7,108 matches
-
Amory, cu ochii Închiși, ascultând: „Dar adormită e sau trează? Gâtul ei De-aproape sărutat, ai are-o urmă purpurie Acolo unde sângele Îndurerat e-mpiedicat să iasă; Blând, blond, trup Înțepat mai palid cu o pată.“ — Grozav, spunea Kerry În șoaptă. Pe gustul lui Holiday ăl bătrân. Îmi Închipui că a scris-o un mare poet. Tom, Încântat că are un public, recita la Întâmplare din antologia Poeme și balade, pînă când Kerry și Amory le-au Învățat aproape la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la umbra pomilor - numai băiatul era, poate, altul, dar cel de acum era atât de dulce. El i-a luat blând mâna. Cu o mișcare bruscă, i-a Întors-o și, ridicând-o la buze, i-a sărutat palma. — Isabelle! Șoapta lui se contopea cu muzica și parcă au plutit și mai aproape unul de celălalt. Respirația fetei s-a Întețit. — Nu pot să te sărut, Isabelle, Isabelle? Cu buzele Întredeschise, ea a Întors capul spre el În Întuneric. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răspuns sec Amory. Într-o seară, când se plimbau, a răsărit luna și a turnat peste grădină o splendoare copleșitoare, transformând-o Într-un tărâm de basm În care Eleanor și Amory, forme neclare, fantomatice, exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode năpădite de viță cățărătoare, unde miresmele erau atât de dulci, Încât deveneau aproape muzicale. - Aprinde un chibrit, a șoptit ea.Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i asculte... Licuricii li se atârnau de șoapte, ca pentru a reflecta glorioasa lumină din ochii lor... SFÂRȘITUL VERII - Nici un pic de vânt nu ia În răspăr iarba; nici o boare nu suflă... Apa din bălțile ascunse, ca sticla, stă cu fața la luna plină și astfel Înmormântează un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Care, cum am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înfățișare Întunecată, spectrală. A adormit. Când s-a trezit, era foarte târziu și domnea liniștea. Pătura Îi lunecase parțial de pe umăr și când și-a atins pielea cu mâna, a constatat că era umedă și rece. Apoi a auzit niște șoapte Încordate la nici trei metri de el. - Să nu faci nici un zgomot! Era glasul lui Alec. — Jill, m-ai auzit? - Da... răsună o voce foarte scăzută și foarte Înspăimântată. Cei doi erau În baie. Pe urmă, i-au ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să le deschizi! - Șșșt! Brusc, o bătaie insistentă, fermă, s-a auzit la ușa dinspre coridor a camerei lui Amory și, simultan, din baie a apărut Alec, urmat de fata rujată cu purpuriu. Amândoi erau În pijamale. - Amory! veni o șoaptă neliniștită. - Ce s-a Întâmplat? - Sunt detectivii hotelului. Doamne, Amory, caută un țap ispășitor... - Păi, mai bine le deschizi. - Nu Înțelegi. Pot să mă rețină, conform prevederilor legii Mann. Fata a intrat Încet pe urmele lui, cu o figură jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
știu, am răspuns. — Din când În când Îmi cumpăr și eu câte un băiat din ăsta, mi-a făcut el cu ochiul. La coada ochiului avea o excrescență urâtă. La o masă dintr-un colț al barului se certau În șoaptă o femeie Îmbrăcată cu o rochie din material ieftin, cu imprimeuri stridente, și un bărbat cu o haină jerpelită. Rochia femeii, În dungi negre, argintii și verzi, avea lameul deșirat la umeri și În jurul taliei. Pe picioarele de-o albeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
senzații asemănătoare, așa că am Încercat să nu intru În panică. Am Înghițit niște tranchilizante și cardiotonice, am băut niște coniac și am tras cu putere aer În piept. O să treacă, o să mă liniștesc În câteva clipe, mi-am repetat În șoaptă. Mai ales nu trebuie să intru În panică. Aveam impresia că stăteam deasupra unei prăpastii, agățat de o funie gata să se rupă În orice moment. Am auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
degetul la cele câteva urme negre pe care le lăsaseră tocurile mele. Mi-am exprimat îngrijorarea pe un ton teatral: — Poate vei reuși s-o convingi să cumpere una nouă, i-am zis. Am fost sigur că a înjurat în șoaptă înainte de a-mi spune să o urmez. Am mers de-a lungul aceluiași hol întunecat până la ușile duble ale salonului-birou. Frau Lange, bărbiile ei și câinele mă așteptau în același șezlong, cu excepția faptului că acesta fusese retapițat cu un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din priză, avea destulă forță să dea din cap, aprobând ce-i sugera, probabil, Getta 2. „Extraordinar! gândi Dromiket 4, pe circuit închis. De unde are acesta curent?” Vru să-l anunțe pe comandantul Felix S 23, care sforăia subțire, dar șoaptele celor doi îl făcură să-și ciulească urechile, orientându-și-le binișor în direcția lor. „Vino cu mine! spunea încet, persuasiv, Getta 2. Ce faci tu în sistemul vostru solar? Îți irosești tinerețea, îți strici piesele, îți mănânci cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vas din Philadelphia în galaxia Alpha. — Și tu unde te-ai născut? — În Alpha. — Da’ mamă ai? — Am. — Și cum o cheamă? — Betta. Da’ cum arată mama ta? Băiatului i se umeziră din nou ochii. — Nu știu cum arată, răspunse el în șoaptă. — De ce? A murit? — N-a murit, dar în galaxia Alpha toate sunt la fel: înalte, blonde și cu ochi albaștri. Și taică-tău cum le deosebește? — Nici el nu le mai deosebește, le confundă - zise suspinând micul Benga - și din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu la fel cu vecinul său. Ca urmare a acestor șoapte și murmure neclare întinse în tot hangarul, în fața pământenilor începură să sosească, dați din mână în mână, zeci de ardei iuți. Înaintea acestei emoționante dovezi de simpatie, comandantului Aciobăniței aproape că-i dădură lacrimile. „Măcar dac-am fi avut niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Când gândurile Elena Marin Alexe Când gândurile mă-mpresoară Iar liniștea nu mai găsesc Spre vechea carte îmi plec ochii Aștept din nou să Te-ntâlnesc Cu blândă șoaptă mă-nfășoară Și rănile să mi le-alini Ridică-mă din valea morții Dintre urzici, noroi și spini Ajută-mă să-mi ridic fruntea Să uit de lacrimi întristări Alăturea de tine Doamne Călătorind spre dalbe zări Descrie-mi frumusețea
C?nd g?ndurile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83359_a_84684]
-
Și tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de șoapte, Din bici ud și din țăpoi Hăituit de Miaza Noapte. ISARLÎK Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann La vreo Dunăre turcească, Pe șes veșted, cu tutun, La mijloc de Rău și Bun, Pîn' la cer frîngîndu-și treapta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire... Ascultă, șoaptele defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțială cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: durata lui Monos și Una, vie, agrigentina Dragoste!" Dar Monos, axă unipolară în singur cer intelectual, sculptă o pauză așa de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sălbăticie de la orice manifestare în public. Facultatea de a gândi matematic îl părăsește. O vreme, în lungile lui răgazuri, mai citește cărți de filozofie. Urmează apoi, într-o cadență accelerată, cumplita dezagregare morală, despre care se vorbea la Göttingen, în șoaptă și numai cu o profundă consternare. Așa încît trebuie să privim sfârșitul acesta întîrziat ca o izbăvire, pentru lamentabilele resturi ale aceluia care, prin acordul tuturor, era arătat drept cel mai mare matematician în viață. * Născut în Königsberg, în 1862
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ultima scrisoare, din mâna lui, este de la sfârșitul anului 1854 și e adresată fizicianului englez Sir David Brewster. La 22 februarie 1855, pe la amiază, are un prim atac de inimă. Către seară se liniștește. Nu mai vede. Vorbește numai în șoaptă, aude și cunoaște. Curând e cuprins de somnolență, respirația devine tot mai înceată: se oprește, se reia cu pauze tot mai lungi. La 1 și 5 minute noaptea își dă sfârșitul. Ne-a rămas evocarea figurii lui Gauss pe catafalc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Versuri > Spiritual > GABRIELA JANIK - ȘOAPTELE SFINTE ALE NOPȚII (POEME) Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului ÎN TĂCEREA NOPȚII Eu, din tăcerea nopții adânci, am auzit o voce minunată, Așa frumos El mi-a vorbit cu
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
mă-ntorni mai mult spre Dumnezeu. Atunci voi spune că și Pavel; "căci harul Tău îmi este îndeajuns. Dar până vei veni, o, Doamne, ajută-mă să te urmez supus! -------------------------------------- Ligia-Gabriela JANIK Aldingen, Germania 27 iulie 2013 Referință Bibliografica: Gabriela JANIK - ȘOAPTELE SFINTE ALE NOPȚII (POEME) / Ligia Gabriela Janik : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939, Anul III, 27 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ligia Gabriela Janik : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
uimire gata dragostea și ura-s mai reale decât piatra deschide unul geamul e-un dezmorțit de oase ce trist cade lumina peste lucruri mincinoase ! Zi de vară ce frumos miroase la castel florile de tei ! mi s-au risipit șoaptele din vis ale misterului privesc prin perdele arătura trandafirie a cerului ulița spre deal se desenează cu chemari spre alte zări pe arterele urbei curge cu stil sânge de automobil tim hortons-ul se scaldă-n complimente și-n “far niente
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
niente” de-abia mai tarziu când se lasă umbrele pe răcoare vin pictorii-n sat cu pânzele doldora de fapte de culoare. Weekend De bunăvoie orice lucru Se-mpătură doar până la șapte; De piepteni cu grijă orice strigăt, Ajungi doar la șoapte ... Toate umblările au un liman; Toată făptura e după un plan ... Nu-i cărare fără mers, Nu e viață fără sens ... De n-am trudit și n-am gândit la bine, Nu are rost odihna și tihna ... Câmpul cu flori
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
se cheamă pe marte privighetorile să-ți înfloresc sub privire grădină însetată sub o ploaie de divină să-mi strigi pe sub lespedea focului sacru ridică-te ca și cum niciun rău nu mă mai poate locui vrednică de a fi vrednică schimb șoapte cu propriile-mi gânduri iată-mă pasăre spin sfâșiată între mine și mine vis cu luceferi geamătul pietrei între real și real act de iubire față de propria-mi inimă înțelepciunea oare-am aflat și-am uitat că-mi sunt singur
MI-E DORUL DE LUCEAFĂR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364319_a_365648]
-
sau răutate, șansa nu le va surâde cum s-a intâmplat cu tine... TU ai un suflet special. În concluzie...cei mai buni îndrumători ai tăi sunt inima și instinctul tău. Ascultă-le, nu îți fie teamă nicio clipă de șoaptele lor, urmează-le cu încredere deplină! Întotdeauna îți vor arăta drumul drept. Meditează..întreabă..cugetă...nu te grăbi, nu renunța! Camelia Constantin august 2013 Referință Bibliografică: Nu te grăbi! Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 967, Anul III
NU TE GRĂBI! de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364335_a_365664]
-
legată de frații basarabeni, dar sângele lui a stropit sporul altei împliniri. A supraviețuit și luptelor de pe Frontul de Vest. Iar la întoarcere, la mormântul tovarășului său de voluntariat întru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, i-a rostit în șoaptă prietenului său de sub țărână: " Unde dai și unde crapă, Grigore frate. Am vrut să-i scăpăm de străini pe basarabeni și bucovineni, dar i-am scăpat pe ardeleni. Cum s-ar zice, și la război e ca în viață: socoteala
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]