4,565 matches
-
Fiți atenți când traversați calea ferată... Vă paște o primejdie...” Noimann Își Închise ochii și se adânci În el. Chipul lui Lilith cobora spre el, târându-se dintr-un ungher, acoperit de fire de păianjen. Curând, firele se transformară În șine de cale ferată pe care Înainta, dintr-un alt colț, un tren. Medicul Își scutură capul, Încercând să scape de această viziune. „N-ar trebui să vă faceți prea multe griji pentru Lilith... E acolo unde e. N-o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rupsese cu desăvârșire. Ocolind cu grijă „epoleții”, Noimann Încerca să reconstituie În parte evenimentele ce se derulaseră În toată această perioadă. Ținea minte că ieșise din casă dimineața, iar acum era aproape seară. Clădirile și trenurile Își Întindeau umbra peste șinele de cale ferată ce se intersectau Între ele. O mulțime de ciori fâlfîiau din aripi, așezându-se cârduri-cârduri pe acoperișurile vagoanelor de călători, dar și de mărfuri, cu vopseaua scorojită și ferestrele murdare sau sparte, abandonate pe liniile moarte, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întunericul nopții ca niște candele pe jumătate stinse, iar deasupra lui plutea o lună imensă, palidă ca moartea. Un vânt ușor adia peste traverse, stârnind murmure ciudate. Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci medicul ridica un păhărel de coniac În cinstea lor. Sau vărsa peste maldărul de rufe o cupă de șampanie... Noimann Îngenunchea pe șine și trenul trecea prin el ca printr-un tunel. „De pământ n-aduce vorbă, nici de văzduh și nici de apă”, completă Noimann, recitind din Khayam. Apa era un element dăunător, n-avea nici un sens s-o invoce. Apa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai rămas decât o vagă amintire... Noimann Își scutură capul, căutând să scape de aceste imagini ce i se perindau prin fața ochilor, degete amestecate cu costume. Gândul Îl duse la salonul În care se afla Oliver, la piatra kilometrică și șinele de cale ferată pe care Înainta, pufăind din toți rărunchii, vecinul masterandului, omul-locomotivă... Oare unde era Mathilda? Unde era draga lui Lilith? Mâinile lui Noimann se acoperiră de sudoare albă, rece, lipicioasă. Degetele sale galbene, subțiri, se jucau cu pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de oameni beți. Noimann Întoarse capul și privi În urmă. Erau acolo și bărbați, și femei. Toți Îmbrăcați În alb. Femeile aveau chipurile pudrate și buzele rujate, arătând ca niște măști. Trenul gonea cu viteză. Roțile țăcăneau ritmic sub dușumea, șinele pe dedesubt... Piciorul alerga mereu În fața lui. Noimann nu-l scăpa din vedere. Intrau fugind dintr-un vagon și intrau În altul. Călătorii aflați pe scaune sau pe coridor se se fereau din calea lor. Fuga deveni din ce În ce mai precipitată. Compartimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că la o asemenea exprimare nu numai directorul, dar și Popescu și un alt călător, care se afla pe culoar și o auzise prin ușa Întredeschisă, căscaseră ochii. Totul se Întâmplase În jurul Craiovei pe o vreme caniculară, probabil că unele șine se torsionaseră ușor și un cumnat de-al Subalternul se afla În cursă cu o garnitură de marfă. Acel cumnat al lui era, ați Înțeles, mecanic de locomotive Diesel, un băiat bun, pâinea lui Dumnezeu, cuminte și ascultător. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
meargă, avea și ochii ațintiți pe tabelul cu parametri regulamentari calculați pentru siguranța mersului În condițiile acelui drum și a Încărcăturii pe care o aveau În spate. Mai trebuia luată În calcul și căldura care ar fi putut deforma puțin șinele. Pe măsură ce povestea se complica cu toate aceste date tehnice, Subalternul mai adăuga și câte un „și atunci“ rostit pe un ton mai Înalt. Cei trei ascultători trebuiau menținuți sub o presiune constantă. În fine, pe scurt, cumnatul mecanic primise ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
excursia și avusese grijă să Întrețină respectiva relație. Meritul lui! Important era ca mecanicul de locomotivă, cumnatul deci, să nu fie dat afară din personalul CFR. Plătea tot, cheltuielile pentru reparații, deplasarea macaralei speciale care venise să repună locomotiva pe șine, alte cheltuieli legate de catastrofa pentru care nici nu era vinovat (suma nu era foarte mare), dar trebuia să fie salvat de la excluderea din rândul cadrelor CFR. Această grea sarcină și-o asumă tocmai povestitorul și, pentru a o duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mirosul de W.C.-uri descărcate direct pe terasamentul căii ferate. Prin veghea și visul lui mult prea amestecat mirosea ba a gudron, ba a praf Încins, ba a tămâine, ba a frig pur și simplu și deodată... o capră traversează șinele căii ferate la două peroane mai În față. Zare se ridică brusc În picioare și face câteva mișcări de gimnastică. Respiră, sare pe loc, se freacă la ochi și privește din nou. Capra e acolo. Un țăran cu pălărie cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
este bine, dar nu pentru mine. Îți place să trăiești după reguli. Eu vreau să le evit. Este sufocant să trebuiască să faci ceea ce ai fost născut să faci, să te conformezi de la naștere până la moarte, ca și cum ai merge pe șine. Eu vreau pasiune, emoții primitive. Vreau să fiu în contact cu originea lucrurilor. Nu vezi? Sweets, el, uite Jonathan, el a crescut pe străzi. Știe totul. A fost și împușcat odată. Familia lui era teribil de săracă. Lucruri ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ochii tăi nu cer, insistă Să nu plec, să nu-mi las greul Să se prindă el cu tine C-atunci Domnul e ateul Cît iubești și nu-i convine Tu nu vii, eu plec, rămîne Soare ruginit pe-o șină Niște mîngîieri aldine Și-un sărut fără vreo vină De mă duc, nu îmi priește Trenu-ntorc și-ți vin în drum Tu ai gura ce-mi sfințește Să nu doară-al tău uium Cer albastru ți-e pupila Eu măsor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vedea aici, pe sub ușă, unde cele două panouri se unesc, e scobită o adâncitură în forma unei jumătăți de pepene. Față în față cu adâncitura, la vreo trei picioare depărtare, am poziționat o bilă din piatră. S-a săpat o șină pe care să alunece bila. Când ceremonia funerară se va încheia, un cârlig cu mâner lung va fi introdus într-o fantă și va trage bila către adâncitură. Când aceasta va cădea în cavitate, ușa se va închide pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
exemplele pe care de obicei la folosea Jugan, reieșea că cea mai mare bucată de putere îi revine lui Mitică Tanasă, fiindcă era bețiv. De cum se îmbăta, lui Mitică nu-i mai păsa de nimeni. Se așeza cu curul pe șine în gară și cînta: Calic e rău, Chiabur e greu; Da-i mai bine cum fac eu: Toată ziua beu și cînt Și sara mă culc flămînd. Dacă ai chef să nu faci nimic, lenea poate deveni putere. Tovarășu’ viciu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu chipul invadat de lumină. Bucuria i se revărsa ca un val de căldură. Continuam să aștept cu sufletul la gură. O adiere de mișcare de dincolo de ușă m-a făcut să tresar, ca și cum aș fi fost legat de o șină de cale ferată și s-ar fi auzit fluierul locomotivei care se apropia. Parcă nu-mi mai simțeam nici un mădular. Eram doar ochi și urechi. Atent la chipul bătrânului care își fixase privirea pe deschizătura ușii dinspre cuhne. El vedea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Greșeli... Se varsă lin pe timpuri gri, Prin fulgii de zăpadă, Lăsând spre lună, peste zi, O vorbă să mai cadă... Se varsă glasuri peste pod Și-n glasuri tot se aștern, Apoi coboară ca un foc Pe șinele de tren... Aduc și azi noi amintiri Și noul răsărit Ca o cupolă peste zări Un soare peste zid. Corăbii dispărute- au fost Și chiar vor fi mereu Și marea, într-un joc anost, Mă cheamă iar un zeu...
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93408]
-
am să fiu acasă. Plec pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului. Așteptând un tren Zorii se așezau azurii pe umerii obosiți ai unei nopți zbuciumate.Trenurile lor păreau să nu mai vină. Gândurile li s-au așezat alăturea, pe șine, și păreau că se pierd în dansul nebunesc al timpului... Se priveau furiș și nu se mai recunoșteau, de parcă cineva pus pe șotii le schimbase fețele. Nici nu știau că la cele două capete de linii îi așteptau crucile încă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
coșmar sleit de zvârcolire.Și ea gândea încrezătoare: „poate ne om regăsi cândva,în nopți lăptoase, mirosind a flori de tei și a viață pofticioasă, cu incisivi pregătiți, gata să muște ca dintr-un măr biblic al păcatului”. Gândurile de pe șine s-au regăsit pentru un moment și au visat un vis cutremurător...A durat douătrei secunde, cât durează visele visate de mulțimile șterse, comune...Dar era unic pentru că era visul lor...Și pentru că s-au împrietenit, în spațiul subconștientului, s-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cutremurător...A durat douătrei secunde, cât durează visele visate de mulțimile șterse, comune...Dar era unic pentru că era visul lor...Și pentru că s-au împrietenit, în spațiul subconștientului, s-au sprijinit unul de altul, așezându-se cât mai comod pe șina metalică, lucioasă, întrebându-se unul pe altul dacă-i este bine.În subconștient era plăcut si parcă era bine...Și atunci, au pornit hai-hui răscolindu-și unul altuia labirinturile neexplorate încă. Recunoșteau locuri comune, și-ar fi vrut să alerge
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
crucile? Doamne, la ce folos atâta zbatere, când, el, oricum va urca cincizeci de trepte, iar ea va rămane tot pe aceeași treaptă... deasupra cerului? Câtă forfotă... Se făcuse dimineața. și oamenii se mirau văzând cele două gânduri chircite pe șinele reci, obosite în așteptare...De ce se adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de gândul lui, obosit și scrâșnind ca o șină sub apăsarea grea a poverii? Oamenii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
văzând cele două gânduri chircite pe șinele reci, obosite în așteptare...De ce se adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de gândul lui, obosit și scrâșnind ca o șină sub apăsarea grea a poverii? Oamenii se hrănesc mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
În nici un caz, l-am întrerupt, clătinând din cap. Oricât de tulburată mă simțeam, nu puteam să renunț. Mă jurasem c-o să rezist un an și era nevoie de ceva mai mult decât o singură cotonogeală ca să mă scoată de pe șine. Am să-i dovedesc că greșește, am bolborosit, mai mult către mine însămi decât către Randall. Trebuia doar să mă străduiesc mai mult. Am luat o gură sănătoasă de vin. — Sunt sigur c-o să reușești, iubito, mi-a spus Randall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Henry că stau lucrurile, nu avea timp de pierdut cu căutarea ei. Pipăi în jurul lui pe podea, încercând să descopere ceva ce putea fi folosit pe post de pumnal, ceva ascuțit, iar în cele din urmă rupse o bucată din șina de cale ferată și o înfipse în spinarea atacatoarei. Se auzi un scârțâit de plastic, dar zâmbetul umflat al lui Judy rămase neschimbat, iar atențiile ei nedorite se menținură la fel de implacabile ca și până atunci. Wilt o înjunghie încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a urmat, grăbit, pe puținii călători spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]