16,346 matches
-
află sediul un demon căruia el îi este subordonat. Dependență: stare patologică a toxicomanilor caracterizată prin nevoia imperioasă de aport permanent de droguri. Depersonalizare: tulburare patologică a conștiinței de sine cu caracter de stranietate, în cursul căreia bolnavul are impresia înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului ambiant cu care este obișnuit. Fenomen psihopatologic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
moderniștii o considerau moartă pe vecie. În fond, este vorba despre o regăsire a „umanului din om”, aceeași obsesie a „recâștigării desăvârșirii”, pierdută de strămoșul androguno" în vremuri mitice. Idealul educațional al secolului XXI trebuie să vizeze reautentificarea omului, depășirea înstrăinării de sine, care durează de multe milenii. Doar această fabuloasă viziune platonică pare adecvată vremurilor de mâine. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Ne aflăm încă departe de „Paradisul paideutic”, iar drumul spre el este foarte spinos. Până când
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de o atrăgătoare expresivitate lirică. Autoarea recurge uneori la un arsenal livresc ori la sugestii din lirica populară, simțămintele dominante fiind însingurarea, tristețea trecerii timpului (un comentator vorbea de „obsesia târziului”), comunicate pe trama unor regrete, reverii și autoscrutări lucide. Înstrăinarea de sine, mirajul nostalgic al iubirii pierdute sunt contrabalansate de dârzenia autocontemplării pătrunzătoare și de adeziunea la imperativele etice. Atitudinea eului liric față cu vulnerările existențiale este una de „resemnare înseninată” (Liviu Grăsoiu): „Ce-ai făcut, suflete, cu-acest interval
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
acestor copii, mai ales în primii ani de viață. Conceptul de autism infantil precoce a fost lansat de Leo Kanner 2 în 1943 și definit de A.S. Reber ca un sindrom patologic, apărut în copilărie, caracterizat printr‑o stare de înstrăinare/retragere, o lipsă de răspuns social și/sau interes față de cei din jur, dificultăți de comunicare și de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atașament normal și existența unor căi bizare de a răspunde la stimulii din mediul înconjurător. Majoritatea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
audiogramă - reprezentare grafică a pragului auditiv al unui subiect, pe o gamă de frecvențe, obținută în urma unei examinări de specialitate (audiologie) cu un aparat destinat aprecierii acuității auditive (audiometru). autism - sindrom patologic, apărut în copilărie, caracterizat printr‑o stare de înstrăinare/retragere, o lipsă de răspuns social și/sau interes față de cei din jur, dificultăți de comunicare și de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atașament normal și existența unor căi bizare de a răspunde la stimulii din mediul înconjurător. bariere
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
când sunt clasificate în diverse categorii, trei au un rol deosebit în acțiunea de evaluare a pierderilor, și anume: aspectul legalității, aspectul financiar și cel al confidențialității. Sub aspect legal, unitatea are stipulate, prin lege, condițiile de confidențialitate și de înstrăinare a informațiilor. Din punct de vedere financiar înseamnă că informațiile pot servi persoanelor din afară pentru a obține anumite avantaje bănești sau pentru a provoca pierderi financiare firmei. Confidențialitatea înseamnă că există persoane interesate în aflarea unor informații secrete despre
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
un sincer elan patriotic merge voluntar în linia întâi, de unde se întoarce mutilat trupește și sufletește. Dar lumea de după război, deși cu mari elanuri naționale, ambiții și realizări, nu mai are pentru Radu Comșa nici un preț, mai ales pe fundalul înstrăinării iubitei și al incomunicării erotice, ceea ce culminează cu sinuciderea protagonistului. De altfel, Întunecare a sedus cu deosebire ca roman al acestei ratări sentimentale, profilat pe ecranul primului război mondial, care nu ocupă prim-planul, ci este intermediat, ca la Tolstoi
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
proiectând propria carcasă minerală într-un abis geologic, „până la principiul dintâi”: „port trupul ca pe o raclă de moaște,/ din care, de-acum, nimic nu mai naște”; arar, memoria refuză înstrăinată vechea exaltare festivă, pentru că personajul liric e prizonierul definitivei înstrăinări: „oasele mele,/mai departe de mine decât/ rocile mari ale lumii”. Ca o închidere cu tâlc a cercului, „psalmii luminii” din Voce încearcă să comunice jubilația „unei noi resurecții” după „iarna letargică”, fără nevoia de a mai „țese distanța dintre
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
marcată de mari catastrofe morale și sociale (foametea, colectivizarea, deportarea intelectualilor și a țăranilor înstăriți din satele basarabene în Siberia). Meditația etică, valorificarea dimensiunilor simbolice și parabolice ale întâmplărilor, relevarea „pragurilor psihologice” în relație cu momentele unei realități care provoacă înstrăinarea sufletească și morală sunt trăsături definitorii ale dramaturgiei lui P. SCRIERI: Odochia, Chișinău, 1980; Osânda, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 266, 399. M.C.
PUIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289061_a_290390]
-
vom pierde”, recurge apoi la o selecție din propria producție lirică din anii de lagăr, inclusă, alături de versurile lui Nicolae Novac și N.S. Govora, în volumul colectiv Poeme fără țară (1954). Punând în evidență condiția poetului damnat, această lirică a înstrăinării și a disperării, e similară cu aceea a lui Octavian Goga sau a lui Aron Cotruș, modele pentru cei trei autori ai cărții madrilene. Se desprinde însă și răzbate mai puternic, prin timbrul autentic și prin specificul dramatic și mistic
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
o completare a datelor expuse în text, fiindcă autorul nu este interesat de evoluția narațiunii, ci de surprinderea unui moment unic dintr-o desfășurare de fapte. Adept al maximei autenticități, el optează pentru universul sufletesc adolescentin, sufocat de singurătate și înstrăinare. Însemnele vârstei rebele își pun pecetea pe toate actele tânărului, care nu e dispus să accepte nici înțelepciunea bătrânilor (Un sfat pentru fiecare), nici să se lase subjugat, fără zbateri, de conformismul unei căsnicii (Iarna când e soare). Modul de
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
prelungită atitudine de ironie romantică, același suflu de poetism confiscat, aceleași stopuri moderniste, aceeași frumusețe demonstrativ ocolită” (Virgil Ierunca). Tăcerea și amintirea, oceanul psihismului și călătoria, motivul ruletei, atmosfera ambiguă a boemei cosmopolite, sugestia luxului și a bucuriilor precare, a înstrăinării și melancoliei fără leac, a iubitei mereu îndepărtate/ absente - toate aceste obsesii adună „materia” poemelor în jurul unor imagini-nucleu legate de acvatic: translucidul, ideea de acvariu, de acuarelă, liane și alge, simbolurile călătoriei marine - catarge, ocheane, cheiuri, faruri: „Privește adânc în
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
dorul după satul natal și locurile din Pind, despre dragostea pentru „fara”, etnia aromânilor, ce trăiește departe de trunchiul românesc, printre străini, ca într-o furtună continuă. În lirica lui se găsesc uneori texte substanțiale, precum Xeanile, un cântec de înstrăinare, cu inflexiuni de vers popular, despre plecarea silită pe alte meleaguri, după câștig ori la învățătură, în care se dă glas unui intens sentiment de tristețe. P. a scris și câteva poeme erotice, scăldate adesea într-o ironie care le
PERDICHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288756_a_290085]
-
care vizează, cu ironie mușcătoare ori doar cu umor, mentalitatea „de tranziție” din prima jumătate a anilor ’90. „Speciile” și conținutul imitațiilor „folclorice” se adaptează noilor realități: cântecele de oprimare socială se referă la tânăra angajată și patron, cele de înstrăinare vorbesc despre fetele plecate „la turci”, iar cele de cătănie includ esențiala vocabulă NATO, „strâgăturile” sunt despre „noile realități capitaliste”, „din diasporă”, „din arhivele Securității”, bocetele se clasifică în texte „la plătirea curentului”, „la salariu”, „la scumpirea benzinei”, în timp ce descântecele
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
1994) adună studii și articole despre literatura română clasică și contemporană, ca și despre viața spirituală a românilor din Ungaria. Preocupat de afirmarea limbii și literaturii române, P. combate exclusivismul etnic, încercările de asimilare a minorității românești din Ungaria, de înstrăinare a ei de ceea ce îi este propriu. Este și autor al unor manuale de istoria literaturii române pentru liceu, alcătuind și o Antologie de literatură română (I-III, 1982-1988). SCRIERI: Iosif Vulcan și revista „Familia”, Szeged, 1992; În căutarea identității
PETRUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288804_a_290133]
-
descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea de nesiguranță se acutizează odată cu trecerea timpului, ca în poemele din Autobiografie ermetică. Unui lamento pe tema singurătății i se adaugă acum motivul înstrăinării. Obsesia vremelniciei, spaima față de imprevizibilul destinului uman, întotdeauna supus hazardului, constituie și substanța versurilor din Zaruri de apă (1999). Dar registrul imagistic se modifică și, de asemenea, sintaxa poetică. Metaforele, abstracte și oarecum reci la început, devin mai concentrate și
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
Articolul 1 Pînă la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afara localităților. De la prevederile alin. 1 se exceptează terenurile aferente construcțiilor care se înstrăinează - inclusiv curtea -, în suprafață de cel mult 1.000 metri pătrați. Articolul 2 Procurorul
LEGEA nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106788_a_108117]
-
alin. 1 se exceptează terenurile aferente construcțiilor care se înstrăinează - inclusiv curtea -, în suprafață de cel mult 1.000 metri pătrați. Articolul 2 Procurorul, primăria, precum și orice parte interesată, vor putea să ceară în justiție constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare, între vii, a terenurilor prevăzute la art. 1 alin. 1 încheiate - indiferent de forma - după intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 1/1989 și a Decretului-lege nr. 9/1989 , dacă prin aceste acte a fost încălcată ordinea publică sau dacă
LEGEA nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106788_a_108117]
-
încheiate - indiferent de forma - după intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 1/1989 și a Decretului-lege nr. 9/1989 , dacă prin aceste acte a fost încălcată ordinea publică sau dacă ele au avut o cauză ilicita sau imorală. Articolul 3 Înstrăinările de terenuri de orice fel, cu excepția celor prevăzute la art. 1 alin. 2, făcute prin acte între vii, după intrarea în vigoare a prezentei legi, sînt nule de drept. Articolul 4 Guvernul va elabora și prezența spre adoptare, pînă la
LEGEA nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106788_a_108117]
-
Adunarea Deputaților în ședința să din ziua de 30 iulie 1990. PREȘEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României, promulgam Legea privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii și dispunem publicarea în Monitorul Oficial. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU -------------------
LEGEA nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106788_a_108117]
-
incita la deznădejde și a da senzația nereușitei.” Din nou fără ecou în critica vremii, romanul nu este comentat nici după ce pare a fi redescoperit, în 1979, la adevărata lui valoare de „modernitate aproape sincronă, dacă nu protocronă a temei înstrăinării” (Emil Manu). În 1948 P. îi scrie lui G. Călinescu despre finalizarea celui de-al treilea roman, având ca model Demonii lui Dostoievski și intitulat inițial Vestitorii, ulterior Așteptând ceasul de apoi. Scriitorul trata un subiect delicat, privind mișcarea legionară
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
revelare a zbuciumului interior al personajului central și a universului său de gânduri și preocupări, cartea fiind, în pofida amplelor dialoguri, un lung monolog. Formal, se înscrie pe linia prozei de analiză psihologică tradițională, cu surprinzător de puține înrâuriri străine. Problema înstrăinării îl preocupă pe P. și în romanul Imposibila reîntoarcere (1996), clădit tot pe firul propriei biografii. Liber, după 1989, să se întoarcă în țară, el ezită. Capătă însă în cele din urmă conștiința că este un paria, care se iluzionează
PLESEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
care va evolua lirica sa: proiecția unei lumi solare, din ce în ce mai îndepărtată de materie, și, în paralel, amintirea satului natal tradițional și resuscitarea valorilor lui agresate de rostogolirea precipitată și brutală a istoriei; declin biologic (de unde elegia senectuții), declin sufletesc și înstrăinare a identității ancestrale (o ușoară notă subversivă nu lipsește). În pofida unor accente elegiace, dominante rămân însă, pe de o parte, solaritatea contagioasă atât la nivelul notației pasteliste, cât și la cel simbolic, al transgresării materiei, iar pe de alta, capacitatea
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
acuratețe a limbii ca și scrierile în proză. Imaginile sunt simple și limpezi, iar coloritul poeziilor luminos, cu tonalități calme, aproape idilice. Atitudinea față de viață e, în esență, horațiană. Realizate sunt și satirele, scrise de pe pozițiile junimismului și vizând îndeosebi înstrăinarea, renunțarea la obiceiurile strămoșești. În 1878 i s-a jucat piesa-proverb Lupul și barza, urmată, după puțină vreme, de comedia Pe malul gârlei și de Pribeagul. Toate trei conțin aluzii la evenimente politice ale epocii, ceea ce și explică succesul lor
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
întunecare // o întunecare”. Și Înstrăinatul solstițiu atestă o adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]