2,517 matches
-
a fost creat bun de Bunul Dumnezeu, dar se găsește, încă de la început, supus puterii răului. Maria, noua Evă Dumnezeu vrea să-l elibereze pe om din puterea răului și din lațul păcatului. Care este rolul Mariei? Dumnezeu vroia ca întruparea lui să fie precedată de „da”-ul mamei dinainte aleasă. Așa după cum o femeie, adică Eva, contribuise la înstăpânirea răului, tot la fel o femeie, adică Maria, trebuia să contribuie la victoria asupra răului. Datorită acestei misiuni, Maria, încă din
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
lui Dumnezeu, și să participe la euharistie, pe cât este posibil. Explicarea misterului lui Cristos La Paști, Biserica celebrează învierea împreună cu patimile Domnului (Săptămâna Sfântă); este sărbătoarea cea mai solemnă. Pe parcursul anului, Biserica explică întregul mister al lui Cristos, începând de la întrupare și naștere (Crăciunul), până la Înălțare și Rusalii, în așteptarea fericitei împliniri a speranței noastre: venirea Domnului (cf. Tit 2,13). Culorile liturgice Anul liturgic s-ar putea compara cu doi munți: unul mai mic, Crăciunul, iar celălalt mai mare, Paștele
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
BUZA DE SUS, ÎI DESENA GURA CU O UMBRĂ. DACĂ ADĂUGĂM LA ACEST PORTRET UN MERS DE SEMINARIST, ARTA DE A ȘTERGE DIN MERS PEREȚII ȘI DE A SE STRECURA PE UȘI, UN MIROS DE PIVNIȚĂ ȘI DE FUM, TOATE ÎNTRUPĂRILE INSIGNIFIANȚEI, VOM RECUNOAȘTE CĂ NU PUTEAI SĂ ȚI-L ÎNCHIPUI ÎN ALTĂ PARTE DECÂT ÎNAINTEA UNUI BIROU, STRĂDUINDU-SE SĂ REVIZUIASCĂ TARIFELE BĂILOR DIN ORAȘ SAU SĂ ADUNE PENTRU UN TÂNĂR REFERENT ELEMENTELE UNUI RAPORT PRIVITOR LA NOUA TAXĂ ASUPRA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acelor țipete. Mi se răspunsese: „SÎnt cei puși În cămașă de forță, vrei să li te alături?“. Astăzi o pot spune, au trecut atîția ani de atunci:, aproape că am crezut În Vișnu. L-am slăvit sub forma uneia dintre Întrupările lui minore, Nârâyana, un ascet de care zeii se temeau și căruia i-au trimis, spre a-l pierde, nimfele cele mai ispititoare. Am să mai fac o mărturisire. E mai greu s-o fac, pentru că se referă la prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un alt bărbat. — Credeam că vrei să te căsătorești cu Sașa. Da, vreau să mă căsătoresc cu Sașa, dar deja m-am plictisit de el În pat, mărturisi Olga. — Deja? Dar a trecut abia un an, zise Kitty, dezamăgită că Întruparea adevăratei iubiri se risipise În vânt. — La Început a fost minunat, zise ea, făceam dragoste de trei ori pe zi, dar acum ne-am plictisit amândoi. El lucrează acasă, Îl văd tot timpul În hainele de casă, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mele. Ci în momentul în care am comis delictul care, în limba longobardă, se numește marhworfin, provocând declanșarea evenimentelor ce m-au condus spre Rotari. În zorii celei de-a cincisprezecea zile, la calendele lui mai, în anul 625 de la Întrupare. În ziua aceea eu, Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar ducal în Cividale, născut la Concordia unde tatăl meu deținea bărci și afaceri, în timp ce căutam să mă întorc acasă, complet beat cum eram, am comis acel marhworfin, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bolnăvicioasă. Mâinile Îi tremurau. Ce fel de griji putea să aibă un polițist de rând? Din moment ce viața lui era teribil de complicată și de stresantă, Elio invidia viața simplă a Îngerului său păzitor - doar casă și muncă, cea mai convingătoare Întrupare a treimii Dumnezeu-Stat-Familie, pentru reprezentarea căreia ceruse el să fie numit În Parlament. O slujbă sigură În care putea să servească demn statul, o soție frumoasă, doi copii: ce-și putea dori mai mult? Elio Îl cunoștea pe fiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Simte cenușa - Plumb în aer trist Și greu...! Mama Te ascunzi într-un colț de mistere, Domniță cu chip angelic, Cu buze sângerii și albastru-n priviri. Ființă născută din nostalgie, Te ascunzi în mireasma pustie Și cânți Balada eternității. Întrupare a iubirii, Tu, nevinovată zână, în acorduri de pian Te ascunzi și cânți, mamă... Chircan Adrian, clasa a V-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor coordonator Dîrmină Mădălina-Violeta Dimineața Nisipul îmi catifelează pielea, Iar spuma de pe cer îmi calmează
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
preceptele, dar nu este disponibil pentru un salt etic calitativ, pentru a se abandona total chemării lui Dumnezeu (Lc 18, 18-23). În acest context vrem să subliniem câteva elemente fundamentale. Istoria nu mai este un mister de nepătruns. Prin evenimentul întrupării lui Isus Cristos, timpul s-a împlinit (Mc 1, 15), legea este dusă la îndeplinire (Mt 5, 17) și Scriptura la desăvârșire. Dacă devenirea istorică în V.T. este un mister care se află în mâinile lui Dumnezeu, acum istoria este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
oficială a statului. Acest cult se propusese ca instrument de putere și mijloc ideologic religios pentru a îmbrățișa și a ține unite diferite popoare și diverse culturi ale imperiului roman. Pericolul adevărat provine din faptul că bestia nu e doar întruparea dragonului, ci o caricatură demoniacă a lui Cristos, adică anticristul, adversarul satanic al lui Cristos și al lui Dumnezeu. Această semnificație este confirmată de următoarele caracteristici: diadema, semnul demnității regale, pe care bestia o poartă pe coarne este, în mod
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o întâlnire în planul astral, în timpul somnului, este mesaj din lumea nonmaterială... Visul rămâne o necunoscută... este inexplicabil! murmură bătrânul cu convingere fermă. Mai precis... visurile sunt răspunsuri la întrebările pe care nu știm să le formulăm... Da!.. rămân taine!.. întruparea Cuvântului... ”La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, și fără El n-a fost făcut nici măcar un lucru care este făcut... In
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
etc., et tota series presentis testamenti. Et taliter me Petrum notarium infrascriptum rogavit de predictis publice conficerem instrumentum. *** [Notă marginala:] "Emis că aici către două dintre fiice". În numele Domnului, amin. În anul o mie patru sute nouăzeci al Domnului Nostru de la întruparea să aducătoare de mântuire, în al treilea an al indicțiunii, si in a cincea zi a lunii decembrie. Întocmit în orașul Florența, în parohia Sânto Stefano, la Bădia Fiorentina, în infirmeria numitului Bădia. Cu martori prezenți la toate și la
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
misterioase, să le excite (în sensul de trezire a lor), să le oblige să devină active și să plăsmuiască situații. nu era exclus, deci, ca Domnișoara ri să fi ieșit, în acel moment, din propriul meu creier, să fi fost întruparea unui tip necunoscut de energie mentală care, iată, se trezea din somn exact atunci, după ce fusese stimulat de jocurile precedente, de strategia ludică a Domnișoarei ri din ultimele două sau trei luni. așa că n-am mai spus „cum ați făcut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
asceză, adică la lupta spirituală. Iarăși, povețele papei Francisc ne ajută să corectăm în sens evanghelic însăși tradiția noastră ascetică, care nu trebuie să cadă pradă fascinației unei mistici destrupate și elitare, ci trebuie să se fortifice în creuzetul unei întrupări asumate pe plan existențial și moral. «Realitatea depășește ideea. Acest principiu are de-a face cu întruparea Cuvântului și cu punerea sa în practică: „Prin aceasta îl cunoașteți pe Duhul lui Dumnezeu: orice duh care îl mărturisește pe Isus Cristos
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
tradiția noastră ascetică, care nu trebuie să cadă pradă fascinației unei mistici destrupate și elitare, ci trebuie să se fortifice în creuzetul unei întrupări asumate pe plan existențial și moral. «Realitatea depășește ideea. Acest principiu are de-a face cu întruparea Cuvântului și cu punerea sa în practică: „Prin aceasta îl cunoașteți pe Duhul lui Dumnezeu: orice duh care îl mărturisește pe Isus Cristos venit în trup este de la Dumnezeu” (1In 4,2). Principiul realității, a unui Cuvânt deja întrupat, este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
într-un mod atât de crunt încât eclipsează orice altă lumină (Lc 23,44) și este prezentat drept adevăratul «rege» (In 19,14)? În această reprezentare a lui Isus istovit ne este descoperit darul pe care îl face Cuvântul prin întruparea sa: șansa de a sta în preajma lui Dumnezeu, fără a mai vedea în el pe Atotputernicul care poate nimici totul cu forța și lumina sa, ci pe Domnul care ne însoțește atunci când urcăm pe calea ce duce spre acea limpezime
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de puțin cu «veritatea» concretă a vieții și a uceniciei, care nu este altceva decât o incontestabilă împărtășire din truda tuturora. Atunci când adoptăm o viziune «puristă», riscăm să asumăm o atitudine «rigoristă» ce poate să trădeze esența revelației, care este întruparea Cuvântului și care devine calea «cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o prin catapeteasmă, adică prin trupul său» (Evr 10,20). Cu timbrul său frank and friendly, cu care papa Francisc ne obișnuiește, episcopul Romei, dialogând cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
datoare să propovăduiască evanghelia mântuirii nu lumii capabile să primească evanghelia, ci lumii reale, în complexitatea și ambiguitatea ei, lume ce trebuie să fie însuflețită și readusă la frumusețea ei originală prin evanghelie. Suntem mereu ispitiți să dăm deoparte evanghelia întrupării. Întrupându-se și asumând complexitatea umanității noastre în noroiul Iordanului, Cristos Domnul - homo certior et verior, după cum spunea Tertulian - se obișnuiește cu orice mediu uman pentru a-l mântui și nu condiționează darul mântuirii de un anumit tip de situație
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pentru ca nenumăratele reguli ce trebuie respectate în viața monastică să poată fi în mod convenient înțelese, trebuie să avem în minte mereu adevăratul sens al monahismului». Viața consacrată, pentru a fi cu adevărat creștină, trebuie să fie o prelungire a întrupării Cuvântului, nu o spiritualizare în sensul de des-trupare sau de fugă de exigențele și strânsorile istoriei. Până nu demult - în unele locuri chiar și în zilele noastre - intrarea în viața consacrată însemna «părăsirea lumii». O atare atitudine nu numai că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
context, consuetudinile și observanțele monastice încă mai reprezentau metrul de evaluare. Decretul despre reînnoirea vieții religioase, însă, se mișcă într-o direcție destul de diferită în ceea ce privește recunoașterea diversității și a asemănării, impunând atât o supunere substanțială față de tradiție, cât și o întrupare în prezentul istoric: «Reînnoirea vieții religioase implică atât întoarcerea continuă la izvoarele oricărei vieți creștine și la inspirația originară a institutelor, cât și adaptarea institutelor însăși în funcție de schimbarea condițiilor de existență». Părinții conciliari nu se tem să deschidă ușile unei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
artificiale, se conformează legilor imitației sociale. Primele scad nivelul inteligenței individuale; celelalte, îl ridică la nivelul unei inteligențe sociale pe care conducătorul o împărtășește cu toți. Extraordinara superioritate a mulțimilor artificiale, a corporațiilor așadar, vine din aceea că ele sînt întruparea și lucrarea unui om superior, ieșit din comun. Ele reproduc în sute de mii sau milioane de exemplare trăsăturile unui singur individ: de Gaulle, Einstein, Iisus Hristos, Marx. Din punct de vedere social, existența acestor indivizi care reproduc întocmai grupul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
făcut în Duhul primit de apostoli în ziua Cincizecimii, reînnoit în prezența Sa luminătoare, pentru fiecare creștin, la botez. De la Origen, trecând prin Părinții Capadocieni și până la Sfântul Maxim Mărturisitorul, teologii Bisericii au văzut în Scripturi un anumit aspect al Întrupării lui Hristos 2. Nu mai puțin importantă decât taina Euharistiei, Scriptura atestă permanenta prezență a Cuvântului printre ucenici, care nu obosesc să aștepte a doua Sa venire. Cu alte cuvinte, revelația Cuvântului veșnic al Tatălui nu poate fi epuizată de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adevăratul său teren”2. Limba, care marchează natura profundă a umanului, are capacitatea de a găzdui o infinitate de semnificații, ceea ce confirmă - într-un anumit sens - paradoxul dogmei de la Calcedon (451 d.Hr): firea omenească nu este destructurată de evenimentul Întrupării Cuvântului, ci devine „rațiune plasticizată” (D. Stăniloae). Când funcționează în regim de excelență, limba poate media - ca și trupul - o sublimă revelație 3. Limba atestă rezervorul inepuizabil de creativitate al gândirii, instituind prin puterea cuvintelor lumi care, departe de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apofatic, purtând amprenta iconică a Dumnezeirii. Pentru că teologia creștină vede în om un inel mediator între Dumnezeu și lume, revelația misterului persoanei refuză obiectualizarea conceptuală de orice fel. Preot al creației, omul a devenit vas ales al Dumnezeirii prin actul întrupării Cuvântului, „înțelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă”, rânduită „mai înainte de veci”, spre slava celor îmbrăcați în hainele noului Adam. Pentru a înțelege această revelație a tainei lui Hristos, care recapitulează în sine toate misterele insolvabile ale creației, rațiunea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să minimalizeze consecințele surprinzătoare ale antropologiei unor autori creștini precum Irineu al Lyonului sau Meliton de Sardes (și, în genere, reprezentanții „școlii asiatice” din teologia creștină antică)1. În fapt, aprecierea trupului este o premisă a Crezului creștin, care vede Întruparea Cuvântului ca pe un nou „început al mântuirii noastre”. Fără trup, accesul la adevăratul „sine” al omului rămâne blocat tout court. Această înțelegere a corporalității îndumnezeite este imposibil de găsit în tradiția clasică a elenismului târziu. Din fericire, numai o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]