1,710 matches
-
inumanul război civil. Ei bine, ca să nu spun ei rău, tata târa, nituite cu ciocanul de glezne, lanțurile umanismului socialist. Mama, vai de capul ei, vara mă ducea la oraș, mă urca, de la Piatra Neamț, într-un tren cu niște roți înspăimântătoare, roșii, și mergeam până la Bacău, apoi schimbam și coboram pe peronul gării Roman. Chiar în centrul urbei, în stânga intrării în catedrala episcopală, peste o stradă îngustă, se afla vila veche, boierească, a surorilor Agigea și Didina Coroiu, surorile bunicii după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Țurcanu-ca să ne lumineze și să ne scoată din întuneric! Dacă el nu m-ar fi torturat n-aș fi putut scoate putregaiul din mine și aș fi rămas pentru totdeauna în mocirlă și întuneric. Neculai Popa descrie o scenă înspăimântătoare din perioada în care era torturat: înainte de a mă ridica de pe WC, am încercat să-mi fac toaleta cu o bucată de cârpă. Aceasta, după folosire, am avut impresia că nu a căzut în WC și am căutat să o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
va răspunde: "Mi-a plăcut, însă Luciano Berio e stalinist. "Asta în viața lui de toate zilele, nu și în operă mi-a răspuns -, trebuie să te cauți de confuzie acută". Dar eu nu m-am mai căutat". O aserțiune înspăimîntătoare prin adevărul ei va consemna din autorul lui 1984 George Orwell Virgil Ierunca: "Marele public nu este aici nici pentru, nici împotriva libertății de expresie. Marele public nu vrea ca ereticul să fie persecutat, dar el nu va face nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acrediteze ideea existenței a două Securități, una internaționalistă, de sorginte etnică alogenă, pînă în 1960, și cealaltă, de pură stirpe românească, devotată "gliei și neamului". Fără a nega faptul că în prima sa fază Securitatea a acționat cu o brutalitate înspăimîntătoare pentru zdrobirea oricărui inamic, real sau imaginar, al regimului, este necesar să accentuăm că în perioada Ceaușescu această instituție a continuat să practice metode ilegale de lichidare a oricărei forme de rezistență". În numele unui colectivism oligarhic (sintagma aparține lui George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al umanității - infim, dar persistent, etern! - care fuge de oameni, fuge de această „frică”. Cei care trăiesc o viață În Nordul Înghețat al Canadei sau pustnicii adeseori confundați cu sfinții, preferând un fel de abrutizare a contactului zilnic, „grețos și Înspăimântător”, cu ceilalți, cu cei „asemănători”. Acum, la sfârșitul carierei, poate la sfârșitul vieții, nu pot să jur că am, că „am avut dreptate”. E adevărat că am „supraviețuit” și, mai ales, am avut rarul privilegiu de a supraviețui „În brațe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fumează. Sunt și femei care continuă cu nonșalanță să avorteze, deși ar putea recurge la mijloace contracepționale (avortul rămâne principala metodă de limitare a nașterilor). Și viața de fiecare zi este nesănătoasă, din pricina disfuncționalităților societății românești și Îndeosebi a birocrației Înspăimântătoare: alergătură, stres, enervare... Și când toate astea (fiindcă nici clima nu Îi favorizează pe români) se petrec iarna În ger sau vara sub un soare torid, lucrurile devin și mai puțin sănătoase. Murdăria ambiantă este responsabilă pentru boli caracteristice: hepatită
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
montajul interminabil al reportajelor CNN în care oamenii păreau copleșiți de un fel de stupoare, unii înfășurați în steagul american, iar ca fond muzical se insinua în surdină Bruce Springsteen cântând We Shall Overcome. Au existat mult prea multe clipe înspăimântătoare, când cei rămași în viață i-au invidiat pe cei dispăruți, mulți oameni mutându-se la țară, în suburbii, oriunde altundeva. Orașele încetaseră să mai fie locul propice pentru o familie sau, mai grav, după Jayne, unde să încerci întemeierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
supusă verificării de echipa de avocați de la Knopf, fosta mea soție s-a numărat printre cei ce au protestat împotriva cărții, ca de altfel, destul de ciudat, și mama mea, care n-a fost prezentă la fața locului pe parcursul acelor săptămâni înspăimântătoare. Dosarul pe care mi-l întocmise FBI-ul - începând din noiembrie 1990, la vremea controversei care precedase publicarea romanului American Psycho, și rămas în continuare activ - ar fi clarificat multe lucruri, însă acesta n-a fost făcut public, interzicându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
m-am pomenit că le aprindeam. Nu eram un fan al marijuanei, dar am fost plăcut surprins, recunoscător pentru apariția ei: restul serii urma să fie infinit mai lung - înghețata cu fructe proaspete și luările de rămas-bun interminabile, urmate de înspăimântătoarele promisiuni ale unei alte cine - și, fără să fiu narcotizat, somnul părea imposibil de îndepărtat. După prima rundă m-am prăbușit pe unul dintre șezlongurile așezate într-un anume fel, artistic, în jurul curții, care, spre deosebire de a noastră, se întindea lateral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spatele sale. Căci calul este un nobil animal. Asta se știe din cartea marelui și vechiului maestru naturalist. Având în vedere noblețea animalului, domnul maior n-ar fi mâniat să se schimbe în calul său, când silueta generalului se profilează, înspăimântătoare, nemișcată pe zarea dealului. Și mai este în fruntea batalionului nostru și domnul maior Stoianovici care are o curioasă înfățișare de om care pare că se gândește adânc, și care, lucru curios, nu se gândește niciodată la nimic. Capul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cum de nu s-au bolnăvit și n-au murit oamenii în ploaia, umezeala și glodul acela, nu înțeleg! La Balta de lângă Zimnicea am petrecut 8 zile, cu frumoase zile line cu răsărituri și asfințituri pe baltă, dar cu niște înspăimântătoare roiuri de țânțari și cu o grozavă plictiseală... Am avut și ploi viforoase în timpul nopții, cu inundația câmpului unde era bivuacul etc. Femeia cea inteligentă și cultă, din apropierea Șistovului; nemțoaică, care știe englezește, franțuzește, românește; valurile vieții au aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ștefan cel Mare se afla la Vaslui. De aici, la 29 noiembrie 1474, scria papei Sixt al IV-lea că Uzun Hassan i-a trimis soli, cerându-i lui și altor principi creștini să se pregătească temeinic împotriva puterii acestuia „înspăimântătoare”. Ștefan îl asigura pe papă că „suntem în totul gata, cu tot sufletul și cu toată puterea, pe care ne-a dat-o prea puternicul Dumnezeu, să luptăm pentru creștinătate cu toate forțele noastre”. Paul Ognibene, care fusese trimis de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
veneau în urmă. Despre rege nu mai spune nimic, în schimb povestește cum s-a desfășurat lupta în pădure: Ștefan „însuși cu cete mari de turci, tătari, unguri și munteni și cu moldoveni de ai săi, care scoteauu niște strigăte înspăimântătoare, cu arme grozave și într-o învălmășală mare, năvăli de la spate și din lături, mai întâi asupra soldaților mercenari, care erau cei mai de pe urmă și începu să taie din ei. Polonii, luați pe neașteptate, alergară la arme și la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
până la ea. Polonii fură siliți să cosească iarba mai înaltă înspre partea de unde venea flacăra dogoritoare, ca să nu ia tabăra foc”. A doua zi, armata polonă a pornit înspre Prut și, „fiindcă barbarii năvăleau de ici de colo cu strigăte înspăimântătoare, se iscau mici lupte, toate în norocul polonilor, care alungau pe dușmani cu tunurile și cu alte arme, cauzându-le mari pierderi, lor, care se arătau neosteniți în atacurile lor vrăjmașe.” Moldovenii nu puteau suferi pierderi mari, deoarece nu angajau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Irod, întocmai ca ielele românești. Reprezentarea malefică de factură feminină este, așadar, una de răspândire sud-est europeană, însă ea se particularizează prin expresivitate în baladele românești. Ca și în cazul lui Dămean, Sâla este caracterizată indirect, prin intermediul descrierii atelajului ei înspăimântător, mijlocul de locomoție, ca simbol al sferei din care vine voința combativă fiind crucial: „Cărucioara Sâliei,/ Coș mare de jidăvoaică;/ Căpățâna de la roată/ Sînt dește de jidăvoaică...”. Impresia sporită „de sinistru și de funebru” se încarcă și de sugestia atemporalității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
evenimente au tulburat simțitor viața și liniștea localnicilor. În primăvara anului 1940, în zona comunei s-au desfășurat manevre militare, iar încorporarea bărbaților până la 50 de ani a stârnit o profundă îngrijorare. Spre sfârștul lunii iunie 1940 apare o știre înspăimântătoare prin care autoritățile române erau somate ca, în trei zile, să evacueze întreaga administrație și armata din Basarabia și nordul Bucovinei. A doua zi, unitatea militară aflată în comună, jandarmeria locală, funcționarii, preoții, învățătorii și alte categorii au părăsit localitatea
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
Bostaca, la Întreținere, Ailiesei Florin... și la Montaj, îmi scapă, Amihăiesei sau Amanolesei, așa ceva. Sunt câțiva ani, 23 de ani numai, da... [zâmbește]. S. P.: - Cum ați descrie relația cu activistul de partid ? D. G.: - ... pentru mine o fost, întotdeauna, înspăimântătoare. Mie de acestea mi-a fost frică. Întotdeauna, când am fost chemat ca să mă facă membru de partid, aveam o..., așa..., o teamă, pentru că știam că, în secție, au fost câțiva, eu știu ?! Focuri din ăstea, de răzmeriță, grupuri de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
riposteze. Din descrierile călugărului Las Casas, fervent apărător al băștinașilor, privind cea de a doua călătorie, aflăm: "Veștile despre excesele comise de creștini, contrar legilor naturale și umane, se răspândiră în toate regatele, provinciile, satele și regiunile. Aceste vești groaznice, înspăimântătoare, despre asprimea, neînduplecarea, cruzimea, firea neliniștită și nedreptatea oamenilor nou veniți, care se cheamă creștini, înfiorau fără excepție pe toți oamenii simpli. Fără să-i fi văzut încă pe creștini, erau scârbiți de ei și nici nu doreau să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
organiza, la 25 martie 1495, o expediție de "pacificare", la care mobiliză "200 din cei mai sănătoși ostași spanioli pedeștri și 20 de oameni călări, dându-le multe baliste, espingarde, lăncii, săbii și o altă armă mai puternică și mai înspăimântătoare care îngrozea pe indieni tot atât de mult ca și caii, și anume 20 de câini" (p.263). Conduse de fratele Amiralului, Bartolomé Columb, trupele spaniole s-au "aruncat asupra indienilor cu caii, îi ucideau cu lăncile, îi tăiau cu săbiile despi-cându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și oltence. Acest ultim argument a impresionat-o pe mama și a mai luat curaj. Eu îi pricepeam grija: e mai greu să te resemnezi pentru cei ce[-i] iubești decât pentru tine însuți, și temerea de primejdie este mai înspăimântătoare decât însăși primejdia. Când îi vom scrie de acolo va fi mai liniștită decât până ce ne va vedea pornind, mă gândeam. Într-adevăr, tot mai bine la mănăstire pe răspunderea germanilor decât pe a noastră, fie chiar la Dărvari. De la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca amorțiți și amețiți și trebuia să facem o sforțare ca să ne aducem aminte că nu putea fi catastrofa definitivă în care se prăbușea țara și ai noștri cu dânsa. Azi, după ce am mai trecut prin atâtea încercări, prin emoțiunile înspăimântătoare ale revoluției ruse, ale păcii separate, [ale] ofen sivei din Moldova, suntem relativ liniștiți și încrezători în convingerea că, oricât ar mai ține și orice s-ar mai întâmpla, sfârșitul este al nostru. Nu se mai îndoiește nimeni, nici tu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
PENTRU CEI MAI MICI ȘCOLARI: BASMUL Educ. Grădinariu Mirela Grădiniță Cârlig Valoarea educativa a basmelor a fost adeseori pusă sub semnul întrebării. S-a afirmat că ele nu ar mai fi destul de palpitante pentru copiii de 6-7 ani și prea înspăimântătoare pentru copiii cei mici. Ba chiar s-a spus că ele ar promova unele valori culturale tradiționale, lucru care ar fi devenit anacronic. Cu o claritate care nu-și găsește pereche în alt gen al artei narative, basmele dezvăluie ceea ce
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
de copii, este mai adevărată decât realitatea de la grădina zoologică. Ar putea oare să demonstreze cineva contrariul? Aș mai menționa și faptul că lupul nu i-a îngrozit câtuși de puțin pe copii. În loc să ne însușim părerea că, prin imaginile înspăimântătoare, basmul i-ar îngrozi pe copii, ar trebui să încercăm să vedem cum, prin întreaga să construcție, basmul educa spiritul curajului și arată că binele învinge întotdeauna. Făt-Frumos îl învinge întotdeauna pe zmeul zmeilor, ca și feciorul de împărat, care
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Nubert. Sobru, sever, masiv, putând apărea când nu te așteptai în sălile de disecție, unde se interesa uneori de o problemă, completând răspunsul cu observații brutale, chiar "cazone", Nubert ni se părea întruchiparea unor forțe superioare, a unor elemente metafizice, înspăimântătoare. Era prudent să te ții deoparte, să nu fii observat; era mai înțelept să-i urmărești cu atenție pe asistenții profesorului, doctorii Purice, Vasilescu, G. Timoșca, Miki Rusu, ultimii doi deveniți, și ei, peste decenii, profesori ai Facultății de Medicină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru că primise să îmbrățoșeze gingașa meserie de călău. Era țigan de origină, avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându-se, fără să-l poftesc, pe canapeaua de lângă biuroul meu. Mă cunoști cine sunt? Sunt Gavril Buzatul, vestit în toată țara. O dată, Mihai Sturdza era Domn la curtea domnească și eu Domn aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]