36,299 matches
-
iar hanuri în care, faute de mieux, să poți petrece o noapte șunt destule". A urmat călătoria spre București care, datorită drumului desfundat cu totul (plouase de curînd) s-a demonstrat a fi Bucureștiul l-a impresionat prin numărul, mai întîi, al bisericilor și prin dimensiunea populației (150.000), cam la fel ca al Berlinului, trăind toți în 15000 de case. Și iată impresia generală despre arhitectonica Bucureștiului: "Crearea Bucureștiului nu a fost stăpînita însă de necesitate și calcul, ci de
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
pe care le ridică, prin metodele folo l la care erau duse discuțiile au pus bazele teologiei ca știință 68. Deși s-au arătat adversari neîndurați al păgânismului, Părinții au încercat totuși unele apropieri între doctrina creștină și cea elenică - întâi pentru că analogiile erau uneori izbitoare, în al doilea rând pentru motive de tactică misionară. Din contactul celor două culturi, reieșea limpede viitorul creștinismului. Dacă, to riginii ei divine. Sfinții Părinți dau imaginea clară a culturii convertite. Ei sunt un model
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
o datorie a iubirii de frate să-i facă pe toți inaccesibili răului. Pentru aceasta erau hotărâți a nu cruța nici o oboseală. Singurul lucru pe care l-au dorit era ca dragostea să conducă totul 123. Ei au curățit mai întâi lumea-ntreagă de ura față de Dumnezeu, dovedindu-și iubirea față de bine și față de Dumnezeu 124. O singură putere a Duhului trecea prin toate mădularele, un singur suflet pentru toți, una și aceeași credință arzândă, un singur imn de preamărire a
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
avîntul ideologului depășește confortabil anvergura esteticianului. Compozițiile sale cu țărani, muncitori, pescari și alte categorii socio-umane, selectate de pe versantul obscur al existenței, se împart în două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă, de o celebrare a omului în sine, dincolo de orice proces de intenție, și atunci pictorul cade într-o retorică sămănătoristă de tip liric și grigorescianizeasă festiv, însă ceva mai bolovănos (Țărănci lîngă troiță, 1910
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
să fie consilierul achizițiilor de opere de artă pentru ceea ce avea să devină colecția Ermitajului. Sursa de inspirație a romanului nu este, de fapt, un episod istoric, cît mai curînd fascinația lui Bradbury pentru stilul lui Denis Diderot, caracterizate mai întîi de orice printr-un dialogism în sensul bahtinian al termenului, ca permanentă disponibilitate și deschidere spre un alt univers de referință, spre o alteritate spirituală care preia și întoarce idei după ce le-a întors pe toate părțile, tălmăcindu-le și
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
compozitori uitați; câțiva mari artiști ca celebra clavecinistă Wanda Landowska s-au pasionat pentru acest repertoriu impunându-l în sala de concert și pe disc. Prin anii '60 aceste inițiative punctuale au rodit, declanșând o adevărată maree de descoperiri: mai întâi un repertoriu uitat și instrumente puțin folosite, apoi preocuparea pentru citirea operelor cunoscute într-o manieră diferită radical de cea care se perpetuase din secolul trecut. Bach, dar și alți compozitori ai epocii au început să fie supuși unor reevaluări
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
obligatoriu victimă - "Nea Gheorghe, cel fără slujbă sau cu leafă de mizerie", "nea Gheorghe, cel lovit în cap cu măciuca reformei" (EZ, 30.01.1998) - , deși nu lipsit de tentații ilicite (" I-ar place lui nea Gheorghe să-și vînda întîi roșiile stricate ca să le țină pe alea bune pentru el și familia lui", RL 27.09.2000 - Forum; "nea Gheorghe butonează internetul și este hrănit sistematic cu 'silicoane' și perversiuni, apoi se uită la Veta lui...", Agora on line, 27
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
fi, o dată în plus, surprinderea corespondențelor intertextuale. Sînt aduși în discuție autori importanți, (de la Nietzsche și Șestov, la Gide, Camus și Thomas Mann), a căror trăsătură comună ar putea fi aceea că, asemenea lui Dostoievski însuși acționează în faze succesive: întîi meditează, apoi evocă, cu alte cuvinte, sînt întîi filozofi, apoi scriitori. În fine, ultima parte este de-a dreptul delectabilă și ar putea fi citită foarte bine și în cheie ficțională, ca o veritabilă poveste, cu doi iluștri necunoscuți. Privită
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
volumul reprezintă transcrierea prelegerilor ținute de Iser la University of California-Irvine, în cadrul seriei de conferințe în domeniul teoriei critice la biblioteca care poartă numele unui celebru istoric și teoretician literar american, Rene Wellek. Aceleași cursuri au fost însă susținute mai întîi în fața unui public chinez, la Academia Sinica în Taipei, iar proiectul intelectual propriu-zis al volumului (să-l numesc deocamdată o hermeneutică a culturii) a fost inițiat de Iser împreună cu Sanford Bupencil în cadrul unui parteneriat germano-israelit, sprijinit de universitatea din Ierusalism
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
în lume nici nu auzisem de episodul din biografia lui Eliade. Pură întîmplare. Deși în natură nu există hazard. Apropierea cred că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De tei, de mușețel pus la soare. De covoare grele, neaerisite, pline de praf
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
patru acte. Născută din colaborarea dintre reputatul maestru român și poetul francez Olivier Apert, cunoscut clujenilor din "atelierele" de poezie organizate de centrul Cultural Francez în ultimii doi ani, lucrarea este o compoziție de două ori îndrăzneață și novatoare. Mai întâi, prin libretul său, care îi aduce față în față, într-o confruntare inedită și dintr-o perspectivă "posmodernă" pe cei doi cunoscuți protagoniști de tragedie antică greacă: Oreste, fiul regelui Agamemnon ucis de soția sa Clytemnestra, și Oedip, fiul regelui
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
vrăjitori. Spre deosebire de Rowling, o prozatoare excepțională, cu un talent uriaș de povestitor, Antoine de Saint-Exupery scrie o filozofie a vieții și a copilăriei, articulată din cele mai simple dar deopotrivă importante dileme omenești: Micul prinț este o poveste cuceritoare mai întîi de toate prin impecabila ei simplitate, printr-un fel de minimalism narativ: foarte puține personaje, nici unul purtînd un nume, un univers recreat în liniile sale cele mai generale - un munte sau o vale, Pămîntul sau o planetă solitară neștiută și
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
încearcă să le transpună în romanele sale. În București e cunoscut mai ales în lumea tinerilor plasticieni printre care și-a făcut mulți prieteni și susținători elogioși, colegii de breaslă fiindu-i probabil mai puțin accesibili. Liviu Lungu este mai întîi un prozator abil și tenace. Nu lipsit de talent însă dar asemenea multor scriitori tineri, acesta pare mai degrabă o clonă a lecturii și ambiției de a se exprima artistic și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
duminică, New-York. Ședință religioasă a quakerilor. Mă introduce T. Purdea, un român foarte bine și soția lui. Cum tăceam. Ședința consacrată tăcerii. Din cînd în cînd, cîte unul își întrerupe tăcerea, brusc, se ridică de pe bancă și începe să vorbească. Întîi, așadar, meditezi un timp, apoi spui la ce ai meditat. Sau povestești ce ți s-a întîmplat recent. Tipul care spunea că trebuie să separe cartofii buni de cei răi. Că treaba i s-a părut grea și a renunțat
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
aducînd enorme deservicii tuturor. În acest an, poate mai mult ca oricînd, s-au adîncit tot felul de prăpăstii între regizor și actor, între aceștia și criticii de teatru. Fiecare apreciază aportul celuilalt ca fiind minor, marginal, acordîndu-și sieși vioara întîi. Se ajunge repede la intoleranță, la negări, la blamări, la false ierarhii în fiecare "tabără". Nu se mai ascultă argumente, nu se mai ține seama de ele. Și prea puțini se strîng în jurul unei idei, urmărind, totodată, finalitatea ei. Asupra
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
cîștig profesional, descoperind la final că a izbutit chiar un itinerar coerent. În consens cu intențiile lui Michel Demopoulos și Dimitri Eipides (directorii festivalului și respectiv secțiunii paralele "Noi orizonturi"), urmînd sugestiile experților Alexis Grivas și Irene Stathi, am ales întîi de toate Retrospectiva Theo Angelopoulos, ce a inclus și un simpozion internațional, o expoziție de schițe și fotografii, lansarea a șase cărți care i-au fost consacrate și, nu în ultimul rînd, prezentarea a nouă documentare marking-of. Excelent prilej de
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
ca de cine știe ce prigoană. * Bran, mai 1976. O mică parte din ce urmează s-ar putea să se repete. Nu sînt sigur. În acest caz, ar fi o altă variantă. Oricum, pentru o scenă de roman, a fost o pierdere. Întîi, țiganca tînără cu o stiluetă de egipteancă de pe un basorelief călcînd măreață rufele abia spălate pe care le strînsese una cîte una de pe frînghia întinsă între doi vișini sau zarzări în floare, că era luna lui mai... Ea apasă ca
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
sigur, nu putea fi decît nașa, - pupa uneori pasărea pe creștetul imaculat; și abia pe urmă, primit cu voie bună, între nuntașii atît de fericiți și de cumsecade, aflasem că ea, Nuțica, - pentru că așa o chema pe nașă, spălase mai întîi, cu mîna ei, gîsca, acasă, cu Alba-lux, fiind o maniacă a curățeniei, curățind cu detergent orișice-i pica în mînă.
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
oficială; și a treia, aproape exclusiv morală, după 1989. Cea mijlocie i se pare lui Ion Simuț a se fi dovedit cea mai eficace, pariind pe valori cu o mare rezistență. E normal să fie așa. Din mai multe cauze. întîi, fiindcă e singura revizuire estetică. Fără a mai lua în calcul, acum, împrejurările care i-au obligat pe criticii generației mele să procedeze la impunerea cu orice preț a esteticului, trebuie să spun că tocmai acest caracter specific literar, artistic
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
pe drept, denumirea de România Mare. Un vis secular se împlinea. Și el se petrecea sub sceptrul regelui Ferdinand. Destinul a fost bun și cu el. Martha Bibescu, care i-a închinat, prin anii douăzeci, un extraordinar portret, publicat, mai întîi în franțuzește și, apoi, tradus, în 1930 și în limba română, socotește, în stilul ei inimitabil, că trăsătura dominantă a regelui Ferdinand era timiditatea. " Cine nu l-a cunoscut nu și-ar putea imagina ce nenorocire poate fi timiditatea atunci
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
prilej de reflecție pentru orice cititor lucid, mai cu seamă atunci cînd luciditatea este dublată de complicate resorturi afective. Într-un cuvînt, avem de-a face cu unul dintre acele texte care ne obligă să ținem seama de contexte. Mai întîi, nu putem face abstracție de fundalul biografic - poziția scriitorului din est, nevoit să aleagă între acceptarea compromisului, semnarea pactului, complacerea în minciuna generalizată a regimului totalitar și soluția cealaltă, a emigrării, asumarea condiției de "exilat" cu toate neajunsurile pe care
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
politic. Probabil că își vor regreta amarnic votul și cei care au sperat că CVT și partidul lui vor face ordine cu mitraliera în România și vor organiza procese publice, pe stadioane. Pentru asta, idolul lor va trebui ca mai întâi să dea o lovitură de stat și să proclame dictatură. Dacă se va încumeta la așa ceva, C.V. Tudor va provoca răzmeriță sângeroasă, și va intra pe listele de criminali internațional căutați pentru crime împotriva umanității. În Europa, dictatorii nu au
România resentimentară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16584_a_17909]
-
Vedea în asta un verdict al destinului. Edificată, s-a decis să se îndrepte spre Lugoj, la fierăria fiului lui Mina, unde, potrivit promisiunii lui Miloș, o aștepta și bunișoara ei avere. Porni, spre întristarea faraonilor din Vlădeni. Dar mai întîi s-a dus la bătrînul Miloș, aflînd de moartea lui. I-a plăcut să meargă pe jos pînă la Lugoj, unde, într-un tîrg, norocul o ajută să-l cunoască pe Marco, pe care-l însoți în trăsura cu calul
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
dar istoria care dă naștere paradoxului după care toate teoriile în favoarea spiritualității românești, bineînțeles, ortodoxe, sfîrșesc în nevoia statului național puternic, condus de români verzi și curățat de alogeni. Va să zică "revoluția creștină care încearcă să creeze o Românie nouă, creînd întîi un om nou, un creștin perfect" are drept scop să "restaureze raporturi de omenie și de creștinătate în sînul aceleeași comunități de sînge". Atenție, "viața civilă" care urmează să ia locul "vieții politice" se petrece în sînul comunității de sînge
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
de răsfăț al feminității. Ea este integral o conștiință, spunând adevăruri importante despre care știe că nu li se va da importanță. Un entuziasm contrazis planează, ca o pasăre rănită, în fiecare poem. Ana Blandiana descoperă acum, la maturitate, persoana întâi singular (după ce în tinerețe își dizolvase, fericită, ființa în persoana întâi plural). Ea se înțelege pe sine ca pe o lumină care se stinge: " Se făcuse în mine lumină/ Atât de puternică,/ încât mă vedeam de departe/ și eu însămi
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]