1,729 matches
-
de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva cupe de cer lopătat. Fără grabă, își expune inventarul meticuloasă, cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele învechite, pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luat inima în dinți. Eu sunt Corvium! Vocea mea se auzi, dar nu crease un ecou în pereții peșterii. Lumina era așa cum am visat-o, pretutindeni, dar inexplicabilă. Totul era ca în visul meu. Între mine și bătrân era poteca învechită. De o parte și de alta a sa era întunericul amenințător care o străjuia. La capătul ei era un... tron din piatră neagră pe care stătea acel moșneag. Nici bătrân, nici îndeajuns de tânăr ca să-l categorisesc ca fiind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nevătămat.“ Într-adevăr, Petrovici consideră că metoda fundamentală a metafizicii este cea „empirio-raționalistă“, a cărei expresie supremă se găsește în știință. În ceea ce privește religia, aceasta nu ar fi decât „practica metafizicii“, iar partea ei doctrinară, dogmatică, ar reprezenta doar o metafizică învechită, depășită de „progresul cugetării filozofice“. La fel ca în cazul Misticii lui Underhill, Marta Petreu caută și în monografia lui Chevalier paralelisme cu orice preț, nu doar în textul lui Bergson, ci și în cel al comentatorului său. Rezultatul: șapte
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
o pizza foarte rară și foarte scumpă, a fost inventată de un ...italian și dacă intenționezi să o pregătești În România ai nevoie de homar marinat În coniac, medalioane de vânat, somon scoțian afumat, caviar Îmbibat În șampanie, oțet balsamic Învechit, prosciutto și fulgi comestibili din aur de 24 karate. Ștefan nu a lăsat să se vadă ignoranța sa În materie de Pizza Royale 007, a dorit să știe cum sunt bucatele tradiționale. Directorul l-a Îndemnat să guste din bucate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o anumită maturitate și nu știa dacă să-i vorbească sau nu, conchise că a venit momentul deși nu putea bănui reacțiile lui: Hai să lămurim termenul de „domnișoară”! Tu crezi că sunt domnișoară? Nu vorbim de un anume sens Învechit! Nu asta am vrut să spun, dar nu sunt În nici un sens! Vreau să precizez că țin la tine, ești un băiat și un om bun care Îmi aduce atâta bucurie, mă simt foarte bine cu tine, mai ales acum
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine la orele 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca mine, pe șosea. Dar altă variantă nu există, decât dacă aș urca pe munte, dar nu știu drumul. Ajung și la Alassio, unde mă opresc, obosit, și mănânc o porție de ton cu garnitură de cartofi. Mi se pare învechit, sec, fără niciun gust, și în plus, este și crud. Il dau înapoi chelnerului, rugându-l frumos să-l gătească mai bine. Nu reușesc să-l mănânc tot, cu toată foamea ce-o am. Ii plătesc 15 euro și mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
magazine, restaurante, două frizerii, un oficiu de informații turistice și o biserică curată și liniștită în care ascult muzică clasică la difuzoare; mi-ar fi plăcut să cânte o orgă. Ca și în alte biserici, și aici domnește sărăcia, lucrurile învechite și aceeași singurătate. Isus, pe aici locuiește singur, ca și preoții săi. Toți sunt politicoși, manierați, dar singuri. Nu știu de ce am impresia unei singurătăți apăsătoare în viața lor. Cumva, îi compătimesc. Nu văd copii să se joace, tineri sau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nou mă voi naște, secunda dinaintea primei respirații, când tot ce am fost într-un punct cutremurat se va contrage. strâmta vamă îmi va fi mamă, păcălind, pentru a câta oară, onesta moarte dantelată-n adâncul meu ca o horbotă învechită, destrămată și prăfuită, pe care, dacă o scuturi, dai de omizi și de fluturi colorați și vii și plini de mișcare, invadând cerul cu a lor migrare. o nouă frumusețe mă ia în primire, nu am timp de regrete, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură două mese și Întind peste ele o față de masă de hârtie, În carouri alb-roșii, profesorul inspectează cărțile de pe rafturile de lemn nevopsit, soția lui se uită, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și scrisul. învățătoarea deschise gura cu buze subțiri și oferi o mostră din arta metodei acustice: Aaaaa.... Oooo.... Iiiii... E așa de simplu! Mulțumesc, a spus tata. Sună incontestabil ca o metodă sigură. Pedagogia noastră era fără îndoială un pic învechită. în ceea ce mă privește, eu mi-am făcut studiile la seminarul pedagogic din Lucksele, menționă învățătoarea. Cu consoanele, întrebă tata, e, probabil, mai greu? Desigur, admise ea. De fapt, consoanele nu sunt altceva decât un fel de umplutură în îmbinările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
poate cu excepția omului nostru din Hjoggböle. Ca să spun așa, tu ai plasat Avabäckul pe hartă. Capacitatea ta de a deosebi ceea ce este important de ceea ce e lipsit de însemnătate este exemplară. De bună seamă, vocabularul tău poate să pară uneori învechit, ca și cum ar fi fost format la o instituție de învățământ demult desființată, dar cel mai adesea este corect și în concordanță cu normele limbii suedeze. De aceea este o datorie plăcută pentru mine ca, prin această mică scrisoare autografă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
după moarte (și nu mai devreme!) voi începe să trăiesc pe deplin, abia după moarte voi afla, de fapt, ce înseamnă să fii fericit și împlinit cu adevărat. Momentul acela îl voi socoti drept renașterea mea din cenușa stârvului acesta învechit și imperfect, care mă va conduce negreșit la împlinirea menirii mele în universul acesta. Deocamdată, însă, încă mă simt încătușat, iar descătușarea mea este problematică, căci singura cale, pe care trebuie musai să merg, pentru a o dobândi, pentru a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru dobândirea acestui serviciu, se dovedise a fi prea greu, pentru puterea tânărului de a-l trece la acel moment. Renunță. După puțină vreme, izbuti, totuși, să intre în slujba statului, lucrând ca un simplu funcționar într-un birouaș dosnic, învechit și strâmt, înconjurat din toate părțile numai de vrafuri de dosare, ce trebuia - chipurile - a le prelucra cu grijă. Atât. Însă, deși tocmai am descris repede și simplu ceea ce avea trecut el în fișa postului de făcut, pentru Osvald travaliul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult, sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt că nu-mi mai aparțin deloc. Dar atunci, totuși, cui aparțin? Nu cui trebuie, asta-i limpede! Întotdeauna am fost într-o alergătură haotică, dar o alergătură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nimic altceva. Este ca și cum o scrisoare datată vechi i-ar anunța "sunt sănătos" și dacă nu mai știi noutăți, îl consideri pe acest "sunt sănătos" ca pe o prevestire rea. La fel un "te iubesc" apare tot așa de repede învechit și ai nevoie de noi asigurări. Citind ce-a scris Ioana, aveam impresia că citeam pe altcineva, altă poveste de dragoste, care nu mă putea interesa în clipa aceea. De acolo nu puteam extrage nimic ce să se potrivească neliniștilor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ridiculizase unchiul: — Demult, când oamenii rosteau numele Seniorului Katsuie, îl numeau Demonul Shibata și spuneau că era un general al intrigilor diavolești și al urzelilor misterioase - cel puțin, din câte am auzit eu. Azi, însă, tacticile sale arată o judecată învechită, care a pierdut contactul cu prezentul. În zilele noastre, războiul nu se mai poate purta cu strategii de modă veche. Uite cât teren am câștigat din teritoriul inamic. La început, unchiul meu n-a vrut să-mi aprobe planul. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucrurile în jur să aibă un aspect cât de cât agreabil. Dincolo de gardul pe jumătate dezmembrat, cu uluci putrezite sau încălecate sau pur și simplu lipsă, se întrezărea un desiș încâlcit și prăfuit, crescut parcă dintr-o întindere de gunoaie, învechite și ele. Să fi fost curtea unei case părăsite? Sau la gardul nostru se termina orașul și începeau vestitele pădurici de salcâmi, fără umbră și pline de praf, pe care nimeni nu le iubea? Odaia cea mare a casei era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scutească. Mi-am dat seama că nu voi avea șansa de a face asta într-un mod cât de cât politicos, așa că am capitulat. Când a luat o pauză, eram deja epuizat și liniștea se așternuse odată cu praful pe plușul învechit, cu modelul Căilor Ferate Britanice, ca o tablă de șah în miniatură. Răgazul acesta mi-a dat ocazia să-mi examinez cum se cuvine tovarășul de drum, creatorul alcoolicei Carol și al soțului ei bețiv. Era un tip îndesat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
conceptelor ne face să renunțăm la unele păreri și, de dragul clarității noilor experiențe, să ne formăm altele în locul lor. Progresul e de fapt mai mult o abandonare a vechilor păreri și acceptarea altora noi, care mâine vor fi și ele învechite. Ce altceva sunt oare punctele de-vedere depășite decât o veșnică străduință, și nu o cucerire adevărată de care să ne putem bucura cu adevărat? Însă din certitudinea de a nu putea găsi vreodată adevărul rezultă ruptura perpetuă dintre lume
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un vehicul-țintă pe un traseu de coliziune cu Vaughan ori cu vreo victimă aleasă de el. Trecu prin birourile din partea exterioară, aruncând priviri în stânga și în dreapta la fotografiile publicitare mărite cu grilaje de radiatoare auto și parbrize. Purta aceiași jeanși învechiți pe care îi rulase în jos peste fesele tari în timpul actului sexual din mașina condusă de mine. Pe buza inferioară îi apăruse o ulcerație mică, pe care, rozând-o, o deschisese. M-am uitat cu o stranie fascinație la orificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cubismului încă din 1915, după cum se știe că acest mare artist a lucrat primele reliefuri cubiste în Apus. În sfîrșit, prietenul nostru Tristan Tzara, care publica versuri în Chemarea, 1915, a stîrnit apoi întregul curent literar care a dezlipit de învechitul tipic al simbolismului tineretul din Franța, Germania, Elveția și America. Orice tînără revistă din aceste țări e o mărturie a neînsemnatei isprăvi puse la cale aci, înainte de război, și care izbăvește pe moderniștii români de acuzația «importului»” („Modernism și tradiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autohton în raport cu „revoluția” din celelalte arte: „Paralelismul evolutiv al artelor în România pare să se fi rupt definitiv. Am avut în ultimul timp manifestări publice de artă nouă în domeniul picturii, sculpturii, arhitecturii, muzicii, poeziei - numai teatrul persistă la formulele învechite ale maeștrilor francezi dela 1900. Încercările pe diferite scene ale quasi noilor formule regisorești au fost mai întotdeauna încercări ratate, prin faptul că nu reușesc să închege o unitate artistică”. Autorul refuză, excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
III, nr. 45, 1925, pp. 4-5: „Un nume necunoscut aproape, dar care e sortit să rupă vertiginos cătușele anonimatului”; „N-a scris nici romane, nici nuvele, nici teatru, dar a scris (...) ceva mai mult decît teatru, nuvele sau roman — sosuri învechite pe care burțile moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui gen literar și tocmai de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Palatul Victoria, le are pe tărâmul educației românești și se poate ca realizările sale, să rămână de haram, pentru multă vreme de aici încolo, fiindcă bunicile pentru a-și potoli nepoții mai ștrengari, vor putea să înlocuiască pe mult învechitul Bau-Bau cu Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, (se va stabili precis la o ședință de guvern viitoare). Acest Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, și-a pus în gând (sau, i-a pus în gând marele sforar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]