2,365 matches
-
de rouă. Sultanul desculț al împătimirii, al nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu ochii tăi? întrebă. — Am orbit, zise el în șoaptă. — Ai orbit? repetă întristându-se. — Da, dar să nu te îngrijorezi, văd mai bine ca înainte... Cezar Paul-Bădescu - Tinerețile lui Daniel Abagiu Mariana Codruț - Ul Baboi și alte povestiri Radu Pavel Gheo - Fairia. O lume îndepărtată Ioana Baetica - Fișă de înregistrare Adrian Schiop - pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oi mai da un puișor Și i-a trage - un cercușor. 12 Frunză verde măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc, Două vorbe să-i vorbesc, Inima să-mi răcoresc. Când m-am dus m-am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, puică, sănătoasă Ca o garoafă frumoasă. Iar puicuța mi-a răspuns Inimioara mi-a pătruns: - Du-te, puiu, sănătos Ca un trandafir frumos. Cine-mi spune: puica vine Are - un galbăn de la mine. Când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cine poate să nu crează, O lacrimă să nu-i cază. Eu șezând așa călare, Ea striga cu glasul mare: Oh, nu păși așa tare Nu-mi da pași de alergare. Oh, vai, nu-mi duce dulceața Și nu-mi întrista viața, Nu mai vesteji verdeața Ca soarele rujii fața. Leagănul brațelor tale Îl duce și nu cu cale, Ah, amar necaz și jale, Cum curg lacrămele vale. Mai sărută-mă odată Să mă lași mai mângâiată, 196 {EminescuOpVI 197} {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că strigai: - Oh, maica mea cea iubită, Unde ești acum perită, Unde-i glasul cel frumos, Sufletul cel credincios?... 178 Frunzuliță popușoi, Ni-o făcut mama pe doi Ș-o împlut lumea de noi. Când ne-am dus ne-am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, mamă, sănătoasă Că noi ne ducem de-a casă, Zici că n-ai fost bucuroasă Să ne vezi sara prin casă. Frunzuliță de negară S-o pornit mama pin țară Cu bocceaua subsuoară Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ta, Ca să aflu mulțămire - Deci te rog, nu mă uita. Norocirea e știuta. Că-n tot feliul s-a lupta În necazuri să te - arunce - Și te rog, nu mă uita. N-au fost zi ca să lipsească Amărât a mă-ntrista 393 {EminescuOpVI 394} De-a ta soarte pătimașă - Deci te rog, nu mă uita. Orișiunde de vei merge, Ori și ce de vei afla, Inima să nu ți-o plece - Și te rog, nu mă uita. Înnoiri de lucruri multe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aia umblu la trusă. Trec maximum două minute treizeci până aud cîine! Și ceva interesant, am cronometrat chiar, după exact două minute și cincisprezece secunde simt pe frunte aripile fluturelui. ― Care fluture? ― Albastru! rânji Scarlat. ― Îhî. Când nu vine, mă întristez și nu mai pot face nimic. ― Hm! Ionescu clătină din cap: Sper să vină azi... Scarlat se ridică scuipând subțire. ― Acum sânt sigur. Sîntem nebuni de legat! Dascălu îi examină contrariat pe rând. ― Ar fi trebuit să-mi spuneți chestia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu-ți iese figura mai tragi cu pensula o bulină roșie. Nu se cunoaște. Dascălu behăi. ― Ce idei caraghioase ai! Își duse degetul la frunte: Ești cam țicnit, nu? ― Cred că da, mi se trage din familie. Figura cârnului se întristă. ― Îmi pare rău... La mine, doar tata a stat la balamuc. Eu am avut noroc, semăn cu mama. ― O femeie de nădejde, presupun. ― Oho! în fiecare dimineață se urca într-un salcâm și dădea din mâini. ― Se credea avion? Cârnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca mine n-ați mai întîlnit, rânji Grigore Popa întrerupîndu-l. ― Nu, spuse Cristescu privindu-l deschis, în ochi. N-am mai întîlnit. N-am mai întîlnit un om pe care să-l cutremure bucuria celorlalți. A tuturor celorlalți! Să-l întristeze, mai mult să-l doară! Asta ca principiu de viață. Grigore Popa rămase pe gânduri. ― Vă înșelați, domnule maior. Nu... E altceva. De fapt, nu m-ați înțeles. * Dorii Matei ieși din odaie fără să facă zgomot. Lăsă ușa deschisă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ȘI EL, DAR DESTUL DE RECE. NU-I SCĂPASE CLIPA DE EZITARE A MARELUI NEGATIST. RĂSPUNSE: \ DOMNULE GONISH, AM BUCURIA SĂ VĂ SPUN CĂ E SĂNĂTOASĂ TUN. EDWARD GONISH RÎSE ÎN CASCADĂ: \ MĂ TEM CĂ SÎNT MII DE OAMENI CARE SE ÎNTRISTEAZĂ ORI DE CÎTE ORI AUD AȘA CEVA. DE EXEMPLU, ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ, CONSILIUL SE STRĂDUIEȘTE SĂ-MI FOLOSEASCĂ PREGĂTIREA INTUITIVĂ PENTRU A URMĂRI ȘI A DESCOPERI TAINA ÎMPĂRĂTESEI. EU STUDIEZ DIAGRAMELE PP ALE PERSONALITĂȚILOR POTENȚIALE, PRECUM ȘI A CELOR CUNOSCUTE. DATELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe cel mai bun prieten. Prieten care și-a pus viața în joc pentru mine, și nu mă va părăsi nici în momentele cele mai întunecate ale vieții mele. Lui pot să-i spun tot ceea ce mă bucură, sau mă întristează. Cu el nu sunt niciodată singur. Cel care este botezat în numele Fiului aparține lui Isus Cristos. La botez, Duhul Sfânt mă umple pentru prima dată cu viața și puterea sa. Mă unește cu Tatăl și cu Fiul. Mă primește în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
mă măsura bănuitor, pe figura lui se citea limpede întrebarea: "Ce ne facem dacă sculptorul nu încetează cu rîsul?" Singurul pe care râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: "Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întristă el brusc, de ce v-ați oprit?" Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care își luase drept model curvele de pe MTV; iar băieții nu erau mai breji. Unul prost grămadă, a cărui singură calitate erau pumnii săi. Celălalt mai isteț, dar leneș. Se trezea la amiază și aspira să devină playboy. Asta îl întrista pe Jaafar al-Naasri. Da, era un bărbat înstărit, în parte datorită generozității lui Saddam Hussein și armatei Statelor Unite. Între ei, deschiseseră ușa marii trezorerii a omenirii, depozitul rădăcinilor umanității. Era o exgerare? Jaafar avea din când în când tendința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu ea. S-asculți povestea aia despre autobuzu’ Greyhound pe care mi-a spus-o. Și-n to’ timpu’ ăsta bătrâna aia drăguță stătea acolo și-i plătea băuturile. A trebuit să iau și eu o prăjitură ca să n-o-ntristez. — Uite ce: dacă te mai prind că-ncurajezi oameni de teapa aia și faci să mi se ducă de râpă investițiile, te dau afară c-un picior în fund. E clar? — Da, doamna. — Ești sigură c-ai înțeles ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
temei principale legate de viitor și eram adâncit în conversație cu gazda mea saudită, care era analistul intern al companiei sale. Îmi testa cunoștințele referitoare la perspectiva pe care o prezentasem, iar eu îl întrebam despre cât de mult îl întrista problema viitorului aprovizionării cu petrol. „Deci, cât de mult timp mai avem până când vom rămâne fără petrol? Câți ani mai pot fi exploatate rezervele pe care le avem sub pământ?” Am întrebat eu candid. Mă așteptam la un răspuns cumpănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
În weekendă, iar celelalte șapte luni rămase În Arizona, Armanoush avusese ocazia să afle direct ce aștepta de la ea fiecare parte și cât de ireconciliabile erau acele așteptări. Orice lucru care făcea una din părți fericită era menit s-o Întristeze pe cealaltă. Pentru a nu supăra pe nimeni, Armanoush a Încercat să iasă cu armeni când se afla În San Francisco și cu oricine altcineva decât aceștia când se afla În Arizona. Însă probabil că soarta Își bătea joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
identității ei, și că fără ea nu putea Începe să-și trăiască propria viață. Întâlnirea aceea plicticoasă cu Matt Hassinger nu făcuse alteceva decât să-i Întărească acest sentiment. Acum se simțea mai Înțeleaptă, mai conștientă de situația ei, Însă Întristată de prețul pe care-l plătise ca să afle acest lucru. Și-a aruncat pantofii din picioare și s-a Îndreptat grăbită spre camera ei, luând fructul cu ea. Acolo și-a prins părul Într-o coadă de cal, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
una din poze - dacă ar fi putut găsi măcar ceva care să semene cu acesta În Istanbul, cu siguranță i-ar plăcea să-l poarte zi și noapte. Între timp, nimeni nu a observat că chipul mătușii Zeliha s-a Întristat dintr-odată. — Trebuie să recunoaștem adevărul! a anunțat Asya cu multă siguranță. În toți anii ăștia l-ați iubit pe unchiul Mustafa ca pe ochii din cap, ca pe singurul și cel mai neprețuit fiu al acestei familii și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
când spui că sunt oameni buni la suflet, interesanți În felul lor. Însă nu-ți dai seama? Ești prietenă cu ei doar atâta vreme cât Îți negi propria identitate. Așa a fost Întotdeauna cu turcii de-a lungul istoriei. Armanoush a strâns Întristată din buze. În celălalt capăt al camerei, Asya se foia și se răsucea În patul ei, În chinurile unui coșmar, după cât se părea, și mormăia ceva ininteligibil. Orice-ar fi spus, a repetat de multe ori. Tot ce cerem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un pic irațional? Cum poți să asculți muzică și să te concentrezi asupra filozofiei existențialiste În același timp? — Se potrivesc perfect, a remarcat Asya. Atât Johnny Cash cât și filozofia existențialistă sondează sufletul uman ca să vadă ce e Înăuntru și, Întristați de ceea ce-au găsit, fiecare Îl lasă deschis! Înainte ca Armanoush să poată medita la asta, cineva a bătut la ușă chemându-le pe amândouă să prindă ultimul tren spre micul dejun. Au găsit masa pusă doar pentru ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că marfa lui le supraviețuia clienților era o glumă obișnuită a lui. Nu e sublim faptul că o bucată de lemn trăiește mai mult decât noi? Deși știa că remarca fusese făcută pentru a demonstra calitatea mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor crăpată În mijloc, cu sâmburi din rubine roșii strălucind dinăuntru. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Datorită ție vor vizita acum Istanbulul. Vin Încoace să se Întâlnească cu tine și În curând o să te-ntorci acasă... Deși intenția Asyei fusese să o liniștească, cuvintele au sunat În mod ciudat ca o obiecție. Adevărul e că o Întrista faptul că Armanoush avea să plece curând. Nu știu. Doar că nu pot scăpa de sentimentul ăsta. Armanoush a oftat. — Mama nu călătorește niciunde, nici măcar până-n Kentucky. Faptul că zboară cu avionul până la Istanbul te bagă-n sperieți. Însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
simt mai mult și mă nedumerește distanța din atitudinea ei. Adevărul e că eu am mai mult curaj ca ea, încît pot să simt și să mă manifest, să vreau și să doresc, să amețesc și să îndrăznesc, să mă întristez și să mă resemnez, să mă detașez și să mă îndepărtez... și apoi s-o iau de la început: să simt și să îndrăznesc, să mă manifest și să mă îndrăgostesc, să încerc și să reușesc... Iar ea e liniștită, timidă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
știi asta.' După ce însă îi întâlni privirea, aplecându-și capul și zâmbindu-i trecător femeii, Porfiri înțelesese că zbuciumul nu era deloc artificial, iar sentimentul greu și otrăvitor, pe care privirea femeii i-l provocă, îi pătrunse adânc în inimă, întristându-l amarnic. Astfel realiză că zbuciumul femeii nu era nicidecum artificial și că acesta, chiar dacă părea oarecum străin și exterior, pusese stăpânire pe biata femeie, dictându, asemeni unei infecții, comportamentul mecanic și atât de artificial al lamentațiilor sale. În definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ce cred. Eu cred că lui îi este frică de dumneata. Vezi, Porfiri, dumneata ești mai deștept decât el. El se bizuie doar pe ambiție și pe puterea sa. Dumneata ai mai multe. Dumneata ai înțelepciune și compasiune. Complimentele îl întristară pe Porfiri. ă Sunt surprins să te aud că eu aș avea compasiune. Cred că doctorul Pervoiedov nu ar fi de acord cu asta. ă Dar dacă n-ai avea compasiune, nu ți-ar păsa cine i-a omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
venit să discut cu Anna Alexandrovna. ă Foarte bine. O să o anunț că sunteți aici. § Porfiri Petrovici admira curba dulce a spatelui Annei Alexandrovna în timp ce o urma în sufrageria de un albastru deschis. Este ceva care te surprinde și te întristează în fiecare parte a ei, gândi el. ă Pot să vă ofer un ceai? Întorcându-se spre el, Porfiri observă că acea calitate era concentrată cu precădere în ochi. Refuză cu un zîmbet și o mișcare abia schițată a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]