13,607 matches
-
mele. Nu ne sărutăm. Jocul e mult mai puțin serios, mult mai jucăuș, mai liber, dar ne ținem una de alta, Încercând să nu dăm drumul corpului alunecos al celeilalte, și genunchii ni se ciocnesc, stomacurile ni se ating, iar șoldurile ne alunecă Înainte și Înapoi. Diverse moliciuni scufundate ale corpului Clementinei Îi furnizează corpului meu informații cruciale, informații pe care le pun bine undeva deoparte, dar pe care nu le voi Înțelege decât peste mulți ani. Cât timp ne răsucim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În coapsele prelungi. Alergă până În capătul pontonului și sări În lac, unde un grup de naiade (prietenele ei de la Cedar Rapids) Înotară În Întâmpinarea ei. Lăsând cartea În jos, mi-am privit corpul. Era acolo, ca de obicei: pieptul plat, șoldurile inexistente, picioarele ca niște prăjini, pișcate de țânțari. Apa lacului și soarele făceau să mi se cojească pielea. Degetele mi se zbârciseră cu totul. Mulțumită ramolismentului doctorului Phil și a pudorii lui Tessie, am ajuns la pubertate fără să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aproape orice. Nimic nu le șochează. Și totuși, pedalând pe lângă șirul lor, pe lângă Strich, sentimentele mele față de ele nu erau cele ale unui bărbat. Simțeam reproșul și disprețul unei fete respectabile, Însoțite de o empatie perceptibilă, fizică. Când Își unduiau șoldurile, pironindu-mă cu ochii machiați În culori Închise, mintea mi se umplea nu cu imaginile a ce-aș putea să fac cu ele, ci cu senzația pe care trebuie s-o aibă ele, care trebuie s-o facă noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și un bazin de Înot. Lângă acest bazin am stat În acel an În fiecare zi din iunie și iulie. În ceea ce privește costumele de baie, Obiectul Obscur prefera bikini. Arăta bine În ei, dar nici pe departe perfect. Ca și coapsele, șoldurile Îi erau destul de late. Susținea că-mi invidiază picioarele subțiri și lungi, dar o făcea doar din amabilitate. În acea primă zi și În toate zilele de după aceea Calliope se ivise pe marginea piscinei Într-un costum de modă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
băiat mai mare stătea aplecat peste ea, scuturându-și claia udă de păr. ― Du-te naibii! spuse ea. Termină! ― Care-i problema? Te răcoresc. ― Încetează! În cele din urmă băiatul se opri. Se Îndreptă. Șortul de baie Îi căzuse de pe șoldurile slabe, dezvăluind un șir de furnici care cobora dinspre buric. Șirul de furnici era roșcat. Dar pe cap părul Îi era negru ca tăciunele. ― Cine-i ultima victimă a ospitalității tale? Întrebă băiatul. ― Ea e Callie, spuse Obiectul. Apoi, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Naziști. M-am cățărat și eu În patul cel mare. Acasă aveam o singură pernă. Aici erau șase. ― Masaj la spate, strigă Obiectul cu veselie. ― Îți fac dacă-mi faci și tu mie. ― S-a făcut. Am Încălecat pe șaua șoldurilor ei și am Început cu umerii. Părul Îi stătea În cale, așa că l-am dat la o parte. Am tăcut o vreme În timp ce o masam, apoi am Întrebat: ― Ai fost vreodată la un ginecolog? Obiectul dădu din cap În pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se prefăcea acolo. Mă Întrebam ce s-ar Întâmpla dacă ar descoperi cineva ce făceam. Mă gândeam că totul era foarte complicat și că nu avea decât să se complice și mai tare. Am Întins mâna și i-am atins șoldurile. Mi-am băgat degetele sub elasticul de la chiloți. Am Început să i-i scot. Chiar atunci Obiectul și-a ridicat șoldurile foarte puțin, ca să-mi fie mai ușor. A fost singura ei contribuție. A doua zi n-am pomenit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
complicat și că nu avea decât să se complice și mai tare. Am Întins mâna și i-am atins șoldurile. Mi-am băgat degetele sub elasticul de la chiloți. Am Început să i-i scot. Chiar atunci Obiectul și-a ridicat șoldurile foarte puțin, ca să-mi fie mai ușor. A fost singura ei contribuție. A doua zi n-am pomenit nimic despre asta. Când m-am trezit, Obiectul se dăduse deja jos din pat. Era În bucătărie și se uita la tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dădeam jos chiloții până sub genunchi. Și apoi stăteam acolo și mă Îmbătam cu priveliștea. Cu ce se putea compara? Un fel de pilitură de aur plutea În jurul magnetului care era buricul. Coastele Îi erau subțiri ca niște bastoane glazurate. Șoldurile ei, atât de diferite de ale mele, formau parcă un platou pe care erau oferite fructe roșiatice. Și apoi, mai era și locul meu preferat, locul În care sternul se Înmuia, devenind piept, duna aceea albă, lină. Stingeam lumina. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
moale pe dinăuntru și aproape dureros dacă băgam degetul. Într-adevăr, pieptul Îmi era perfect plat. Dar mai erau și alte scândurele la mine În școală. Iar Tessie insista că la acest capitol semănam cu ea. Mușchi. Nu cine știe ce. Nici șolduri, nici talie. O fată ca un platou de cină. Specialitatea low-Cal. De ce să mă fi gândit că eram altceva decât o fată? Pentru că mă atrăgea o fată? Asta se Întâmpla tot timpul. Se Întâmpla mai mult ca niciodată În 1974
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sterp. Nu-i interesa. Nici pe mine. Între timp doctorul mi-a desfăcut cureaua. Îmi desfăcu nasturele de la pantaloni. L-am lăsat. Jos cu pantalonii. Urmăream scena ca din depărtare. Mă gândeam la altceva. Îmi aminteam cum Își ridica Obiectul șoldurile ca să mă ajute să-i dau jos chiloții. Acel semnal mititel de supunere, de dorință. Mă gândeam cât de mult Îmi plăcea când făcea asta. Acum asistenta strecură mâinile sub mine. Așa că mi-am ridicat și eu șoldurile. Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ridica Obiectul șoldurile ca să mă ajute să-i dau jos chiloții. Acel semnal mititel de supunere, de dorință. Mă gândeam cât de mult Îmi plăcea când făcea asta. Acum asistenta strecură mâinile sub mine. Așa că mi-am ridicat și eu șoldurile. Mi-au apucat chiloții. Au tras de ei În jos. Elasticul se prinse În pielea mea, apoi cedă. Doctorul se aplecă mai aproape, mormăind În barbă. Asistenta făcu ceva destul de neprofesional: Își duse o mână la gât și, chipurile, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alătur sexului greoi. Scheletul meu era de bărbat: avea centrul de greutate mai sus. Stimula un mers ordonat, apăsat. În schimb, Îmi dădeau de furcă genunchii. Aveam tendința să umblu cu picioarele În X, ceea ce făcea să mi se legene șoldurile și să mi se smucească fundul. Acum Încercam să-mi țin bazinul nemișcat. Ca să mergi ca un băiat, Îți legeni umerii, nu șoldurile. Și Îți ții picioarele mai depărtate. Învățasem toate astea Într-o zi și jumătate, de când eram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de furcă genunchii. Aveam tendința să umblu cu picioarele În X, ceea ce făcea să mi se legene șoldurile și să mi se smucească fundul. Acum Încercam să-mi țin bazinul nemișcat. Ca să mergi ca un băiat, Îți legeni umerii, nu șoldurile. Și Îți ții picioarele mai depărtate. Învățasem toate astea Într-o zi și jumătate, de când eram pe drum. M-am urcat pe scaun, bucurându-mă că nu mai trebuie să mă mișc. Ed, frizerul, Îmi legă o bavetă de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe autostradă, dar când făcea orice fel de manevră, parcă o făcea cu iuțeala unei acțiuni militare, trăgând de volan cu forță În mâini. Intră În parcarea unui magazin universal. ― Mă-ntorc Într-un minut. Ținându-și o țigară la șold ca pe o cravașă de călărie, intră cu pași cadențați În magazin. Cât a fost plecat, eu m-am uitat prin mașină. Era impecabil de curată. Covorașele de pe jos fuseseră aspirate de curând. În bord erau hărți puse În ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu Însumi. Durerea mea era durerea ei, bucuria mea era bucuria ei. Dar n-avea oare Callie uneori o expresie stranie pe figură? Atât de intensă, atât de... masculină. Și n-avea pic de grăsime pe nicăieri, numai oase, fără șolduri. Dar nu era posibil... și doctorul spusese despre Callie că era... și de ce nu pomenise nimic de cromozomi... și cum putea să fie adevărat? Așa curgeau gândurile mamei mele și mintea i se Întuneca și scânteierile Încetau. Și după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
delicată, era foarte pedantă În ce privește conturul de ochi și rujul. Ținea tot timpul cură de slăbire. Se ferea de bere, de teamă să nu facă burtă. Mie mi se părea că exagerează cu rutina feminină. Era prea mult legănat de șolduri și fluturat de păr În aerul dislocat de Carmen. Avea un chip drăguț, de naiadă: la suprafață o fetiță, dedesubt un băiat care-și ținea respirația. Uneori, de la hormonii pe care Îi lua, Îi ieșeau coșuri. Doctorul ei (foarte solicitatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu ea. Copilul rezultat din această uniune, adică eu, presărase sare pe rană atunci când Îi returnase botezul preotului. Acum părintele Mike Încerca să se răzbune. Dar nu câtă vreme Milton Îl putea Împiedica. ― Hei! strigă el, punându-și mâinile În șold. Ce dracu’ ai impresia că faci, Mike? Părintele Mike nu-i răspunse. Ridică privirea și, din reflex preoțesc, Îi surâse binevoitor lui Milton, dezvăluindu-și dinții albi În hățișul des al bărbii Întunecate. Dar deja se retrăgea, călcând pe pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înainte era lins, acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu revere lungi Îi licărea În lumina fluorescentă. De fapt, anii șaizeci nu s-au terminat niciodată. Mai continuă și acum - În Goa. Dar În 1975 anii șaizeci se terminaseră, În sfârșit, pentru fratele meu. Cu orice altă ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-le un premiu foarte respectat. Erau înalți și drepți. Țineau capul semeț și, din spatele căștilor cu vizor negru, puteai simți cum ești privit de către un zeu care se uita la furnicile de pe pământ din norii cei mai înalți. Aveau în dreptul șoldului bastoanele de un metru făcute din cauciuc Beneru, o invenție a celui care a dat numele liceului nostru. Era mai dur și mai rezistent, dar destul de fragil la o anumită temperatură. Dacă erau folosite pe o temperatură mai mică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și la cea mai mică atingere sau forță aplicată. Se fărâmițau asemeni zahărului și te puteai trezi că, în loc de un baston, țineai aer în mână. Încălțările erau reprezentate de niște bocanci cu talpă groasă. Pantalonii erau lungi și strâmți pe șolduri, dar evazați la glezne. Păreau niște umbre ale nopții sub soarele zilei. Din această cauză, erau ușor de remarcat și de ocolit, căci nimeni nu ar fi vrut să aibă de-a face cu niște oameni într-atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pare că te place, din moment ce s-a legat de existența ta de cum te-a simțit. Termină. Se întoarse la cutie și scoase de acolo două cuțite cu forme ușor curbate, ce le fixă unul în partea dreaptă și celălalt la șoldul stâng. Ar trebui să știi că își schimbă culoarea. Devine neagră, când ești în prezența unui trădător, gri, când te afli în primejdie, roșie, când simte vărsare de sânge, sau rostul vărsării de sânge, și albă, când ești printre prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
capului său și se lăsă cu toată greutatea în clavicula osânditului, spintecând-o și lăsând-o pe jumătatea sa să guste până în inima inamicului, omorându-l. Țînând sabia cu stânga, ca să nu se prăbușească cadavrul, cu dreapta prinse pistolul de la șoldul acestuia, îl smulse și privi spre cel pe care îl lovise cu piciorul și care acum se culegea de pe jos. Așteptă să li se întâlnească privirile și se auziră trei pocnituri succesive. Îl împușcă în piept și, ca să fie sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
eu. Nu era ultima garnitură. Mai erau două după cea în care m-am urcat eu. În câteva minute veni cel care ne-a îndemnat să urcăm. Băgasem mâna în faldurile mantiei și apucasem patul pistolului care se odihnea lângă șoldul meu. De unde știu că veniți din Leverif și că tot acolo mergeți? Băgă de seamă poziția mea ușor ofensivă și ridică mâinile în sus, arătându-mi că nu prezintă nici un pericol. Știi toate astea pentru că nimeni altcineva în afară de oamenii împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fără prihană, cum își visează aproape toți bărbații viitoarea soție. Scrâșnește din dinți. Imbecilii! Nu-și dau seama decât prea târziu cât de mult le lipsește dulceața îmbietoare a unei femei adevărate. Mariamne! șoptește pierdut. Grația ei orientală și unduirea șoldurilor pline... Scutură speriat din cap. Își simte ochii umezi. Și el s-a lăsat prins în mrejele acestui fals ideal. Nu bogăția l-a atras, deși partea ei de moștenire de pe urma bătrânului Agrippa a fost considerabilă. Iar acum un an
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]