2,273 matches
-
să fie recunoscut și „deconspirat” abia în 1984 prin tipărirea lucrării „Bârladul odinioară și astăzi, file de istorie", sub redacția lui Romulus Boteanu. Dar timpul trecuse, o altfel de cultură se punea la dospit. Învelite în foiță de aur, cuvintele însuflețeau masele supuse unei îndoctrinări acerbe și noii oameni de condei, care se nășteau în focul „revoluției culturale”, preamăreau munca, pacea și partidul. Această perioadă este cercetată de Ion N. Oprea, cu discreție, cu conștiinciozitate, cu autenticitate, fără comentarii, așa cum fac
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preaj mă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecă torilor, timbrul sprințar-elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu 13 ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a rupt pe ici, pe colea... parcă nici nu mă văd la 85 de ani, murmură ea după un timp. — Povestește-mi ce s-a întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început Bătrânul nu le sesiză, iar apoi încercă să le ignore. Duioșia lua locul nostalgiei și o bucurie îi mângâia obrajii palizi și îi însuflețea buzele. Ceva în ea renăștea și prindea viață, ca și cum cineva ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a barei, pe această bancă, fără să fi fost vreodată bun și fără să fi suferit vreodată din pricina înșelăciunii? Sunt liber, nu mă puteți osândi, și totuși cine sunt eu? Un cetățean-soare, dacă e să judecăm după orgoliul care mă însuflețește, un țap desfrânat, mânios ca un faraon, trândav ca un rege. N-am omorât pe nimeni? încă nu, e adevărat. Dar n-am lăsat oare să moară făpturi vrednice de toată iubirea? Poate că da. Și poate că sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de altădată, în religia Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, și făceam prăpăd în ea; 14. Și cum eram mai înaintat în religia Iudeilor decît mulți din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însuflețit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești. 15. Dar, cînd Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pîntecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale 16. să descopere în mine pe Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
ca el, după mai bine de o jumătate interminabilă de oră de nemișcare. Straniu personaj. Venise la Întâlnire Îmbrăcat de sus până jos În negru, Învăluit În capa-i neagră, cu pălărie neagră, iar chipul lui ciupit de vărsat se Însuflețise puțin schițând un zâmbet numai când Alatriste Îi propusese să pună acolo fanarul ca să lumineze cotul drumeagului ales pentru ambuscadă. — Asta-mi place, se mulțumise să spună cu vocea aceea a lui Înfundată, aspră. Ei În lumină și noi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Angelus după o oră, făcea ca mulțimea să-și scoată pălăriile, apoi să se Împrăștie, lăsând locul liber cerșetorilor, studenților săraci, muieruștilor și zdrențăroșilor care pândeau acolo Împărțirea mâncării dată ca pomană de părinții augustini. Treptele reîncepeau să se Însuflețească abia spre seară, la ceasul promenadei rúa de pe Strada Mare, când le puteai vedea pe doamne trecând În caleștile lor, pe femeile dubioase făcând pe doamnele, sau pe fufele caselor de toleranță din preajmă - una, foarte cunoscută, se găsea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
celui care a spus-o? Ce vise, ce dorințe i-or fi străbătut inima, la o vârstă la care cei mai mulți nu mai privesc decât într-o singură direcție, spre capătul drumului... Dragostea, o dragoste venită la apus, să-l fi însuflețit atât de tare, încât să simtă cum dintr-o dată redevenea tânăr? Cine știe. Ar fi vrut să-l întâlnească pe cel care rostise sau scrisese vorbele, să-i pună întrebări. O sută, o mie... Nu ești niciodată prea bătrân, ca să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe lângă Comandamentul german spre a se facilita o întâlnire cu fiul dumneavoastră, mi-aș oferi serviciile de intermediar... Știam eu c-o să reușesc, mărturisi cu sinceritate bătrâna. Dumnezeu mi te-a scos în cale, domnule. Sigur, sigur că da, se însufleți ea. Tot Dumnezeu mi-a hărăzit nora pe care o am. O să se ducă peste tot unde-o să vrei dumneata. Tot ce-o să vrei dumneata o să facă, numai să-l găsească și să-l aducă pe Tomiță al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Brun deja se plimba printre florile cerului. Astfel, Dealul Florilor deveni pentru Ion un loc tabu: mormântul ei sacru, cu florile ce-i păzeau somnul veșnic. Și dacă vreodată am dori să trecem pe-acolo, năluca Veronicăi Brun ar rosti, însuflețită de forțe misterioase nouă, „Niciodată să nu-mi deranjați odihna...”. Nesatisfacția domnului Ion este că plouă și azi. S-au stricat planurile dumnealui pentru noi; asta e! zâmbi șters Odette. Astăzi, călărie? Eu nu știu, iar Victor s-ar lovi
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
își găsește refugiu într-un hobby incontrolabil: citește și scrie la un misterios jurnal cu „destinatar” pe care-l intitulează Caietele Constantin (din paginile căruia ni se oferă, în această primă parte, numeroase și prețioase secvențe). Un anume idealism estet însuflețește, de fapt, toate personajele. Nici Constantin nu e, în pofida ocupației sale, chiar o brută. Ucide la ordin, dar se comportă artist. Umple, de pildă, un album cu fotografii inexistente („fotografii pe care aș fi vrut să le am”): două-trei vorbe
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
lui Edgar Rice Burroughs, idolatrizându-l pe Tarzan și pe cei care i-au dat viață pe banda de celuloid. Și Hollywood-ul anilor ’30 avea să facă repede cunoștință cu „Tarzan cel adevărat“, actorul care, în 19 apariții pe ecrane, însuflețea spectatorii cu săriturile din liană în liană, înotul prin mlaștină cu crocodili și, mai ales, cu terifiantul său strigăt de luptă. Noul venit nu era tocmai un necunoscut. Membru al echipei americane de înot, campion olimpic la 100 m liber
Agenda2003-46-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281707_a_283036]
-
nu le-au convenit. Dincolo de ideația urmărită cartea se citește cu plăcere pentru epica ei, pentru portrete, pentru descrierile de locuri. Vizitarea lui Gorki, întâlnirea de la Astrahan dintre Istrati și Rakovski, disputele dintre Istrati și Kazantzakis, firi atât de diferite, însuflețiți de convingeri care nu coincid peste tot, cu toate acestea prieteni, călătoria pe Volga, apoi în Armenia și în Georgia, în fine boala lui Istrati și suferințele, internarea la Filaret și sfârșitul, toate acestea compun un complex narativ care îl
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
dvs. Staring at the Sun e și un poem epic. în Talking It Over experimentați amestecul de narațiune și teatru. Aici topiți proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga, ca pe Frumoasa din Pădurea Adormită. De la simbol la distopie, parcurgeți toată gama de emoții. Ați scris vreodată poezie? Vă gândiți poate să scrieți de acum încolo? Ca prozator cu precumpănire ironic, ce importanță acordați lirismului
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am simțit cum cărțile, cuvioase și smerite, alcătuiesc o întreagă națiune, însuflețită de același sentiment și anume: de supraviețuire. Iar dacă editorii o perpetuează fizic, cititorii sunt singurii în stare să o reproducă moral. Ca orice națiune, și cea a cărților e constituită pe ideea de solidaritate, dar și pe suma sacrificiilor
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
o noapte într-un spațiu privilegiat, în care doctori talentați și cele mai drăguțe asistente aplică devoratorilor tratamentul cu Publicitină. Spoturile cu efect terapeutic garantat vor fi administrate spectatorilor într-o atmosferă plină de optimism și bună dispoziție. Publicul va însufleți proiecția cu reacțiile sale, iar George Vintilă, pe post de terapeut, va coordona cu umor procesul curativ. Trupa Sensor va amplifica efectul benefic al Publicitinei cu un recital extraordinar, dozat special pentru NDP. Scenariul de desfășurare a evenimentului păstrează parțial
Agenda2005-44-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/284360_a_285689]
-
numeroși medici de familie, între care doamna doctor Mona Bejan, directoarea Centrului Medical al DASM. Încheiem aici, ne cerem scuze de la cei pe care nu i-am menționat. Manifestarea a fost apreciată de cadrele medicale participante. Au dovedit-o discuțiile însuflețite din final, interesul pentru documentația primită, precum și ecourile ulterioare, pe care le-am recepționat pe diferite canale. Figurile 5-8 prezintă imagini din timpul lucrărilor. Organizatorii mulțumesc aici celor care au contribuit „din umbră” la reușita manifestării. Mai întâi, distinsei doamne
Revista Spitalului Elias by LIANA TAUBERG () [Corola-journal/Journalistic/92041_a_92536]
-
pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite pînă la subțirimea muchiilor. Manierismul îi vine dintr-un simț al limbii
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
tindă, unde are loc ritualica cină și curtea. Ele compun însă imaginea satului care . Spațiul securizant este dezvoltat ca un sistem de cercuri concentrice, având în centrul lui casa. în primul volum, casa este descrisă doar prin atmosfera ce o însuflețește prin intermediul celor care compun familia. Mult mai importante sunt relațiile interfamiliale, deoarece ele dau sens exstenței acestui spațiu, care îmbracă funcțiile pe care omul i le conferă. Abia în volumul al II-lea apare o descriere amplă a casei Moromeților
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
de a fi "prozaică", protesta, ea înțelegea prin prozaic un lucru calitativ deficient, un om rău crescut. - După tine, glumea Ioanide, borșul e prozaic, smîntînadecentă și prăjitura poetică. - Sigur! confirmă Erminia foarte pasionată de discuții oricîtde abstruse, deoarece orice convorbire însuflețită cu un bărbat, mai ales având aerul unei certe intime, îi producea o vizibilă mulțumire. - Știi tu ce e prozaic, stimabilo? Vezi castronul ăsta de supă? Dacă îl dezgrop peste două mii de ani și-l expun în muzeu, devine sublim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]