1,715 matches
-
poate Și dacă toate-s în zadar sau au un rostă Îmi vând durerile din vise Și las ca moștenire Universul meu Și toate câte-au fost promise: Gânduri hoinare, dorul greu. Îmi ispitesc destinul cu-ntrebări Și îmi doresc șuvoaie de lumină Scriu litere, cuvinte și chemări Din depărtarea ce-o să vină. Și dacă tot ce am nu e de-ajuns Sau dacă libertatea de a fi n-o știu Și dacă-n labirintul ce-am pătruns Ieșirea n-oi
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
mai naște câte un copil. Doar cartofii se fac aici, dacă nu degeră. Nici oi nu mai cresc oamenii. Puținele societăți comerciale mai importante se ocupă de cherestea, o exploatare în manieră africană. Drumurile bazinului forestier au fost rupte de șuvoaie și unele păduri nu mai pot fi furate. Uneori, natura se mai apără și așa de năvala hoților. La Nucșoara, unde gruparea Arnăuțoiu-Arsenescu a dat de furcă securiștilor un deceniu întreg, Convenția Democrată nu avea nici un specialist din cei 15000
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Aveau bocancii înfășurați în cârpe, dar degeaba. Venea un pluton în formație la poarta lui Vasile. Era și Ungureanu. Nu mă predau. Vin câinii și-mi iau urma! Am trecut Argeșul în pielea goală, cu hainele în cap. Curgea un șuvoi iute și rece. Era 20 ianuarie. M-am îmbrăcat pe o plută. Hainele pocneau ca de tablă pe mine. La un timp, am avut un vis. Eram la pod, la Argeș. Curgeau firicele de apă. Și un cal alb năvălea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
atunci pornea focosul, dar nu ieșeau din coadă și le explodau în mâini. Mulți au murit așa. Și veneau mercenari mereu peste noi. «Măi, de unde vin oare atâția?», mă tot întrebau băieții. «Așteptați, că or să vină și românii noștri șuvoi de dincolo de Prut și s-or încadra ei la noi, că frați suntem...» N-a venit nimeni. Rusia nu a plecat de la Prut Cum vedeți rezolvarea situației actuale din Basarabia care a revenit practic la starea din 1989? Pe două
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
va fi arestat. «Îl caut pe Dumnezeu să-i scot ochii!», zicea milițianul Tâlvăr. N-a mai apucat pensia și a ajuns orb, cerșetor prin Bacău. Tata a fugit cu căruța cu un om la Sibiceni, peste apa Moldovei. Era șuvoi, veneau și butuci, și au trecut. La celălalt mal, un tânăr a luat calul de căpăstru și a mers în lungul apei încă un kilometru. Cei de stil vechi erau ocrotiți de evrei. Stiliștii din Brustur au salvat-o pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
funduri de bogătani, nemaiîncăpându-și în piele de-atâta belșug. Darămite vinul, fraților-fârtaților, vinul curgea la masă așa cum curge apa pe Sena. Un adevărat puhoi, ca atunci când plouă și pământul e-nsetat. Coupeau turna de sus, să poată vedea spumegând șuvoiul roșu; și când sticla se golea, glumea, întorcând-o cu gâtul în jos și apucându-se s-o strângă așa cum fac dintotdeauna femeile când mulg vacile 208. Fragmentul în italice ridică problema identității naratorului. Ne găsim în fața unui narator intermediar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în universu-ntreg”)7) și la Al. Macedonski („Materia în față-i fierbe și se cerne”)8). Rescriind de mai multe ori „Lacustră” și înlocuind (după informația dată de Aurelia Batali lui Ion Caraion)9), într-una din variante, versul „Aud șuvoaiele plîngînd” cu „Aud materia plîngînd...”, Bacovia a avut intuiția enormei puteri evocatoare pe care o are acest cuvînt. „Cuvîntul «materie» - remarca Blaga, care îl folosește în «Lucrătorul» - este plin de rezonanțe mitologice: el vine dintr-o epocă cînd materia era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un discurs din 1910, erau deseori fără temei, în spatele lor stînd fie profesori nemulțumiți, fie studenți escroci. A nu te pasiona de așa ceva, a-ți ține cumpătul cînd aproape toți din jur sînt inflamați, a nu sta nici măcar la marginea șuvoiului era o dovadă de imunitate la microbii agitațiilor, ca să nu zic de luciditate politică. E iarăși motiv de mirare și de laudă că pe Bacovia nu l-a cuprins febra războiului, dobîndită brusc de nu puțini dintre confrații săi după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
necesară fabricării armelor nucleare și a rachetelor balistice aferente. În pofida negării cu vehemență de către Teheran a activităților destinate producerii de arme de distrugere în masă, Statele Unite și Israelul au intensificat campania de îngrădire a ceea ce ambele state considerau a fi șuvoiul de tehnologie de mare precizie și date științifice scurs dinspre Rusia către Iran221. Pe de altă parte, Federația Rusă, deși acorda ajutor în construirea centralei nucleare de la Bushehr, nega faptul că ar oferi Iranului spre achiziționare rachete balistice sau arme
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
public a Primelor Doamne, tocmai pentru a nu stârni memoria colectivă inflamată de ura compensatorie a celor care nu i-au putut ierta To'arșei Gagademician că i-a obligat la slugărnicie. Despre prezent, numai de bine. De abia aștept șuvoiul de incriminări la adresa "iepei blonde cu breton", "țiitoarei din Pleșcoi" sau "țoapei cu Vuitton" din partea celor care până mai ieri i se gudurau în față, ciugulindu-i discret din fonduri și care vor clama, eroic, desigur, că "Zeus" era bun
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
răscolitor patetism al neputinței. Firescul curgerii dinspre banal spre grotesc nu te poate lăsa indiferent. Cele trei personaje au uneori naivitatea copiilor, alteori halucinează pe dialoguri în cheie absurdă, expunându-se unor situații caricaturale ce conțin în subteranele lor autentice șuvoaie lirice. De fapt, cei trei reprezintă umanitatea - cu tot ce are ea mai pregnant - aflată într-un permanent balans între două entități diametral opuse: Fastul și Nefastul. Violoncelul e rost și sens, e semn și soluție, e răspuns și ajutor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
ei sarcină ar sta în formarea Omului Instruit, pentru care esențial în viață ar fi munca creatoare făcută cu pasiune și succes. În momentul de față, o asemenea sarcină pare absolut ireală, dar aceasta este singura cale de a „întrerupe șuvoiul timpului“ și de a-l transforma pe sălbaticul aruncător de grenade cu reacție într-un purtător al înaltei moralități. Afirmați „În general, un individ preferă să locuiască într-un stat puternic. Câteodată mă întreb: cum reușesc ceilalți să se descurce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Harun al Rașid, care apare și În O mie și una de nopți, dar, așa cum spune și Înfumuratul Durru, „nici una din cele o mie și una de nopți nu se poate asemăna cu o noapte petrecută aici“, În „oceanul cu Șuvoaie de Povești“ al lui Salman Rushdie. Ambarcațiunea-reședință a lui Durru se numește sugestiv O mie și una de nopți plus una. Ediția a II-a, traducere din limba engleză și note de Dana Crăciun, colecția „Biblioteca Polirom, Editura Polirom, 2008
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ne apropia de opera și de sufletul ei funciarmente românesc. A publicat versuri și proză, în ambele fiind profund emoționantă și lirică. Les Chants d'Aurore au plăcut de la început prin armonia, prospețimea, sinceritatea versurilor pure și colorate ca apa șuvoaielor sub umbra mișcătoare a pinilor din Carpați. Academia Franceză a încununat acest volum. L'Arme sereine a confirmat această aprobare și a permis afirmația că în patria lui Ronsard se născuse un nou suflet de mare poet. Academia Franceză și-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai colorat, mai pitoresc, mai luminos, mai plăcut exostic decât acest frumos roman al D-rei Văcărescu: niciodată n-a mai auzit ea cu o limpezime mai persistentă, după versurile din Le jardin passionné: "neamul meu cântând în mine ca un șuvoi". Romanul Ceilalți romancieri sunt numeroși, cu caracteristici destul de nete. Mai întâi, mediocritatea invențiilor în întâmplări și compoziție. Imaginația lor este mai degrabă reprezentativă decât creatoare. Sunt mai mult rezoneri decât povestitori. Ceea ce explică scurtimea povestirilor și numărul mare al nuvelelor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de Reuss, care avea atunci (1888) zece ani. Este o operă de un farmec straniu, puternic, pătrunsă de miresmele pădurilor și briza Carpaților, împrospătată de stropii cascadelor și râurilor. Din paginile acestea emană parfumuri și imagini, auzi freamătul sau vuietul șuvoaielor, foșnetul frunzelor, simți cum se întinde în pacea fortifiantă a singurătății și tăcerii umbra blândă a marilor arbori peste ierburile înalte și înflorite și peste tufele de urzici ascunse. E răcoare și liniște aici. frunze mici plutesc și se învârtesc
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pentru a se vărsa în Prahova, afluent al Ialomiței, care ajunge în Dunăre. Acest Peleș bun, care se agită cu vioiciunea tinereții și înspumându-se de plăcere, devine un prieten. Zânele îi sunt nașe, fiind niște ființe binevoitoare care îmblânzesc șuvoaiele, pictează florile și împodobesc lumea: ele dau carminul mușcatelor, trasat în interiorul unor mici linii mai închise la culoare; roșul fragilor vine de la buzele lor, albastrul florilor de nu-mă-uita vine de la ochii lor, iar edelweissul este tăiat din catifeaua rochiei lor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Se aud urlete din trecătorile strâmte, suspine în pini, pârâituri și detunături pe Prahova, ale cărei ghețuri, purtate cu toată viteza, se vor izbi de cele ale Doftanei. Apele urcă și se revarsă din patul lor de piatră, ca un șuvoi puternic. Cu un zgomot de tunet, ele se învolbură la fiecare cotitură, smulgând movilițe de pământ, pietre, brazi și fagi care se lasă duși nu se știe unde. De pe toate înălțimile se reped cascade, iar spuma lor îngheață în cădere
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mi se părea - în naivitatea mea de nevindecat - destul de viabilă) și încercasem pe o coală chiar o reprezentare grafică (în ciuda faptului că întotdeauna am dovedit două mâini stângi în ale desenului). SȚau prefăcut în deșertăciuni căci, pe măsură ce încercam să supun șuvoaiele poveștii îndiguirilor prestabilite, ea cu atât mai tare aluneca și se strecura, căutânduțși propriile făgașe. În cele din urmă, agasată de vanele încontrări ale celui ce o scria, Povestea sța dus la autor, lța zgâlțâit nițel și a obținut o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Swarovski și a unui enigmatic cristal de munte din Madagascar poți oricând savura divina muzică. Magia lumilor de cristal se continuă cu împărăția lui Poseidon recreeată în versiune Swarovski. Geometriile cristaline, seducătorul joc cromatic pe fond albastru, valurile sonore și șuvoaiele de lumină întregesc ținutul fascinant al bătrânului Poseidon. Lumea de cristal se continuă cu o plimbare prin "pădurea fermecată", alături de licăririle misterioase ale Meduzei-Stat "Leviathan", o instalație de lumini concepută de Thomas Feuerstein. Evident, mitologia Swarovski are în centrul atenției
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ai început să torni direct în farfuria pe care eu o goleam într-o clipită. După un timp, am aruncat farfuria și mi-am pus capul sub oala din care curgea supă. Stăteam cu gura deschisă și înghițeam cu poftă șuvoiul de supă. Mă murdărisem pe gulerul cămășii, dar nu-mi păsa câtuși de puțin. E doar un coșmar, ai spus tu, cu voce tare. Nici măcar nu ești acasă. Imediat mi-am luat farfuria de pe jos și am pus-o, cuminte
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
trei sute de persoane, format din medici, farmaciști și psihologi. Dumneavoastră veți scrie scenariul special pentru acest spectacol, împreună cu indicațiile și cu o serie de cuvinte-cheie, pe care vi le va indica chiar clientul. Îl privesc atent, ca să nu-i rup șuvoiul de vorbe. Deja îmi dau seama că, dacă o să-i spun acum că nu înțeleg despre ce vorbește, o să mă creadă prost. Haideți să vă expun bugetul. Așadar. Pentru rolul principal veți primi 500 de euro. Pentru regie încă 500
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
încalcă tot soiul de tabuuri, deși descriu jocurile erotice ale copilului și adolescentului (cu fetițe, cu băieței, apoi cu colegi și, mai ales, cu soldați, ordonanțele tatălui ofițer, prin umbrare din grădină, în șifonier, acasă, lângă pătuțul cu plasă, în șuvoiul râului, iar mai târziu în sălile de cinema), deși nu ascund nici cele mai naturaliste detalii, cele două capitole din Memoriile lui Negoițescu sunt atât de bine scrise, încât nu alunecă nici un moment în vulgaritate și obscen. Un amestec de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spătos, cu figura atrăgător blajină, mă lua de mână sau mă ducea în cârcă la scaldă, la Someș, undeva în dreptul pădurii Hoia, la poalele ei dinspre oraș, unde apa, nezăgăzuită încă de maluri, se răspândea pe albia lăbărțată în nenumărate șuvoaie mai mari sau mai mărunte. Soldatul, în izmene și gol de la brâu în sus, se așeza pe fundul apei mici, cu spinarea în amonte, ca să-l izbească valurile, a căror spărtură mă stropea, făcându-mă să scot țipete de plăcere
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
orașe ale Germaniei actuale. De „ziua morților“, cimitirul, ale cărui picioare stau înfipte în inima urbei, devenea feerie misterioasă, cu mulțimea încărcată de flori, mai ales crizanteme, urcând aleile destul de repezi, pietruite, dar pline de noroiul celor care coborau în șuvoi gălăgios, cu rumoarea neîntreruptă ce se ridica dintre mormintele arzând de lumânări, parcă grădina celor duși ar fi prins viață, cu coruri de tineri cântând în jurul locașului de veci al unui fost profesor al lor, cu porțile criptelor nobiliare deschise
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]