acoperindu-mi fața cu palmele. Ochii își iau zborul lăsînd orbitele goale pînă cînd îmi vor crește alții la loc. Elena
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bine mă ascund să las lacrimile să doară și durerea să vindece. Pentru că lacrimile sînt singurele lucruri de pe lume ce capătă sens cînd sînt inutile. Cînd nu le vede nimeni și nimeni nu le degradează într-o concluzie. Și mă înmormîntez în ele, în nașterea suferinței. O apăsare. O cumplită oboseală lucidă de parcă toată vina universului se varsă asupra pieptului meu și bolește acolo. Promite, mă înflăcărează și apoi dispare instantaneu, fără a fi atins esențialul. Mă părăseșteîntr-un pustiu straniu în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
țiplă cu satele necunoscute ale unei sărăcii milenare, pe toate planurile, și o fac complet dezinteresat, ceea ce-ți trezește suspiciunea. Dar Îți trece, În special dacă te duci la St. Amands, orășelul unde a trăit mile Verhaeren. Poetul este Înmormîntat pe un promontoriu ce mușcă din apele rîului, statuia de bronz se ridică cîțiva metri mai În spate, privește de-acolo valurile, am făcut Împreună o fotografie, „Grup de scriitori din materii diferite”, la asfințit, bătea vîntul, cerul era rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Soto a fost o fată plină de viață, dar ghinionistă, care a devenit ajutorul lor de Încredere și prietenul lor cel mai apropiat. Înainte de a muri, toți trei au adăugat la testamentele lor codicile În care au cerut să fie Înmormîntați Împreună, În ocean. Ceea ce s-a și Întîmplat ieri, Într-o ceremonie sumară, fără slujbă religioasă și fără alți participanți. Șeful securității de la Dream-a-Dreamland s-a ocupat de organizare și nu a dezvăluit locul În care odihnesc trupurile lor neînsuflețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
n-ai făcut nimic cu casa?“ „Tot ce-i nou e tensiunea sporită. Am aflat de mult că o familie de la etajul patru ar intenționa să se mute aici. Îi făcuseră și propuneri mamei tale, care a refuzat. Abia o înmormântaseră și a doua zi sau a treia zi, pe la șapte dimineața, a început să sune de mama focului soneria. M-am uitat prin vizor. Era femeia de la patru cu încă cineva pe care nu-l vedeam. Am întrebat, prin ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
violent - pe jumătate de frig, pe jumătate de spaimă -, înaintă repede pe interval și deschise împingând o ușă mică, de stejar, care dădea spre o serie de trepte de piatră abrupte. Erau treptele care coborau spre criptele familiei, unde fuseseră înmormântați generații întregi ale familiei Winshaw și unde un mormânt gol, dar sofisticat inscripționat purta mărturia memoriei lui Godfrey, eroul de război, al cărui cadavru nu reușiseră să-l recupereze de pe pământ inamic. Hilary coborî treptele în beznă totală, dar ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vrea să știți cum moare omul? 4. Pe cine ați vrea să pedepsiți prin moartea dumneavoastră? 5. Ce vă supără la Înmormântări? 6. Aveți prieteni printre morți? 7. Ați sărutat vreodată un mort? 8. Știți unde ați vrea să fiți Înmormântat? 9. Preferați să muriți deplin conștient sau să fiți luat prin surprindere de o cărămidă care să vă cadă În cap? 10. Ce chinuri preferați morții? 11. Dacă iubiți pe cineva, de ce nu vreți să fiți partea ce supraviețuiește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fiindcă nu aveam cine știe ce, am fost chiar un pic dezamăgit, erau mai mult traduceri pentru uzul intern al C.a. Le-am cerut și prietenilor mei materiale, dacă păstraseră ceva. Unii au râs de mine, Cătă spunea că vreau să-l Înmormântez pe Celebrul animal. Nu știu dacă glumea spunând asta, poate că nu, În definitiv C.a părea adormit, dar noi ziceam că-i regula verii, așa se Întâmplase și cu un an În urmă. Oricum, toată lumea era relaxată și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știind că în cazul unei "defecțiuni" ce ar fi dus la descoperirea complotului, represiunea în cazul lui ar fi fost și mai dură? Din păcate, cel care ar fi putut să-i răspundă nu mai trăiește. Rommell fusese "sinucis" și înmormântat cu onoruri naționale, însuși Führer-ul consolând cu cinism văduva îndurerată, toată lumea știind că dacă Burgdof 145 ceruse Feldmarschall-ului să aleagă între pistol sau capsula cu otravă, Hitler fusese cel care dăduse ordinul. Torturați în timpul detenției, ceilalți conspiratori sfârșiseră prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din răsărit, care, odată venite n-au mai plecat, - mai e și masacrul de la Katin, n-am mai avut curajul să ne Întoarcem, așa că am rămas, sînt acum În Franța, unde am rămas definitiv. Tata a murit la Bordeaux, e Înmormîntat acolo, numele i-a rămas scris pe crucea de marmură: «Locotenent colonel Viaceslav Ladislau», iar dedesubt precizarea: «ofițer În Armata Poloniei Libere», apoi anul nașterii și al morții. Eu m-am măritat cu un ofițer francez de aviație care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să-i Închidă ochii. Făcu semnul crucii, rosti Încet o rugăciune, se adunară cîțiva, veni și supraveghetorul sectorului, care Îi Împrăștie după ce reținu pe trei din ei, care-l duseră pînă la o baracă, iar În după-miaza aceleiași zile fu Înmormîntat. O movilă de pămînt ce se șterse și ea În vîntul secetos al ținutului. Au trecut ani, mulți, foarte mulți, și mi-aduc aminte și acum de el, străjuind Începutul acelei tinereți cînd am urcat, pentru prima dată, treptele tribunalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Romanța fără ecou” (“Iubire, bibelou de porțelan”) în interpretarea formației Mondial, a fost ales printre primele 10 melodii românești de dragoste ale secolului XX . Un cancer la plămâni descoperit târziu l-a răpus rapid, pe 23 aprilie 2014. A fost înmormântat la cimitirul Mărcuța, la biserică fiind prezenți foști membri ai grupului Mondial, precum și familia - mama, soția, fiica sa Isabela Suzana, fiul său Romeo Jr. și fratele Mihai - cunoscut compozitor. Dumnezeu să-l odihnească!
Adio, Romeo Vanica! by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83770_a_85095]
-
decât românește. Ca toți locuitorii de munte, vlahul nu-și poate uita patria nici in țările cele mai depărtate chiar și se întoarce adesea la bătrânețe în Pind cu ceea ce a agonisit, prin osteneala unei vieți întregi, pentru a fi înmormîntat în același pământ în care odihnesc strămoșii săi. Dar poporul vlahilor, atât de pacinic astăzi și dedat numai la muncă și câștig, n-a fost însuflețit întotdeauna de un spirit atât de liniștit, nici a fost strâmtorat și mărginit la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
anarhic, în care a spus că societatea actuală e împiată de câțiva despoți ce sug necontenit din sângele și sudoarea omenirii, și n-au cedat decât după ce ajutorul de subprefectură, asistat de un singur călăraș, l-au oprit de a înmormînta cadavrul fără rugăciunile cuvenite, {EminescuOpX 188} deoarece d-rul Russel n-a putut să probeze legalmente aceea ce susținea decât invocîndu-se de martor pe sine, pe soția sa și pe d. Stăncescu; iar acest din urmă, singurul a căruia mărturie putea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
câțiva mă mai sună la telefon sau îmi dau mail: laș, nu le răspund. Scenele curg, se întrepătrund, chipurile alunecă sub pagini scoase din Eliade și Blecher, printre rânduri din capul meu, o imensă magmă de viață trăită și-apoi înmormântată în cel mai groaznic și firesc mod posibil. Fiecare a contat, fiecare a avut clipa lui de glorie, momentul copleșitor când a strălucit în ochii sau în mintea cuiva, fracțiunea de triumf și împlinire; praful s-a ales de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era bucătarul francez angajat la «Capșa». Se ocupa numai cu dulciurile. Pot să vă spun și ce serveau la desert. Penciulescu mânca tort Joffre sau Richard, Cibănoiu lua profiterol cu frișcă și bomboane cu cafea. Azi au dispărut. Unul e înmormântat la Bellu, celălalt la cimitirul central din Cluj. Nici «Capșa» nu mai e ce-a fost. Doar profiterolul a rămas pe listă și nu vi-l recomand: e făcut cu înghețată adusă de la Billa.“ M-am uitat discret sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amenință că va pune să fie bătut cu varga. Foarte bine, Kolpakov se duce la cazarmă, se culcă pe prici și peste un sfert de ceas moare. Excelent, dar cazul este surprinzător, aproape imposibil. Așa și-așa, iar Kolpakov e înmormântat; prințul raportează, iar pe urmă Kolpakov este șters din liste. S-ar părea că nici nu s-ar fi putut mai bine, nu? Însă exact peste o jumătate de an, la trecerea în revistă a brigăzii, se constată că soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zice qu’on se trompe*. Dar, din păcate, am fost martor și chiar am făcut parte din comisie. Toate confruntările au demonstrat că era vorba de același, de absolut același soldat Kolpakov, care cu o jumătate de an înainte fusese înmormântat cu parada obișnuită și bătăi de tobă. Sunt de acord că, într-adevăr, a fost un caz singular, aproape imposibil, dar... — Tată, ți s-a servit prânzul, îl anunță Varvara Ardalionovna intrând în cameră. — A, foarte bine, excelent! Chiar mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mei cum au fost împachetați! Măicuță! Milostivo! Poruncește să-i scot eu din cămin: intru cu totul, îmi bag în flăcări capul alb! Soția mi-i bolnavă, n-o țin picioarele, am treisprezece copii, toți orfani, pe tata l-am înmormântat săptămâna trecută, sunt un om care rabdă de foame, Nastasia Filippovna! Și, zbierând astfel, dădu să se târască spre șemineu. — La o parte! strigă Nastasia Filippovna, îmbrâncindu-l. Dați-vă la o parte cu toții! Ganea, ce mai stai? Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]