KorAP: Find »[drukola/base=șobolan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...276 >

6,894 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861

fericită că te văd, Bernard, spunea ea. În ciuda șobolanilor, tot mă bucur. El încuviință; era adevărat, cu ea totul părea simplu, totdeauna. Rieux telefona totuși la serviciul comunal de deratizare, pe al cărui director îl cunoștea. Auzise el oare de șobolanii ăștia numeroși care ieșeau să moară sub cerul liber ? Mercier, directorul, auzise de asta și chiar în serviciul lui, nu departe de cheiuri, fuseseră descoperiți vreo cincizeci. Se întreba însă dacă era grav. Rieux nu putea să-i răspundă hotărât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
Dacă tu crezi că merită într-adevăr osteneala, pot să încerc să obțin un ordin. \ Merită totdeauna, spune Rieux. Femeia de serviciu tocmai îi spusese că în marea uzină în care lucra bărbatul ei fuseseră adunate mai multe sute de șobolani morți. ÎN ORICE CAZ, CAM ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ CONCETĂȚENII NOȘTRI AU ÎNCEPUT ȘI EI SĂ SE NELINIȘTEASCĂ. FIINDCĂ, ÎNCEPÂND DIN ZIUA DE 18, UZINELE ȘI ANTREPOZITELE DEȘERTARĂ, ÎNTR-ADEVĂR, SUTE DE CADAVRE DE ȘOBOLANI. ÎN CÂTEVA CAZURI, OAMENII FUSESERĂ SILIȚI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
fuseseră adunate mai multe sute de șobolani morți. ÎN ORICE CAZ, CAM ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ CONCETĂȚENII NOȘTRI AU ÎNCEPUT ȘI EI SĂ SE NELINIȘTEASCĂ. FIINDCĂ, ÎNCEPÂND DIN ZIUA DE 18, UZINELE ȘI ANTREPOZITELE DEȘERTARĂ, ÎNTR-ADEVĂR, SUTE DE CADAVRE DE ȘOBOLANI. ÎN CÂTEVA CAZURI, OAMENII FUSESERĂ SILIȚI SĂ-I OMOARE, AGONIA FIINDU-LE PREA LUNGĂ. DAR, DE LA CARTIERELE MĂRGINAȘE PÂNĂ ÎN CENTRUL ORAȘULUI, PESTE TOT PE UNDE SE ÎNTÂMPLA SĂ TREACĂ DOCTORUL RIEUX, PESTE TOT UNDE CONCETĂȚENII NOȘTRI SE ADUNAU, ȘOBOLANII AȘTEPTAU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
DE ȘOBOLANI. ÎN CÂTEVA CAZURI, OAMENII FUSESERĂ SILIȚI SĂ-I OMOARE, AGONIA FIINDU-LE PREA LUNGĂ. DAR, DE LA CARTIERELE MĂRGINAȘE PÂNĂ ÎN CENTRUL ORAȘULUI, PESTE TOT PE UNDE SE ÎNTÂMPLA SĂ TREACĂ DOCTORUL RIEUX, PESTE TOT UNDE CONCETĂȚENII NOȘTRI SE ADUNAU, ȘOBOLANII AȘTEPTAU ÎN GRĂMEZI, ÎN LĂZILE DE GUNOI, SAU ÎN ȘIRURI LUNGI, PRIN RIGOLE. PRESA DE SEARĂ LUĂ, DIN ACEASTĂ ZI, ÎN MÂNA EI PROBLEMA ȘI ÎNTREBĂ DACĂ MUNICIPALITATEA, DA SAU NU, ÎȘI PROPUNE SĂ ACȚIONEZE ȘI CE MĂSURI DE URGENȚĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
APĂRA ORAȘUL DE ACEASTĂ INVAZIE RESPINGĂTOARE. MUNICIPALITATEA NU-ȘI PROPUSESE NIMIC ȘI NU AVEA ÎN VEDERE NICI O MĂSURĂ DAR A ÎNCEPUT PRIN A SE ÎNTRUNI ÎN CONSILIU PENTRU A DELIBERA. I S-A DAT ORDIN SERVICIULUI DE DERATIZARE SĂ ADUNE ȘOBOLANII MORȚI ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ, ÎN ZORI. DUPĂ ACEEA, DOUĂ MAȘINI ALE SERVICIULUI TREBUIAU SĂ DUCĂ GUZGANII LA CREMATORIUL DE GUNOAIE CA SĂ FIE ARȘI. Dar în zilele care urmară situația s-a agravat. Numărul de rozătoare strânse creștea tot mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
SĂ DUCĂ GUZGANII LA CREMATORIUL DE GUNOAIE CA SĂ FIE ARȘI. Dar în zilele care urmară situația s-a agravat. Numărul de rozătoare strânse creștea tot mai mult și în fiecare dimineață recolta era tot mai abundentă. Din a patra zi, șobolanii au început să iasă și să moară în grupuri. De prin cotloane, de prin subsoluri, de prin pivnițe, de prin gurile de canal, urcau în lungi șiruri care se împleticeau, se clătinau la lumină, se răsuceau pe loc și mureau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
sânge gros ar începe deodată să se răzvrătească! Lucrurile au ajuns atât de departe încât agenția Ransdoc (informații, documentări, toate informațiile asupra oricărui subiect) a anunțat, în emisiunea sa radiofonică de informații gratuite, șase mii două sute treizeci și unu de șobolani culeși și arși în decursul unei singure zile, din 25. Această cifră, care dădea un sens limpede spectacolului zilnic pe care orașul îl avea sub ochi, a sporit haosul. Până atunci oamenii se plânseseră numai de câte un accident cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
nici preciza amploarea, nici dibui originea, avea ceva amenințător. Singur bătrânul spaniol astmatic continua să-și frece mâinile și să repete: "ies, ies", cu o bucurie senilă. La 28 aprilie însă, Ransdoc anunța o recoltă de circa opt mii de șobolani și neliniștea atinse culmea în oraș. Se cereau măsuri radicale, erau acuzate autoritățile, și unii, care aveau case pe malul mării, începuseră să vorbească de un refugiu acolo. Dar a doua zi agenția anunță că fenomenul încetase brusc și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
erau acuzate autoritățile, și unii, care aveau case pe malul mării, începuseră să vorbească de un refugiu acolo. Dar a doua zi agenția anunță că fenomenul încetase brusc și că serviciul de deratizare nu adunase decât o cantitate neglijabilă de șobolani morți. Orașul a răsuflat ușurat. Totuși, exact în aceeași zi către prânz, doctorul Rieux, oprindu-și mașina în fața blocului, îl zărește la capătul străzii pe portar, care se apropia greu, cu capul aplecat, cu brațele și picioarele depărtate, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
el; un fel de nod tare, lemnos, se formase în locul acela. \ Culcă-te, ia-ți temperatura, am să vin să te văd după masă. După ce portarul plecă, Rieux îl întrebă pe părintele Paneloux ce credea el despre această poveste cu șobolanii. O ! spune părintele. Trebuie să fie o epidemie, și ochii săi zâmbiră sub ochelarii rotunzi. DUPĂ PRÂNZ, RIEUX TOCMAI CITEA DIN NOU TELEGRAMA DE LA SANATORIU CARE ÎI ANUNȚA SOSIREA SOȚIEI LUI, CÂND AUZI TELEFONUL. ERA UNUL DIN VECHII SĂU CLIENȚI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
mobilată sărăcăcios. Un om mititel, scurt și gros, stătea culcat într-un pat de bronz. Respira tare și se uita la ei cu ochii congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani. Dar nimic nu mișca prin colțuri. Rieux se apropie de pat. Omul nu se spânzurase la prea mare înălțime, nici prea brusc, vertebrele rezistaseră. Bineînțeles, puțină asfixie. Ar fi nevoie de o radiografie. Doctorul îi făcu o injecție cu ulei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
însumi. Și Grand clătină din cap. ― Nici pe el, să știți, nu pot spune că îl cunosc. Dar, oricum, trebuie să ne ajutăm între noi. Pe culoarele imobilului, Rieux se uită mașinal prin colțuri și îl întrebă pe Grand dacă șobolanii dispăruseră cu desăvârșire din cartierul său. Funcționarul habar n-avea. I se vorbise într-adevăr de această poveste, dar el nu dădea prea mare atenție zvonurilor din cartier. ― Am eu alte griji, spune el. Rieux îi și strângea mâna. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
el nu dădea prea mare atenție zvonurilor din cartier. ― Am eu alte griji, spune el. Rieux îi și strângea mâna. Era grăbit să-l vadă pe portar înainte de a-i scrie soției sale. Vânzătorii ziarelor de seară anunțau că invazia șobolanilor se oprise. Dar Rieux își găsi bolnavul pe jumătate răsturnat peste marginea patului, cu o mână pe burtă și alta în jurul gâtului, vomitând, cu icneli mari, un fel de bilă de un roz murdar, într-un bidon de lături. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
văzut nimic extraordinar. ― N-ai găsit febră cu inflamații locale ? ― A, ba da, totuși, două cazuri cu ganglionii foarte inflamați. ― Anormal ? ― He, spune Richard, normalul, știi... Seara, în orice caz, portarul delira și, cu patruzeci de grade, se plângea de șobolani. Rieux încerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați-l, îi spune doctorul, și chemați-mă dacă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
și încercat un tratament special. Telefonez la spital și o să-l transportăm cu ambulanța. Două ore mai târziu, în ambulanță, doctorul și femeia stăteau aplecați asupra bolnavului. Din gura lui plină cu tot felul de excrescențe ieșeau frânturi de cuvinte: "șobolanii!" spunea el. Cadaveric, cu buzele ca de ceară, pleoapele grele și livide, cu răsuflarea întretăiată și scurtă, sfâșiat de ganglioni, îngrămădit în fundul cușetei, ca și cum ar fi vrut s-o închidă deasupra lui sau ca și cum ceva venit din fundul pământului îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
și începutul unei alteia, relativ mai dificile, în care uimirea primelor zile s-a transformat încetul cu încetul în panică. Concetățenii noștri, acum își dădeau seama, nu se gândiseră niciodată că orășelul nostru putea fi un loc indicat anume unde șobolanii să moară la soare și portarii să piară de boli ciudate. Din punctul acesta de vedere, ei greșeau, în definitiv și ideile lor ar fi trebuit revizuite. Dacă totul s-ar fi oprit aici, obișnuințele, fără îndoială, i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
la discuția dintre doi încasatori de tramvai: ― Tu l-ai cunoscut doar pe Camps, spunea unul. ― Camps ? Unul înalt, cu mustața neagră ? ― Exact. Lucra la macaz. ― Ei, da! ― Ei bine, a murit. ― Nu mai spune! Și când ? ― După povestea cu șobolanii. ― I-auzi! Și ce-a avut ? ― Nu știu, febră. Și apoi, nu era prea voinic. A avut niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
cu exclamația: "în sfârșit!" Sunt singurele locuri în care notele călătorului, la această dată, par să ia un caracter personal. Numai că nu e ușor să le apreciezi pur și simplu înțelesul și seriozitatea. Astfel, după ce povestise că găsirea unui șobolan mort îl făcuse pe casierul hotelului să comită o eroare în nota lui, Tarrou adăugase cu un scris mai puțin deslușit ca de obicei: "întrebare: cum să faci să nu-ți pierzi timpul ? Răspuns : să-l resimți pe toată durata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
a tramvaielor orașului nostru, a formei lor de luntre, a culorii lor nedefinite, a murdăriei lor obișnuite și termină aceste considerații printr-un "e remarcabil" care nu explică nimic. Iată în orice caz indicațiile date de Tarrou asupra istoriei cu șobolanii: "Astăzi bătrânelul de vizavi este descumpănit. Nu mai sunt pisici. Au dispărut, într-adevăr, excitate de șobolanii morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
și termină aceste considerații printr-un "e remarcabil" care nu explică nimic. Iată în orice caz indicațiile date de Tarrou asupra istoriei cu șobolanii: "Astăzi bătrânelul de vizavi este descumpănit. Nu mai sunt pisici. Au dispărut, într-adevăr, excitate de șobolanii morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că ale mele detestau așa ceva. Nu înseamnă însă că nu aleargă după ei prin pivnițe, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
istoriei cu șobolanii: "Astăzi bătrânelul de vizavi este descumpănit. Nu mai sunt pisici. Au dispărut, într-adevăr, excitate de șobolanii morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că ale mele detestau așa ceva. Nu înseamnă însă că nu aleargă după ei prin pivnițe, și bătrânelul e descumpănit. E mai puțin bine pieptănat, mai puțin viguros. Îl simți că e îngrijorat. După o clipă doar a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
E mai puțin bine pieptănat, mai puțin viguros. Îl simți că e îngrijorat. După o clipă doar a și intrat în casă. Scuipase, totuși, o dată, în gol. În oraș, s-a oprit astăzi un tramvai pentru că se găsise înăuntru un șobolan mort, ajuns acolo nu se știe cum. Două sau trei femei s-au dat jos. Șobolanul a fost aruncat. Tramvaiul a pornit mai departe. La hotel, paznicul de noapte, un om căruia poți să-i dai crezare, mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
doar a și intrat în casă. Scuipase, totuși, o dată, în gol. În oraș, s-a oprit astăzi un tramvai pentru că se găsise înăuntru un șobolan mort, ajuns acolo nu se știe cum. Două sau trei femei s-au dat jos. Șobolanul a fost aruncat. Tramvaiul a pornit mai departe. La hotel, paznicul de noapte, un om căruia poți să-i dai crezare, mi-a spus că se aștepta la o nenorocire cu toți șobolanii ăștia. "Când șobolanii părăsesc nava...". I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
sau trei femei s-au dat jos. Șobolanul a fost aruncat. Tramvaiul a pornit mai departe. La hotel, paznicul de noapte, un om căruia poți să-i dai crezare, mi-a spus că se aștepta la o nenorocire cu toți șobolanii ăștia. "Când șobolanii părăsesc nava...". I-am răspuns că acest lucru era adevărat în cazul navelor, dar că nu fusese niciodată verificat pentru orașe. Totuși, convingerea lui era formată. L-am întrebat la ce fel de nenorocire ne-am putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
s-au dat jos. Șobolanul a fost aruncat. Tramvaiul a pornit mai departe. La hotel, paznicul de noapte, un om căruia poți să-i dai crezare, mi-a spus că se aștepta la o nenorocire cu toți șobolanii ăștia. "Când șobolanii părăsesc nava...". I-am răspuns că acest lucru era adevărat în cazul navelor, dar că nu fusese niciodată verificat pentru orașe. Totuși, convingerea lui era formată. L-am întrebat la ce fel de nenorocire ne-am putea aștepta, după părerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]