2,732 matches
-
fără vreun motiv anume, a încercat s-o convingă pe Jacqui să petreacă o noapte în trei cu o prostituată și conducea un Porsche roșu - total anacronic - căruia tipul de la garaj îi curăța cauciucurile cu periuța de dinți. Jacqui repeta întruna că e un ticălos și că se săturase, nu, de data asta chiar se săturase de el, dar întotdeauna îi mai dădea o șansă. Apoi se despărțise de ea în noaptea de Revelion și fusese devastată. Jacqui n-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai privea cu adevărat. Totuși, intuiția mă avertiza că nu ar trebui s-o subestimez pe femeia aceasta și forța dependenței lui Aidan de ea. Aveau un trecut împreună, de cincisprezece ani, și, ca un bumerang, părea să se întoarcă întruna la ea. A plecat la Boston, și, tot weekendul, m-am simțit puțin amețită; gânduri contradictorii se învârteau în mintea mea, într-un cerc fără sfârșit. La competiția de chitară electrică, Shake m-a acuzat că nu fusesem atentă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mama lui, Diane, ne-a luat de la aeroport și, în loc să arunce cu pietre în mine și să urle „Spărgătoare de cămine!“, m-a îmbrățișat și mi-a spus: —Bun venit la Boston. Era minunată - puțin împrăștiată, conducând imprudent și sporovăind întruna. În sfârșit, am ajuns într-un cartier de suburbie care nu se deosebea prea mult de al meu, în ceea ce privește populația, mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi ca proștii satului etc. Și casa îmi părea cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
venit în minte a fost Shane: stătusem mult prea mult cu tipul ăla. De ce trebuia să mor? Ei bine, de ce nu? Erau șase miliarde de oameni pe glob și eu eram la fel de lipsită de importanță ca oricine altcineva. Ei mureau întruna, de ce n-aș muri și eu? Dar, să știți, era mare păcat, pentru că, dacă mi s-ar mai fi dat o șansă să-mi trăiesc viața mea lipsită de importanță, aș... Chiar când credeam că o să-mi explodeze capul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ceea ce simțeam era „durerea somatică indusă de suferința emoțională“. Că era ceva „normal“. A fost un șoc, pe undeva. Mă așteptasem la durerea emoțională, dar durerea fizică era ceva nou pentru mine. Mai și arătam îngrozitor: unghiile mi se rupeau întruna, părul meu era tocat și lipsit de strălucire, și, deși aveam acces la orice produs de exfoliere și hidratare pe care și l-ar fi putut dori cineva, pielea mi se cojea în fâșii subțiri, cenușii. Am înghițit vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trăi și era un sentiment îngrozitor. Ca și cum i-aș fi furat restul vieții și, sincer, simțeam că ar fi fost mai bine să fi murit și eu, pentru că îmi era prea rușine să continui să trăiesc după moartea lui. Aveam întruna fantezii cum că era încă viu. Că undeva, într-un univers paralel, nu murise - că taxiul nu intrase în noi în ziua aceea, că viețile noastre își urmau cursul lin și că ne trăiam netulburați cei patruzeci de ani sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
face la fel ca Dana și mi-ar spune că am nevoie de terapie. Iar Jacqui mi-ar spune că am nevoie să mă distrez mai mult; astfel, mi-aș reveni cât de curând. Pe de altă parte, Ornesto mergea întruna la mediumuri, care îi tot spuneau că bărbatul visurilor lui trebuie să apară. Nu-i spuneau niciodată că bărbatul visurilor lui e deja însurat sau că are obiceiul să-l lovească sau să-i fure tigăile bune. Poate cineva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și habar n-am cum se întâmplase pentru că era ultimul lucru pe care mi-l doream - devenise un fel de rutină ca ea să mă sune în fiecare weekend. Am format numărul, am închis ochii strâns și m-am rugat întruna, în mintea mea, Să nu fii acasă, să nu fii acasă, oh, te rog să nu fii acasă, dar - la naiba - Dianne a răspuns. A oftat: — Oh, Anna. Ce mai faci, Dianne? Nu prea bine, Anna. Sunt destul de deprimată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am pierdut? Am rămas cu privirea în monitor și, după o vreme, am sunat-o pe Rachel. Mi-a trimis mama un mail. Oh, da? Dacă e vorba de mazăre dulce... — Nu. Despre Joey și... —Hristoase, a fost revoltător! Scria întruna cuvinte ca „sex“ și „fierbinte“ pe tăbliță, apoi se uita cu subînțeles la Jacqui. De când a început să-i placă de ea? Nu știu. Habar n-am! E prea ciudat. Mama zice că și-a băgat una din plăcuțele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
propune. Ce zici de MoMa1? De ce nu? Locuiam de trei ani în New York și nu fusesem niciodată. Să fiu cu Mitch îmi oferea multe din avantajele de care mă bucuram fiind singură - de pildă, faptul că nu trebuia să zâmbesc întruna ca nu cumva să se simtă stânjenit de adevărata mea față - dar fără a mă simți cu adevărat singură. Rapid, am trecut de la un tablou la altul și de-abia dacă am deschis gura. Uneori ne aflam chiar în săli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
major, care îți schimbă viața. Nu e ca și cum ți-ai lua un labradel. S-ar putea chiar să nu-ți mai poți păstra slujba bine plătită. Ești sigură că te-ai gândit bine? Oh, da! O să plângă mult, o să rămân întruna falită - s-a oprit -, și mai falită, o să arăt ca o babă, dădaca o să mă fure, dar o să ne distrăm! Să sperăm că voi avea o fetiță, hainele lor sunt mult mai drăgălașe. Apoi a izbucnit în lacrimi. —Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
afla adesea în afara orașului, căutând un loc de luat în arendă spre a duce o existență pașnică, departe de zarvă, departe de bârfe, departe de ochi mustrători. Timp de două săptămâni încheiate, l-am așteptat așadar zi de zi, cerând întruna vești despre el de la Warda și de la Mariam. Ele n-aveau habar de nimic. Ca și mine, așteptau. Când, în cele din urmă, a sosit, m-am năpustit asupra lui și am început să turui atât de repede încât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asalturilor succesive ale portughezilor. Am ceva mai bun de făcut astăzi. Trebuie să mobilizez întreg Maghrebul, să-l reunific, prin șiretenie sau prin forța sabiei mele, în vederea luptei împotriva năvălitorului. Am strâns pumnii cât am putut de tare, repetându-mi întruna că n-ar trebui să-i răspund; dar la douăzeci de ani nu ești prea temperat în ce faci. — Așadar, am spus rostind cuvintele rar, de parcă aș fi vrut doar să pricep, vrei să lupți împotriva portughezilor, dar nu împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta e cu adevărat important: trebuie ca stăpânul nostru să apară ca un rege, nu ca un corsar. Am tăcut, scormonind după un pretext care să mă facă să scap de o corvoadă atât de primejdioasă, însă Harun mă hărțuia întruna. Glasul lui părea că vine drept din propria mea conștiință. — Nu ai dreptul să șovăi. Un mare imperiu musulman e pe cale să se nască în Orient, iar noi, în Occident, trebuie să-i întindem mâna. Până acum am suportat legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bâlbâieli, însoțit la ultimele versuri de câteva gesturi timide care m-au costat eforturi și sudoare. Sultanul dădea din cap, schimbând uneori câte un cuvânt scurt cu apropiații săi. Nu purta barbă, ci doar o mustață răsfirată de care trăgea întruna; tenul lui mi s-a părut pământiu, ochii prea mari pentru restul feței și ușor oblici. Pe turban, care era mic și înfășurat strâns, se afla un rubin încrustat într-o floare din aur. La urechea dreaptă atârna o perlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vecinii despre naștere, țipând de la fereastra de lângă patul lui Kulfi. În scurt timp, casa era plină cu cei veniți să facă urări de bine, care trăncăneau încântați, neștiind dacă să vorbească despre copil sau despre ploaia de mâncare . Minunat! exclamau întruna, iar apa și se scurgea din haine formând adevărate bazine la picioare. Ce copil frumos... și-ți vine să crezi că a-nceput musonul? Vai, și mâncarea! Ce copil! Doar Kulfi tăcea. Privea creatura micuță din brațele mele, o creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un maro închis sau caramel antipatic. Mie îmi amintea de un suspensor sau de o centură pentru hernie. Mda, făcui eu, aprinzându-mi altă țigară. Doar dacă nu vă spun eu altceva în mod special, să știți că eu fumez întruna. O vreme mi-am oblojit obrazul cu sticla rece a paharului. Am mârâit și am înjurat. Când mi-am ridicat iar privirea, fata mea dispăruse. În locul ei se zvârcolea o mexicană lungă de aproape doi metri, cu gura până la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmărești? Înțelegi, Tatăl a fost... — Am priceput. — O futea de ani de zile și acum o făcea și Fiul în secret. Mda, și Amanta are legături cu lumea interlopă - obișnuia să se dezbrace într-un bar al lor. În fine, întruna din zile, la restaurant - lucrau cu toții într-un restaurant sau cârciumă sau bar sau club. Încă nu am luat vreo hotărâre în privința asta. Și Amanta lucrează acolo. În fine, într-o zi - Mama și Fiul sunt foarte apropiați, și Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
erorilor.“ Jur că una din fete credea, din cine știe ce motiv, că Pericle era un fabricant de mașini. O alta credea, firește, că Neguțătorul din Veneția e plasat în Los Angeles și împrejurimi. — Foarte interesant, Veronica sau Enid sau Serendipity, repeta întruna Fielding. Acum, te-am ruga să-ți dai jos hainele de pe tine. — Pe muzică? — Sigur, spunea el și se ducea la casetofon. — De fapt, nu prea sunt îmbrăcată pentru așa ceva. — Hai, Maureen sau Euphoria sau Accidia. Doar ești actriță, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
copii la Caduta. * Nu există copii deloc. Spunk însuși (fapt crucial care reiese din acțiune) e fiul ei adoptiv. În ciuda impotenței bine stabilite a soțului ei și în ciuda sărbătoririi pe ecran a celor cincizeci și trei de ani ai ei, Caduta vorbește întruna despre câți copii va naște ea într-o bună zi. Există multe scene simbolice în care Caduta privește dezolată spre locurile de joacă pline de copii veseli sau apare în apropierea unor ghivece cu flori ofilite. Apoi, vizita la orfelinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Banii - așa e. * — Spune-mi ceva. Îți alegi un anumit moment în care să scrii zilnic? Sau scrii pur și simplu atunci când îți vine? Sau cum? Chiar vrei să știi?... îmi răspunse el oftând. Mă trezesc la șapte și scriu întruna până la douăsprezece. Între douăsprezece și unu citesc poezie rusă - în traducere, din păcate. Un prânz frugal, apoi istoria artei până la trei. După care, timp de o oră, filozofie - nimic tehnic, nimic greu. De la patru la cinci: îmi consolidez cunoștințele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aveam de băut, de mâncat, și adăpost. O să fiu ținut în lesă toată ziua. Dar cui îi pasă? După ce-am înjurat ca la ușa cortului curățând mai multe chestii vărsate pe jos, am reușit să-mi fac o cafea întruna din ustensilele de argint așezate ca niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul cel deștept și zbârcit. — E evident, domnule Vultur, că dumneata ești un om cu o bogată experiență de viață, rosti Ignatius Gribb. Se vede în fiecare gest al dumitale. — Casa dumneavoastră îmi amintește întruna de trecut, spuse Vultur-în-Zbor. De cele mai dulci momente din el. Acest vin, de exemplu. N-am mai băut vin de Xeres de mai bine de-un veac. Printre multele ei calități, Elfrida este o femeie prudentă, spuse Gribb. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar care nu mergea prea bine, în opinia lui Janey, deși l-ar fi făcut pe Eeyore să arate ca Christopher Biggins. Din fericire, eram doar noi două în seara aceea, pentru că prietena aia îngrozitoare a lui Janey, Helen, filma întruna pentru o reclamă la brânză pasteurizată. Am fost surprinsă să aud asta; n-aș fi crezut-o pe Helen îndeajuns de sofisticată pentru acel produs. Încântată, am luat în furculiță mai multe ravioli. Janey gătea excelent. — Apropo, sunt delicioase. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și nu mai eram în stare să întreb nici o chestie mai complicată decât când pleacă ultimul metrou de la Highbury și Islington. Capitolul 17tc " Capitolul 17" A doua zi m-a trezit telefonul care, din moment ce nu îl pusesem pe robot, suna întruna, țipând la mine ca un disc zgâriat cu o soprană proastă de coloratură, până când, bombănind, m-am îmbrăcat în chimono și am coborât scările să răspund. Luasem hotărârea, pentru a mia oară, să cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]