1,882 matches
-
ca niște castele fosforescente închipuite din briliante, nemișcate parcă în mersul lor de melc. Nu de mult, în plină vară, mă aruncam cu bucurie în valurile mării, și acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se părea mie - ca acoperământ pentru cap? I-am răspuns făcându-i cu mâna prin fereastra deschisă a compartimentului și l-am văzut cum se face din ce în ce mai mic? Limpede rămâne faptul că, pe fundalul îndepărtat, orașul se proiecta pe cerul înserării cu toate turnurile lui. Și chiar vreau să cred că am auzit cântecul clopotelor de la apropiata Biserică Sfânta Ecaterina: „Cinstit să fii și credincios, până-n mormântul rece...“ Dintre toate bisericile orașului care, în decursul anilor de după război, au fost refăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încăperile ochiului meu se schimbă în negru. Reflectă doar întunericul pe care-l poartă. Pare că se face din nou seară și totul devine mai opac, mai aproape de cum ar trebui să fie. Numai lumina e capabilă de false umbre. Înserarea declanșează o stare tainică în care ți se face din nou dor de cineva, de tine, de cum ar fi trebuit să fii. Vîntul nevăzut. Întunericul e sincer măcar în promisiune. V. tînăr simte asta. Și-n el e seară. Parcă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e fierberea cărnii ce vrea să se înmulțească. Cît aș dori, Doctore, să nu te mai doară! Să faci, cumva, ca lacrima limpede să se adune tihnit în sicriul sufletului meu, acumulată lent de ploi stelare. Eu sînt cuprins de înserare, nedumerit. Îngrețoșat. Nu mă mai regăsesc în niciuna din propriile imagini iar trupul din pat îmi pare un manechin. E o emoție apăsătoare căci știu că va veni noaptea și după ea, o altfel de zi. V. tînăr tresar și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile triste. Rămâneți cu mine în nașterile umbroase ale secetei, pentru că în renașteri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în renașteri nu se poate muri decât pe zorii albăstriți ai divinității. În sufletul de noapte, zorii se nasc și se simt prin stelele căzătoare. Aerul trist, împrăștie singurătățile vremii în imaginea unui chip ceresc ce se petrece prin ploile înserării. El, n-a avut timpul să-l oprească și nici certitudinea că ar mai putea iubi în jumătățile albăstrite de dragoste. SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Domnului regizor ANDREI CĂTĂLIN BĂLEANU SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Mi se aștern pagini înfometate și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cețuri mi-a sărutat trupul și l-a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta infima sete
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
propriului meu suflet în care asediul tinereții îmi confiscă toată puterea visului, ca nimeni să nu-mi răpească nemurirea?... De parcă glasul meu s-ar opri în adâncuri să poată sprijini lumina geamătului ros de distanțe... ȚĂRÂNA DE ZILE În gustul înserărilor, te-am căutat, să-ți împart iubirea unui vis, ce s-a prelungit între noapte și zi. Era noaptea florilor de lume, unde aerul se petrecea prin trupul înveninat al sărutului. Totul era în adierea sensului când aglomerată de durerile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
văzduhul nu o poate împrăștia. Numai amintirile ce și-au înfipt colții în trecutul zdrențuros al DELIRULUI, trecut ofilit în sferele încercănate ce semănau puțin cu acele tăceri desprinse din ecourile milenare unde, nu știu încă de unde ai venit în înserările mele pentru ce te-am lăsat să te odihnești în șoaptele decapitate de pe buzele mele și ele invocând parcă CERUL să ne binecuvânteze în ultimele destinderi ce se poate aminti. Că-n tăceri de umbre se moare des și se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ale înaltului. Și n-am știut de ce îmi plânge-n astre firmituri de iubire. Și n-am încercat să cunosc necunoașterea din sentimentul iubirii... Oare tu, El, sau visul îmi va aduce n timp, limpezimea imposibilului când gustul înjumătățit al înserărilor a locuit dintotdeauna în calmul unui neprevăzut ce m-a surprins aici acum peste viețile accidentale ale dragostei. Și, Ea, cea care m-a făcut să cunosc în trupul nopților ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE. ȚIPĂT GLACIAL AL DELIRULUI Noaptea s-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
scrumurile albe ce au venit, să-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea care era îmbrăcată în negru și alb al unui DELIR UCIS, de o Zdreanță de umbre. Înserările dor, pământul îmi doare, lacrimile dor, iar APUSUL de UMBRE mă vinde. Undeva o lume începe și sfârșește odată cu o liniște albă din PUSTIURI ALBE. Dar undeva departe în ZESTREA ALBASTRĂ DE EROS, sufletul poetului rămâne un ZID DESPĂRȚIT DE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Treziți-vă voi umbre și sfâșiați răutatea ce nconjoară delirul. Undeva mie foarte târziu undeva îmi este El chinul. Eu te caut iubire prin lacrima arsă a infinitului, dar tu zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
târziu undeva îmi este El chinul. Eu te caut iubire prin lacrima arsă a infinitului, dar tu zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ger, îmi surâde El și Ea, poemul de timp născut din înseratele vieți de boeme și amestecat în tăcerile calme de Sorți. O unduire răcnește, Un ochi mă vinde, un ochi rămâne calm în atingerea apogeului ucis, nu e nici o înserare neagră și nici un BOEM Zidit în margini de cer și cuvânt. Lacrima din mine mă arde, mă minte prin ceruri de gând... și-mi cere în durere RENAȘTEREA Tălpile timpului se descompuse spre un hazard suferind de unde s-a desprins
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuvânt. Lacrima din mine mă arde, mă minte prin ceruri de gând... și-mi cere în durere RENAȘTEREA Tălpile timpului se descompuse spre un hazard suferind de unde s-a desprins un DECOR DE CEARĂ... PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI Oprește Doamne înserarea, să pot să iubesc soarele ce se ascunde după tainele norilor. Oprește Doamne timpul în care El nu-mi mai răspunde, Și mi-a luat în adâncurile neînțelesului toată iubirea absolută. Oprește-mi Doamne, această trecere a nefirii și ferește
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
neliniștii în arderea nevinovată a gândurilor Să fiu cuminte, îmi spunea atunci cerul cu toate vânturile de m-ar fi găsit în preajma ta iscodindu-te din dorințele bolnave de îți este indiferentă prăbușirea mea sau speranțele mele destrămate în negura înserării. Să fiu cuminte, îmi spunea luna cu toate imaginațiile ei de idilă fără semnele conștientului și luna nu putea să răsară dacă și-ar fi întors privirea peste otrăvurile mele în care adevărul e câteodată un vis ce începe și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin zile? De ce e atât de vânt pe universul prelins în dorința de mâine și-n cerul de arderi sunt lumi de vecie ce vin și mă-mbată-n arderea vie? Pașii mai dorm în cuvinte de ani și-n înserări de niciunde. În chipul lui Eminescu încerc a rămâne și-n tăcerea caldă de-o lume am viețuirea așezată-n văluri de mări și-n razele de dragoste flămânde... 9 oct. 2008 LUPTĂTORUL IUBIRII Ai să mă întrebi ce-am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iertată de noapte. TRUPUL OBOSIT DE ATÂTA IUBIRE DE LUME în amintirea prof. Iancică Dobriță Să înțelegi lumea și să o iubești cu adevărat e ca și cum ai iubi zorile unui surâs înfrigurat în dispariția celor ce pier. Acolo poate locui înserarea cu sângele unui timp însingurat. Să înțelegi lumea e o prietenie dintre înghețul universului unde te poți strecura în diferite forme ale iluziei pentru a te adânci cât mai mult în luminile unor ființe ce au avut pasiuni emoționante... Să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
melodie a vieții de ce nu vii să-mi privești sufletul, Cum îmi ninge prin vieți de dragoste albă, De ce nu vii prin brațul iubirii Să pășim astral prin fulgi de zăpadă, Ești RĂCNETUL SURD din zăpezi de venire. Ești distanța înserărilor prin DOR DE OCHIOADĂ, De ce nu vii să-mi ștergi lacrima iernii, Ninsă de-o viață, pe un ASTRU PIERDUT, Inima mi-e de gheață, și am un foc al tăcerii, La tine să țip, să mă auzi ca un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sânge, scrumul de puteri Și n tâmple-arome de istorii. M-a părăsit iubirea și lacrimi multe-aveam Icoana sfânt-a neamului de vieți, Se-amesteca prin somnul planetar Și-n sângele prelins prin trupul de profeți... M-a părăsit iubirea în înserări pustii Când universul meu întins pe-o lume Mai sângera prin stelele târzii, Și te-nvelea în sărutări de spume... II M-a părăsit iubirea ce eu o veșniceam Cu îngerii ce locuiau pe lună Îmi mai trăiam în foamea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu spume în albia de vis cu trăire de-not. Tu, Doamne, fă-mă prințesă de umbre pe un pământ de păcat cu trupuri de mort. ARSURA DE VISURI ȘI PLOI Răscolite tăceri, în arzânde chipuri, Orizontul iubirilor pe-o înserare albastră Prin petale de nopți firimituri de ispite Se oglindeau pe-o surdină sihastră... Și-o lume amară de-o secetă calmă, Adieri de morminte în pătule de nori, Condamnabilă clipă prin cei ce se trec în arsura de visuri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În care murise acesta. Trebuia să devin parte integrantă a Estrellei de Mar, să fiu clientul barurilor și-al restaurantelor sale, să mă Înscriu În cluburile și asociațiile sale și să simt umbra conacului eviscerat lăsîndu-se pe umerii mei odată cu Înserarea. Trebuia să locuiesc În apartamentul lui Frank, să dorm În patul lui și să fac duș În baia lui, să mă insinuez În visurile lui care pluteau În bezna nopții deasupra pernei sale, așteptîndu-i cu credință Întoarcerea. O oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
creier de nevoiaș, devenit mijlocaș în tranzit și recent colectivist goldăneștean, a lui Nicanor Galan, sfârâi ca o scăfârlie de chibrit aducerea aminte și înțelegerea. Dădu înapoi, cedând terenul în fața masei de copii agitați, intră în grajd, pipăind, prin obscuritatea înserării, biciul cu coada de sânger. Stând în cumpănă o clipă, renunță la bici, luă un pripon cu capul întărit printr-o brățară de fier, dezlegă de pe sârmă lanțul lui Stalin, câinele cel bătrân, trăitor de pe vremea lui socru-său, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și tu,Vlady! Sigur că știu: în Germania. Ce? Poate nu e așa? Uite, că nu e așa! A fost nemțesc, până l-a luat Uniunea Sovietică, botezându-l Kaliningrad... După un moment de tăcere, pe sub teii și în umbra înserării tot mai adânci, Zoe lansase întrebarea: Păi de la ce te-ai certat cu Bozdorog? El ce spune despre podurile alea șapte? Nu spune nimic, fiindcă l-am încuiat de tot: nici nu știa de Problema celor 7 poduri de la Königsberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era Sorin, era să se adune pe malul lacului din parcul Pădurice, unde găseau un zid Înalt zugrăvit În alb. Se așezau În fața zidului cu câte o pungă de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le montau cu imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]