18,529 matches
-
ai un astfel de vis. Pentru mine, tăcerea aceasta ținea de viața eternă, pentru că nu se poate vorbi în veșnicie, în starea fără început și sfârșit. Pentru ochii mei, era femeie, dar avea, în același timp, ceva supraomenesc. Fața Ei ștergea din memoria mea toate celelalte fețe; eram năuc. Tot contemplând-O, începui să tremur, iar genunchii mi se înmuiară. În clipa asta, în ochii Ei mari, peste măsură de mari, umezi și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lucru supranatural pe care nimeni nu putea să-l contemple. Ca și cum văzuseră moartea. Pleoapele I se lăsară în jos; eu eram asemenea unui înecat care se ridică la suprafața apei, după chinurile agoniei. Începui să tremur; tremuram de febră; îmi ștergeam cu mâneca sudoarea care îmi inundase fruntea. Trăsăturile Sale păstrau același calm și aceeași imobilitate, doar că păreau mai bolnăvicioase și mai slăbite. Era tot întinsă, rozându-și unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fața Îi era palidă. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Eram absorbit de o schiță pe care o găseam mai bună decât pe celelalte. Dar ochii? Acestor ochi acuzatori, care păreau să-mi reproșeze greșelile de neiertat, lor nu reușeam să le redau strălucirea. Întreaga lor viață, amintirea lor se șterseseră din memoria mea. Eforturile mele rămâneau zadarnice. Degeaba I-am tot potrivit fața, nu ajungeam să le regăsesc expresia. Apoi, am văzut cum, dintr-odată, obrajii Ei se colorează insensibil într-un roșu ce amintea culoarea cărnii expuse pe tejgheaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
colț al camerei era un pat, dar nu puteam dormi. Trupul mi-era în flăcări; pete de sânge îmi ardeau abaua, fularul, mâinile. În ciuda febrei și migrenei, eram pradă unei tulburări, unei frenezii deosebite, chiar mai puternice decât gândul să șterg sângele, chiar mai tari decât teama de sergentul de noapte care ar veni să mă aresteze. Mă așteptam de multă vreme să cad în mâinile lui, dar eram ferm hotărât să golesc dintr-o înghițitură, înainte de a fi prins, cupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Poate chiar acum sau mai târziu, peste o oră, o patrulă de gardieni beți va veni să mă aresteze. N-am nici cea mai mică intenție să-mi salvez hoitul. De altfel, mi-ar fi imposibil să neg, chiar dacă aș șterge urmele de sânge. Dar înainte de a cădea în mâinile lor, am să beau o cupă de vin, din sticla pe care am primit-o ca moștenire și pe care am pus-o acolo, pe etajeră. Vreau să-mi storc întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
peretele băii, insignifiante și fără scop. Dimpotrivă, ceilalți oameni erau grei, solizi, zdraveni și, natural, umbrele lor se detașau mai puternice și mai mari pe peretele umed al băii, unde o vreme își lăsau propriile urme, în timp ce a mea se ștergea foarte repede. Când m-am îmbrăcat din nou, în anticameră, gesturile mele, fizionomia și gândurile suferiseră o nouă transformare, ca și cum pătrunsesem într-un mediu și un univers nou, ca și cum cunoscusem o a doua naștere a acestei lumi de care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lumii, de care nimeni nu și-a dat seama și care sunt greu de înțeles, cu tot ceea ce s-a pierdut în tenebrele nopții. Era un gest supraomenesc al morții. Doica luă reșoul și ieși cu pași măsurați. Mi-am șters transpirația ce îmi curgea pe frunte. Aveam mâinile acoperite de pete albe. M-am sprijinit de perete, lipindu-mi capul de plită; mi se păru că mă simt mai bine. Am început să fredonez refrenul ăsta auzit nu știu de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
izbucnit în râs fără sa vreau, era un râs uscat, înfricoșător, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam nici măcar sunetul vocii. Copilului i se făcu frică și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Bob Fosse. Amîndoi, detașați de moar te, printr-o ironie comună, specifică marilor spirite... Bob Hope, despre o colegă fără har, care se visa pianistă :” CÎnd ea a Început să cînte, Steinway Însuși a coborît din ceruri și și-a șters numele de pe pian!”... Am citit pe afișul unui teatru că adaptarea piesei Hamlet era făcută, de către o doamnă, ”după textul original și variantele de traducere folosite-n spectacolele lui Tociles cu, Mugur și Ciulei”. Ciudată formulare! Fiindcă montările citate aveau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata aia de sînge? Ori ne-am sinucide, precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face precum comedianul de la Botoșani care semna ștatul de plată cu numele prințului danez? Am mai spus-o : pe lîngă sensibilitate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Să care pân' i-o cădea bibilurile, că tot n-are ce făcea cu ele, bou'!" "Bou, bou, da' tot trimete bănusu' acas'!" "Las' să trimiță! Oricum, restu-i dă pă gât. Naș'tu, de! V-ați cam găsit..." Oftează și șterge reflex masa din bucătărie. Vede termosul și tresare: "Iote un' era și termosu'!" Bărbatul nu zice nimic, fiind ocupat cu o introspecție atentă asupra danturii. Își pipăie cu un deget jegos alveolele goale, apoi dă din cap cu o figură
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ei proiect: "Îți dai seama, Bebe?" "Îhî. Mișto!" * * * Aproape o oră făcusem de la mine, din Dristor, până la Universitate. Acolo oprise vajnicul Bebe, ca s-o lase pe Nicoleta să ia autobuzul până la fosta Scânteii, actuala Piață a Presei Libere. Am șters-o și eu, lăsându-i în plata Domnului pe cei doi ipochimeni. Am luat-o la goană spre facultate, dar pentru mine, biet gândăcel, era un drum groaznic de lung și la fel de riscant. Trebuia găsită o altă metodă de a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în principal, cu totul și cu totul alte frământări și apăsări, studiul e ceva mai periferic în ocupațiile lor de bază. (Aoleu, ce urât sună! Parcă m-am boșorogit și am ajuns să vorbesc ca Băși. Să nu uit să șterg, naibii, astea două fraze!) La sfârșitul instruirii, băieții și fetele din nucleul de care vorbirăm au plecat să lumineze masele, prin muncă de convingere de la om la om sau în consfătuiri mai largi. Iar efectele au fost, ca să mă exprim
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să vină în nas, împiedicându-se de gălețile lăsate lângă scară de coana Sofica. Acest mic accident declanșă în mintea lui un șir de asociații. De la căldări, gândul îl duse pe neașteptate, fiindcă evenimentele din noaptea trecută parcă i se șterseseră până atunci din amintire, la apa pe care o turnase în bidoanele răsturnate în buza canalului. Iar de aici, traiectoria imaginilor mentale se opri la insecticid. Nu la cel vărsat, de care în momentul acela nu-i păsa în niciun
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în intensitate, până la stingerea lui completă. Rămase în patru labe, gâfâind, făcând eforturi să-și tragă sufletul. Când își mai reveni, se aburcă din nou în fotoliu, căutând în gentoiul cu care venise. Scoase niște batiste de hârtie și-și șterse bărbia, își suflă nasul cu sârg, iar mai apoi, cu același șervețel spiritul de economie nu o părăsea nici în cele mai dramatice momente își șterse și ochii plini de lacrimi. Lacrimi provocate de reacția la tuse, nu din cine știe ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fotoliu, căutând în gentoiul cu care venise. Scoase niște batiste de hârtie și-și șterse bărbia, își suflă nasul cu sârg, iar mai apoi, cu același șervețel spiritul de economie nu o părăsea nici în cele mai dramatice momente își șterse și ochii plini de lacrimi. Lacrimi provocate de reacția la tuse, nu din cine știe ce considerente morale ori emoționale. Își îndreptă privirea astfel limpezită către perete. O nouă însemnare o aștepta: "NU MAI IMPRESIONEZI PE NIMENI, MĂGĂRIȚĂ BĂTRÎNĂ ȘI ȘPERȚARĂ CE
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai departe știți restu' poveștii. D-aia, zic io că lucrarea asta nu era pentru dumneavoastră, ci tot pă mine mă viza." "Înțeleg. Da' tot nu-i cușer, orice mi-ai spune tu." "Acuma, să nu vă supărați, da' să șteargă și doamna Nuți scrisu' ăla și să vi-i trimită prin bancă cumva. N-o să aveți nicio problemă, garantez!" "Băi, Relule, garantezi tu, da' faptele-s fapte. Ți-o spun pă șleau, nu mă dau pă după cireș, în situația
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dar să-mi facă zile fripte umilindu-mi ce aveam mai scump: statuetele. La momentul respectiv, miliția, venită după un interval de timp considerabil, să constate spargerea, concluzionase că nu mai putea face nimica cu probele-amprente colectate, deoarece praful fusese șters de mai multe ori atât de pe statuete, cât și de pe mobilă. Așa că prinde, frate, orbul și scoate-i ochii sau, mai simplu, mulțumește-i prietenei Crina care avusese grijă de apartament și care, în afară de faptul că nu se putea scula
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se putea scula dimineața înainte de orele 9 și nu putea deschide ochișorii fără o jumătate de litru de cafea neagră tare, tare și fără vreo 5-7 țigări, mai avea și prostul obicei de a cotrobăi prin sertare și de a șterge ultimul fir de praf. De fapt ea fusese prima care observase statuetele cârne tronând sus pe servantă, la mare cinste, și prima care o găsise pe Afrodita (of, of !) făcută bucăți. Cum dracu’ să mai funcționeze Dragostea, Gerardexclamase atunci Crina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în tinerețe, dar când să se bucure și să-i recunoască cu adevărat, între ei și el se lăsa o altă cortină, și o alta, și mai apoi alta, până începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să scot cu găleata toată apa din bazin, să o car undeva aproape de poartă, la rigolă, să opresc câteva găleți de apă încălzită, îmbunătățită cu dero, cu care să frec pereții și fundul bazinului; după clătire cu apă curată, să șterg atent pereții și fundul bazinului. În acea zi, destul de friguroasă, cu toate că era încă februarie și nu prea cald, urma să-mi petrec ceasuri întregi fie scoțând apa urât mirositoare și amestecată cu resturi de frunze și pețioluri înnegrite, fie coborând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
soțul meu încă nu murise și nici tatăl tău și amândoi mă ajutau să îndepărtez mizeria de pe oglindă. Unul cu șpaclul și altul cu peria de sârmă. Frecau de zor. Eu, cu cârpa umezită cu diluant, la fel. Cu cât ștergeam mai de zor oglinda și frecam mai tare, cu atâta mizeria creștea mai mult la loc. În loc să-i vorbească de neajunsurile vieții, de traiul în singurătate, de chinul de a nu se putea da jos din pat, de a nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
punctele de vedere, este necesar să comunici pozitiv, să stai printre oameni la fel ca tine și să faci altceva decât să te izolezi sau să stai închis în casă, urmărind știrile negative de la televizor, citind ziarele de scandal sau ștergând mereu praful. Dacă vei sta mereu în casă și vei șterge mereu praful, atunci să știi prietene că praful se va așterne peste dorințele și visele tale. Acesta este mesajul meu transmis din suflet pentru voi, cei care citiți aceste
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
oameni la fel ca tine și să faci altceva decât să te izolezi sau să stai închis în casă, urmărind știrile negative de la televizor, citind ziarele de scandal sau ștergând mereu praful. Dacă vei sta mereu în casă și vei șterge mereu praful, atunci să știi prietene că praful se va așterne peste dorințele și visele tale. Acesta este mesajul meu transmis din suflet pentru voi, cei care citiți aceste rânduri și nu numai atât, pentru că eu nu mă voi opri
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în toată casa, pentru că am făcut curățenie generală. Dragii mei, să începem să facem curățenie în pod și în subsolul casei, ca să putem primi noi prieteni în viața noastră. Să nu-i mai primim doar acolo unde știm că am șters praful, pentru că acest lucru este o minciună sau mai bine zis, este o mască pe care o folosim repetat, ascunzându-ne adevăratele valori interioare. Eu nu mai vreau să primesc prietenii doar acolo unde credeam că se simt bine, nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]