2,580 matches
-
și de a pretinde, la rândul său, dacă nu meritul de a fi contribuit la căderea comunismului ca spion adormit și deci inofensiv pentru perenitatea și triumful capitalismului, cel puțin admirația și, la rigoare, recunoștința pentru a fi ajuns să întruchipeze cu un talent desăvârșit însăși esența Americii de Nord: imigrantul care, în ciuda opreliștilor, nu-și pierde speranța și răzbește în viață cu zâmbetul pe buze. - Râdeți de mine, domnu^ Victor, aveți și de ce. Mă umflă și pe mine râsu^ câteodată de ce-
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
este un permanent loc de iluminare, prin interpretare hermeneutică dătătoare de sens și destin (o durată concretă și un "timp local"), concentrate într-o "povestire", un mit existențial. Și "sensul istoriei" rămâne de domeniul mitului, nu al unei realități obiective, întruchipată în societățile creștine și cumva în Japonia, fie de investitorul tenace al economiilor occidentale, fie de revoluționarul de profesie în socialismele de tristă amintire. Profeții biblici iudeo-creștini marchează istoria temporală a lui Israel. Profetul islamic recunoaște șapte sensuri ascunse ale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și invenție limitele a ceea ce se gândise până atunci în interiorul acelei tradiții; când o tradiție este bine așezată, ea conține întotdeauna parțial o dezbatere despre bunurile a căror urmărire conferă acelei tradiții țelul și scopul specifice. Atunci când sunt vii, tradițiile întruchipează continuitățile unui conflict. Când însă o tradiție preia spiritul lui Burke, (adică opune rațiunea tradiției și conflictul stabilității tradiției, scrie mai sus autorul, n.ns.) e întotdeauna agonizantă sau moartă". (26, p. 228) MacIntyre subliniază importanța exercitării unor virtuți relevante
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
societățile omenești (cu unele analogii și în "societățile" animalelor), constituie o altă problemă fără soluții definitive, adiacentă cu aceea atinsă discutând obiectivitatea cunoașterii sociale. Cum observa Russell, dacă liberalismul suferă de individualism, "Comunismul, în teorie, este departe de asemenea teorii (întruchipate de Cromwell, Napoleon și Germania modernă) (20, I, p. 16, supra), dar în practică este antrenat spre un tip de comunitate foarte asemănător celei ce rezultă din cultul statului". (20, I, p. 16) După înlăturarea comunismului, acest cult al statului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
atâtea alte culturi, moartea nu e o extincție, nici măcar o împuținare a existenței ci un nou mod de a fi, o nouă existență, pe un alt nivel, mai aproape de Dumnezeu. (...) avem motive să credem că spațiul în care s-a întruchipat Zamolxis, Orpheu și misterele Mioriței și ale Meșterului Manole nu și-a secătuit izvoarele de creație: acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte. (...) Europa este locul predestinat al creațiilor multiple, variate, complementare: spiritualicește și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
față: cum este cu putință experiența, într-o lume care, prin repeziciune și anonimat, o refuză? Metoda sa de cunoaștere, fizionomia, se va suprapune peste scenariul epistemologic expus de Benjamin în prologul amintit mai sus. Experiența urbană pe care o întruchipează va corespunde, mai mult, proiectului revizuirii kantianismului, de la care am plecat. Ceea ce diferențiază însă experiența urbană de alte tipuri de experiență (religioasă sau poetică) este faptul că ea se constituie în relația tensionată cu o lume ostilă ei. Ea nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
of the linguistic sign and its imposition upon a mute, sad nature.“ Drama cosmică, a naturii căzute și a istoriei care nu cunoaște împăcarea vreunui sens, își află corespondentul în drama eroului, suveranul. Acesta, într-o înrudire misterioasă cu martirul, întruchipează creația care, sub acțiunea unui intrigant, este distrusă: „der Souverän des XVII. Jahrhunderts, der Gipfel der Kreatur, ausbrechend in der Raserei wie ein Vulkan und mit allem umliegenden Hofstaat sich selber vernichtend.“ Destinul suveranului este, pentru Benjamin, destinul unei lumi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
metafizic tradițional al termenului, aflată într-o schimbare accen tuată impusă de modernitatea tehnică, orașul devine obiectul unei experiențe teologice în măsura în care reprezentarea unitară a prezentului este deconstruită de spectrul rămășițelor memoriei. Una dintre modalitățile specific urbane ale acestei memorii este întruchipată de numele străzilor. Acestea sunt „centre speculative“ ale metropolei, locuri în care limbajul și realitatea se întâlnesc. Două scenarii teologice se intersectează: cel al teologiei memoriei, care dă acestor nume sensul de „agent mesianic“ al trecutului, și cel al teologiei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
abstract, nici atemporal: el poate găzdui semnele îmbătrânirii, poate fi în primejdie de a nu mai fi recunoscut sau uitat, ia naștere în spațiul de joc al memoriei și prefigurează un destin viitor. Berlinul este un spațiu imaginal, în măsura în care este întruchipat în amintirile copilăriei sau în fizionomiile flaneurului. Benjamin chiar trimite la o astfel de înțelegere a „ontologiei“ de pe fundalul scrierilor sale atunci când discută despre felul cum în care afectată experiența urbană a copilăriei de limitele temporale ale percepției directe. Cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în formule mitice, ci lumea istorică a metropolei, cu tensiunile ei sociale și culturale și, mai ales, însoțită în mod decisiv de spectrul răscumpărării mesianice. După cum se exprimă Benjamin, imaginile care tra versează copilăria urbană „prefigurează“ (präformieren) experiențe istorice viitoare, întruchipează acest spectru al salvării. Privirea paradiziacă asupra lumii care caracterizează copilăria este, pentru amintirea târzie a adultului, o chemare esențială. Pe de altă parte, adultul se raportează la copilărie ca la momentul paradiziac în care dialectica lumii urbane conduce la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
trei cu „po rozitatea“ luminoasă a metalului și a sticlei, re cent descoperite și valorificate ca materiale de construcție“. Lumina circulă prin oraș, este amplificată, oglindită, înscrisă în forme diverse. Puterea ei mimetică, de a vădi similitudini și de a întruchipa vise, se retrage. În strălucire, orașul modern își ascunde slăbiciu nea și atotprezenta, persistenta moarte. * Este greu de recompus o imagine a Berlinului în scrierile lui Benjamin. Cel puțin, nu poate fi vorba de o descriere a orașului, nici de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
experiența urbană în „cazul“ scriiturii literare a Crailor... Aceste concepte sunt ele însele asemenea unor personaje, lucru poate mai puțin evident în demersul analitic pe care l-am încercat aici. Dar faptul că experiența urbană este, mai mereu pentru Benjamin, întruchipată în figuri precum flaneurul, colec ționarul, peticarul sau povestitorul o scoate dintr-un registru pur teoretic, abstract. Similaritățile textelor pot fi mai ușor sesizate, odată ce ele nu mai sunt gândite după distincția, demult denunțată ca artificială, dintre filozofie și literatură
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Împrietenirea acestuia cu Pantazi („mi se părea că acel prânz însemna sărbătorirea reîntoarcerii lui Pașadia dintr-o lungă pribegie, a lepădării lui de Pirgu““) se transformă pe nesimțite, sub auspiciile aceluiași geniu al pragurilor, Pirgu, în inevitabilul duel. Dacă Pirgu întruchipează gestul politic al experienței ur bane, pe care am descris-o în capitolele anterioare, Pantazi tri mite la cel teologic. Povestirile sale, melancolia evadării și pu ternicul, persistentul vis al mării de mult nemaivăzute îl transformă în profet al trecutului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cea de-a treia ipostază a ei, cu o privire scrutătoare. Părul desfășurat pe axul ipotetic al spiralei alcătuită de corpurile umane îi acoperă gura, astfel încât Filozofia/Înțelepciunea este redusă la tăcere participând la misterul universal. Conștiința pe care o întruchipează personajul este una rece, nemiloasă, care nu oferă rezolvare sau alinare umanității, ci constituie mai degrabă un semn al damnării ei: "Preoteasa filozofică a lui Klimt trădează prin ochii săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
joacă în aceeași horă în acompaniamentul lăutarilor. Fata îi solicită ca probă a angajamentului său afectiv întreruperea itinerariului transhumant și renunțarea la turma sa. Refugiat pe o culme unde adoarme, tânărul se confruntă în spațiul oniric cu fantasmele sale erotice întruchipate de zânele-iele, care încearcă să-l seducă pentru a le urma în palatul unde locuiesc, glasul seducției fiind cel al doinei, cântec popular melancolic, asociat adesea suferințelor din dragoste. Promisiunea împlinirii erotice eufemizată de chemarea-doină a zânelor asociază amnezia thanatică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dualiste de reflex simbolist, care imprimă un relief indelebil construcției operei. Figura eminesciană care încearcă să se smulgă blocului inform suportă și atracția inversă către amorf, către increat. În schimb, Oscar Han este acuzat de a fi stilizat portretul acestuia întruchipat de masca luată de Filip Marin, a cărei interpretare reușită se regăsește reprodusă pe coperta cărții lui George Călinescu, ediția Princeps. Oscar Han se îndepărtează de expresia simbolistă, eliminând orice particularism deformant, orice ambiguitate, orice detaliu biografist, sfârșind prin a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Holofern, Judith apare înzestrată cu toată determinarea cerută de actul ucigaș, stă în picioare ținând în mâini o uriașă sabie pe care este silită s-o sprijine de coapsă, în timp ce Holofern, victimă paralizată de sațietatea sexuală, la picioarele ei, întruchipează deja pe cel învins. Surprinde expresia aproape extatică a lui Judith, al cărui frumos corp gol se asociază cruzimii și actului sângeros care urmează. Gudrun Körner este de părere că intriga politică și sensul patriotic al gestului lui Judith nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic de aspect ofidian este cel care provoacă ruptura definitivă de divinitate și alungarea din climatul edenic, ci femeia care este asimilată agentului disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului. Tabloul din 1899, intitulat Păcat, înfățișează o femeie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păstrat o Schiță de monument funerar (ronde- bosse în ghips, 32 x 30,5 x 21 cm, nesemnat, nedatat, inventar 916184). Primele două sculpturi, dintre care una în mod cert cu destinație funerară, au câteva trăsături în comun, femeia care întruchipează tristețea își ascunde chipul lipindu-l de postamentul de marmură sau de un bloc de piatră. Efectul stă tocmai în această ascundere a chipului, asociată ascunderii plânsului sau a tristeții, dar și a unui rapel către propria interioritate. Ascunsă vederii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Minos) sub patronajul zeiței înțelepciunii și a rațiunii. Secesiunea s-ar plasa simbolic mai puțin în aria unei separări capitale de ceea ce este monstruos, ci, mai mult în cea a unei revalorizări a artei în spiritul agonal pe care-l întruchipează Tezeu, supravegheate de "o anima" virtual punitivă, întruchipată de figura Atenei înarmate până în dinți. În lectura pe care o face întregii opere a lui Klimt și, în special, a celor trei picturi alegorice, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, Schorske este de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Secesiunea s-ar plasa simbolic mai puțin în aria unei separări capitale de ceea ce este monstruos, ci, mai mult în cea a unei revalorizări a artei în spiritul agonal pe care-l întruchipează Tezeu, supravegheate de "o anima" virtual punitivă, întruchipată de figura Atenei înarmate până în dinți. În lectura pe care o face întregii opere a lui Klimt și, în special, a celor trei picturi alegorice, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, Schorske este de părere că acest afiș conține un mesaj subversiv
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictată, o grădină luxuriantă. Grădina, conform sensibilității decadente, se transformă în seră, corespondentul său artificial, o grefă a unui spațiu horticol exotic în inima locuinței. În general, casele esteților se transformă într-un fel de microclimate pentru plantele de seră întruchipate de chiar locuitorii lor. În cazul de față, sera a fost incorporată decorativ într-o frescă, gradul maxim de stilizare a luxurianței vegetale. Serafina Brukner subliniază nu doar evocarea tropicelor și a unei atmosfere de o deschidere spațială maximă către
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Kent, alter-ego-ul său, nu i se poate supune pentru că este restricționat de condiția sa umană sau de creația umană, cum ar fi legea. Încercând constant să obțină dreptatea dincolo de lege, îndeplinindu-și misiunea pe pământ prin lupta împotriva răului, Superman întruchipează ceea ce Ronald Reich numește "mitul libertății individuale 56". Deși obligat să nu se amestece în viețile pământenilor, eroul este liber să își aleagă destinul, lucru pe care îl și face, când (în Superman II) renunță la puterile supranaturale și alege
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Dumnezeu", fiul pierdut sau cel însărcinat cu o misiune specială, precum Arhanghelul Gavriil. El reprezintă însă și emigrantul obișnuit care reușește să transforme experiența emigrării în mit și să o ridice la rang de religie. Nu în ultimul rând, Superman întruchipează mitul "tehnologiei protectoare și salvatoare", pentru că superputerea lui și capacitatea de a zbura sunt calități care apar mai târziu integrate în personaje jumătate om-jumătate robot, de tipul Robocop. Conflictul dintre latura umană și cea supranaturală la Superman, deja vizibil în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
un Mesia laic și emigrantul american ideal 61". După ce a devenit mit, Superman și-a găsit sfârșitul, așa cum au hotărât scriitorii într-o carte de benzi desenate (Superman 75), dar a renăscut rapid sub forma a patru personaje diferite, fiecare întruchipând o caracteristică majoră a originalului. Deși mai puțin interesanți decât prototipul, acești urmași, reprezentări fragmentare ale supereroului, sunt o dovadă că oamenilor nu le place ca supereroii să moară odată ce au devenit parte integrantă a culturii lor. Pe de altă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]