1,692 matches
-
reproș. Haida de! (joi) E un miros atât de puhav În casa asta, că, atunci când nu e A. În cameră, deschid ferestrele larg să intre aerul sănătos de afară; nu știu de ce, dar am observat că, În toate casele mai Înstărite, se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cu cât șovăiau mai mult, cu atât participarea lor părea oamenilor mai trebuincioasă, de teamă că altminteri se vor învîrti lucrurile, așa încît la împărțire vor fi dați la o parte cei ce n-au și vor lua iarăși cei înstăriți, cum au făcut și când au umblat să cumpere moșia cucoanei... Vorbele se îngroșau și amenințările de sudălmi sporeau. Luca Talabă se înfurie că de ce-l înjură pe el, că nu e sluga nimănui. Filip Ilioasa, jignit, vru să plece
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
României celei Mari putință să fie nu numai o țară în care repartiția proprietății să fie mai dreaptă decat în România Mică, dar și o țară pe interele și mănoasele campii ale căreia să viețuiască de aci încolo o țarănime înstărita, ce știe să tragă din pamantul și din munca ei, toate foloasele pe cari o bună, randuiala economică le poate asigura în vremurile de astăzi unei societăți intrate în marea mișcare civilizatoare a lumei. Sînt cu cel mai profund respect
EUR-Lex () [Corola-website/Law/140894_a_142223]
-
roman".33 Continuitatea daco-romană Dovezile continuității daco-romane în nordul Dunării sunt de cea mai mare importanță pentru locul de formare a poporului român. Prin retragerea aureliană din 275, Dacia Traiană a pierdut o parte din populația ei, armata, funcționarii, elementele înstărite, dar, pe ansamblu, romanitatea carpato-dunăreană n-a ieșit mult slăbită, însă pierderile în populație ale daco-romanilor au fost compensate, pe lângă legăturile cu romanitatea sud-dunăreană, și de pătrunderea dacilor liberi pe teritoriul fostei provincii, împinși de migratorii vremelnici (goți). Ei au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale acestora. Structurile teritoriale sunt o reflectare a societății (obștei), sub aspect economic și social. Structura socială și economică a obștei românești din această perioadă a dus la diferențieri între membrii ei. Acumularea treptată de bunuri de către membrii de frunte, înstăriți, ceea ce i-a situat mai presus de masa membrilor de rând ai obștei, marchează începutul raporturilor de aservire și nașterea relațiilor feudale în spațiul românesc. Un rol însemnat în accentuarea diferențierii sociale l-a avut funcția social-politică încredințată unor fruntași
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost folosit mai întâi de unguri, apoi a fost preluat de slavi, români și chiar de sași.46 Colonizarea sașilor s-a produs în mai multe etape, în grupuri mai mari sau mai mici, conduse de greavi, țărani sau meșteșugari înstăriți sau chiar mici nobili. Ei au dus tratative cu regele, stabilind condițiile de colonizare pe domeniile regale din Transilvania. Cei dintâi coloniști s-au așezat, în prima jumătate a secolului al XII-lea, în jurul episcopiei de Alba, la Cricău, Ighiu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era minor. Cu toate că avea o conducere formată din reprezentanți ai burgheziei, Partidul Național Țărănesc a dus într-adevăr o politică economică oarecum opusă predecesorului său. El a manifestat fără îndoială un interes mai mare față de țărănime, limitîndu-se însă la pătura înstărită a ei. Țelul său era de fapt formarea unei puternice clase de țărani mijlocași. Legile care interziceau vînzarea pămîntului, care aveau drept scop împiedicarea fragmentării și mai mari a gospodăriilor mici, au fost abrogate, astfel încît s-a mărit numărul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
producție sau cooperația capitalistă simplă. Țăranii, pentru a putea folosi țesăturile, trebuiau să apeleze la întreprinzătorul proprietar al unei astfel de instalații, care era fie proprietarul sau posesorul moșiei pe care era instalată piva sau dârsta, fie un țăran mai înstărit. În statistica din 1860-1862 este menționat un număr de 139 pive și dârste în toată Moldova, cu 135 de lucrători. Din statistică rezultă că numai în ținuturile Neamț, Putna și Suceava existau astfel de instalații. Statistica nu ne oferă însă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Bacău, Suceava, Tecuci și îndeosebi în satele lipovenești din ocolul Moldovei (Suceava), iar rogojinăria în ținuturile Iași, Bacău, Suceava, Tecuci și într-o măsură mai mare în ocoalele Bilăești (Putna) și Prutul (Covurlui). Din rândul meșterilor se desprind cei mai înstăriți care devin „rogojinari” recunoscuți, ca de pildă Ion Partag din satul Bosie (Iași), care cumpăra cu 30-40 lei carul de păcură pe care o folosea la execuția a 50 de rogojini. În 1865, acest meșter a expus produsele sale la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
meșteșugul de tip nou, caracteristic relațiilor capitaliste. Acest fenomen este un rezultat al progreselor pe care le-au făcut atât gospodăria moșierească, cât și cea țărănească [...]. În meșteșugurile țărănești din Moldova remarcăm existența, pe de o parte, a unor țărani înstăriți, care ajung meșteșugari patroni (ca de pildă țărani proprietari sau posesori de pive, dârste, ferăstraie, fierării etc.), iar pe de altă parte, existența unei mase de meșteșugari muncitori, care lucrează, după cum am mai spus, contra plată dintr-un loc în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unei mase de meșteșugari muncitori, care lucrează, după cum am mai spus, contra plată dintr-un loc în altul, în târguri, orașe și pe la moșiile boierești. Aceasta era posibil în Moldova chiar în condițiile persistenței relațiilor de producție feudale, deoarece țăranul înstărit putea să-și achite în bani obligațiile de boieresc, prin liberă învoială cu proprietarul, iar țăranul sărac putea practica meseria în timpul liber [...] Spre deosebire de meșteșugarii din orașe și sate, lucrătorii din mine, de la manufacturi și întreprinderi mecanice alcătuiau, în general, o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pășteau pe imaș. În orașe, distribuția pământului nu s-a făcut în mod echitabil, în funcție de necesități, ci în funcție de suma pe care familiile o avansau eforiei care răscumpăra moșia, așa încât, în cele din urmă, și pământul se concentra în mâna celor înstăriți. Se înțelege că între aceștia nu se aflau lucrători angajați în atelierele industriale. Muncitorii din întreprinderile și instalațiile mecanice erau, cum este și firesc, în cea mai mare parte rupți total de agricultură. În documente nu întâlnim mențiuni relative la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
teren din moșiile orașelor și „dughenile” erau angrenate la mijlocul veacului trecut într-o mare măsură în circulația mărfurilor. Așadar, aveau loc transferuri masive de proprietăți și posesiuni de la o categorie socială, adesea boieri și mănăstiri, către alta - negustori și meșteșugari înstăriți. În orașe, ierarhia socială începea să fie apreciată nu după tipicuri feudale, ci după criterii materiale. Diviziunea socială a muncii făcea mari progrese. Avea loc o specializare progresivă a meșteșugurilor și a negustorilor, însoțită de un intens proces de diferențiere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
părăsească satul, acesta din urmă i-a răspuns că ,,trebuie să se mai ușureze muncile către proprietate, deși nu lucrează mai mult decât glăsuește așezământul” și că „dreptatea sa este în Galați”. Din sate se strămutau în orașe și țărani înstăriți, și țărani ziși ,,codași”. Cei dintâi, de obicei, reușiseră ca săteni să înjghebe „un negoț” și se străduiau să părăsească definitiv satul socotind, pe bună dreptate, că orașul era mai prielnic desfășurării activității lor de negustori. Vistieria însă se servea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în orașele zise libere, clăcașii deveneau „liberi de clacă”, dar situația lor nu se îmbunătățea potrivit năzuințelor lor. Numai puțini dintre ei ajungeau meșteșugari și negustori și mai puțini proprietari sau posesori de ateliere și „dugheni”, și anume cei mai înstăriți, majoritatea celorlalți intrau în rândul birnicilor. Între 1832 și 1838, dintre țăranii strămutați în Iași, 358 de familii au pătruns în rândul birnicilor și numai 23 între negustori și meșteri. La Bacău, între 1888 și 1845, 104 familii de țărani
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de meșter la cea de calfă și invers, este un fenomen frecvent, cauzat de schimbările care se produc în starea materială a meșteșugarului. Meșterii cu dugheni „scăpătați” sunt reînregistrați de către Visterie la calfe, adică la meșteșugari fără dugheni, iar calfele înstărite obțin patente. Aceste prefaceri, transformări în starea materială și socială a meșteșugarilor, care demonstrează progresele pe care le-au făcut relațiile de producție capitaliste în orașe, n-au fost de natură să schimbe în mod substanțial raportul dintre cooperația capitalistă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a numărului negustorilor de starea întâia și a doua pare un fenomen excepțional, de vreme ce transformările social-economice prin care treceau orașele în acea epocă aveau ca urmare nu numai ruinarea unora, ci și înavuțirea altora. Este adevărat că meșteșugarii și negustorii înstăriți treceau fie în rândul boierilor, fie, îndeosebi, în rândul sudiților, atrași fiind de avantajele și privilegiile de care se bucurau cele două categorii. Eforia orașului Iași, de pildă, a constatat în 1833 că „toți fruntașii neguțitorilor fiind sudiți”, nu are
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mahalale confundate adesea, în cursul operațiilor de fixare a cislelor și beilicurilor, cu satele. Confuziile nu erau provocate numai de aspectul rural al mahalalelor, ci și de ocupațiile celor care le locuiau. Dintre birnicii mahalagii se ridica o categorie de înstăriți, oameni care creșteau vite pe imaș pentru negoț, care reușiseră să acumuleze o oarecare sumă de bani sau să se califice într-o meserie. Aceștia din urmă promovau fie în rândul meșteșugarilor patentari, fie în cel al negustorilor. Au existat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și îngrășate numai pentru piața orășenească. Distribuția pământului nu s-a făcut într-un mod echitabil, după necesități, ci în funcție de suma pe care orășenii o avansau eforiei, așa încât, în cele din urmă, și pământul se concentra în mâna orășenilor mai înstăriți, mai ales că și pământul intrase în circulația mărfurilor, începuse să fie vândut și cumpărat. Pentru cultivarea acelor loturi ajunse în proprietatea unui orășean mai înstărit trebuiau brațe de muncă salariate, năimite cum se spunea în acea epocă. Cei mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
eforiei, așa încât, în cele din urmă, și pământul se concentra în mâna orășenilor mai înstăriți, mai ales că și pământul intrase în circulația mărfurilor, începuse să fie vândut și cumpărat. Pentru cultivarea acelor loturi ajunse în proprietatea unui orășean mai înstărit trebuiau brațe de muncă salariate, năimite cum se spunea în acea epocă. Cei mai mulții dintre birnici, chiar dacă aveau în posesie mici loturi de pământ, practicau cele mai felurite îndeletniciri. Ei erau socotiți „oameni de adunătură niște săraci, carile toți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aibă succes în meseria pe care o practică, să asigure conservarea patrimoniului său ori a rangului pe care-l deține. Este judecat pe baza calităților sale intelectuale, a poziției sociale și avutului, nu a virtuții. Pentru băieții din mediile sociale înstărite, ca și pentru aceia din mediile populare, educația sexuală poate începe așadar foarte de timpuriu. Pentru fiii burghezilor și aristocraților, ea începe odată cu intrarea la colegiu, unde, în ciuda supravegherii dascălilor, domnește o atmosferă de emulație și fanfaronadă. Departe de a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fete de măritat prin saloanele mondene. Însă de acestea nu se putuse apropia în lipsa unor intenții matrimoniale precise. Fusese nevoit să se plieze codurilor de bună-cuviință, atât de rigide și de austere, proprii burgheziei și aristocrației. Ca și în mediile înstărite, în păturile populare contactul dintre băieți și fete este întrerupt odată cu ieșirea din copilărie, iar neprihănirea domnișoarelor este, pe cât posibil, păstrată. Însă înainte de a se căsători, tinerii și tinerele își recapătă uneori o oarecare libertate, care face să li se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
5-6 000 de livre. Nu încape nicio îndoială că acesta fusese motivul pentru care tânărul aristocrat scăpătat își revizuise ambițiile matrimoniale și revenise în ținuturile normande. Atunci când este prezentat de preotul paroh familiei lui Jeanne, mai puțin prestigioasă, dar mai înstărită decât a sa, vicontele înțelege că trebuie să-și joace cu abilitate cărțile pentru a câștiga mâna tinerei domnișoare. Iată de ce își pune la bătaie tot farmecul, nu pentru a o seduce pe Jeanne, ci pentru a-i cuceri părinții
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se pregătește de plecare, când Miss Millie Lobster îl abordează "liniștită și fără urmă de stânjeneală"27, propunându-i o partidă de biliard. Părul ei blond, "pielea foarte albă", "tenul de copil" arată că fata face parte dintr-o clasă înstărită. Însă unghiile vopsite în roz îi trădează cochetăria. Gura ei, o "gură cu buze de un roșu aprins, fragede, umede, de o mobilitate ieșită din comun, [...] mângâiate continuu de vârful micuț al unei limbi trandafirii și fremătătoare", sugerează o senzualitate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aibă o sănătate înfloritoare și o constituție robustă, deoarece vigoarea fătului se formează încă din timpul vieții prenatale. Prin urmare, sub îndrumarea medicilor, igiena avansează cu pași repezi. Toaleta intimă este mai frecventă. Practicarea sportului începe să progreseze. În mediile înstărite, băieți și fete deopotrivă se apucă de tenis, gimnastică, echitație și încep să folosească faimoasa bicicletă, care devine o emblemă a modernității. Sunt descoperite de asemenea binefacerile excursiilor pe munte sau ale băilor în mare, ale talasoterapiei. Tânăra fată care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]