1,612 matches
-
hrăniți.) Riscul de îmbolnăvire gravă este mai ridicat la femei decât la bărbați. Boala denga poate prezenta risc vital în cazul persoanelor care suferă de boli cronice, precum diabetul zaharat și astmul bronșic. Atunci când un țânțar înțeapă o persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei denga se găsește și în saliva acestuia. Așadar, în momentul când țânțarul înțeapă o persoană, virusul pătrunde în pielea persoanei înțepate, odată cu saliva țânțarului. Virusul se fixează
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
ridicat la femei decât la bărbați. Boala denga poate prezenta risc vital în cazul persoanelor care suferă de boli cronice, precum diabetul zaharat și astmul bronșic. Atunci când un țânțar înțeapă o persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei denga se găsește și în saliva acestuia. Așadar, în momentul când țânțarul înțeapă o persoană, virusul pătrunde în pielea persoanei înțepate, odată cu saliva țânțarului. Virusul se fixează de și pătrunde în leucocitele persoanei înțepate
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
boli cronice, precum diabetul zaharat și astmul bronșic. Atunci când un țânțar înțeapă o persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei denga se găsește și în saliva acestuia. Așadar, în momentul când țânțarul înțeapă o persoană, virusul pătrunde în pielea persoanei înțepate, odată cu saliva țânțarului. Virusul se fixează de și pătrunde în leucocitele persoanei înțepate. (Leucocitele sunt cele care ajută organismul să lupte împotriva pericolelor, precum infecțiile). În timp ce leucocitele circulă prin organism, virusul
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
o persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei denga se găsește și în saliva acestuia. Așadar, în momentul când țânțarul înțeapă o persoană, virusul pătrunde în pielea persoanei înțepate, odată cu saliva țânțarului. Virusul se fixează de și pătrunde în leucocitele persoanei înțepate. (Leucocitele sunt cele care ajută organismul să lupte împotriva pericolelor, precum infecțiile). În timp ce leucocitele circulă prin organism, virusul se reproduce (se înmulțește). Leucocitele reacționează, producând în cantități mari proteine de
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
confirma faptul că o persoană suferă de denga către sfârșitul fazei de infectare. Organismul produce anticorpii specifici virusului denga după 5-7 zile. Nu există vaccinuri aprobate care să prevină infectarea cu virusul denga. Drept măsură de profilaxie, OMS propune combaterea țânțarilor și protejarea oamenilor de înțepăturile țânțarilor. Organizația Mondială a Sănătății recomandă un program de control integral al vectorului, program care constă din cinci elemente: (1) Activism, mobilizare socială și legislație menită să asigure că instituțiile și comunitățile de sănătate publică
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
de denga către sfârșitul fazei de infectare. Organismul produce anticorpii specifici virusului denga după 5-7 zile. Nu există vaccinuri aprobate care să prevină infectarea cu virusul denga. Drept măsură de profilaxie, OMS propune combaterea țânțarilor și protejarea oamenilor de înțepăturile țânțarilor. Organizația Mondială a Sănătății recomandă un program de control integral al vectorului, program care constă din cinci elemente: (1) Activism, mobilizare socială și legislație menită să asigure că instituțiile și comunitățile de sănătate publică sunt întărite, (2) colaborare între sectorul
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
nu este considerat a fi efectiv. Reducerea numărul colectărilor de apă prin modificarea mediului este metoda preferată de control, dat fiind impactul negativ al insecticidelor asupra sănătății și marile dificultăți logistice legate de agenții de control. Oamenii pot preveni mușcăturile țânțarilor prin a purta îmbrăcăminte care acoperă complet pielea, folosirea de plase contra țânțarilor în timpul odihnei și/sau aplicarea de respingătoare de insecte (DEET fiind cel mai efectiv). Nu există un tratament specific pentru febra denga. Tratamentul diferă, de la caz la
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
mediului este metoda preferată de control, dat fiind impactul negativ al insecticidelor asupra sănătății și marile dificultăți logistice legate de agenții de control. Oamenii pot preveni mușcăturile țânțarilor prin a purta îmbrăcăminte care acoperă complet pielea, folosirea de plase contra țânțarilor în timpul odihnei și/sau aplicarea de respingătoare de insecte (DEET fiind cel mai efectiv). Nu există un tratament specific pentru febra denga. Tratamentul diferă, de la caz la caz, în funcție de simptome. Unele persoane se vindecă prin consum de lichide, fără spitalizare
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
infectați în timpul călătoriei. La acest grup de oameni, denga este a doua cea mai comună infecție după malarie. Oamenii de știință continuă cercetările în vederea găsirii modalităților de prevenire și tratare a febrei denga. Se lucrează, de asemenea, la controlul răspândirii țânțarilor, crearea unui vaccin, și crearea unor medicamente pentru lupta împotriva virusului. S-au întreprins multe lucruri simple pentru controlul răspândirii țânțarilor. Unele dintre acestea au funcționat, de exemplu gupiile ("Poecilia reticulata") sau copepodele în apă stătătoare mănâncă larvele țânțarilor (ouăle
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
continuă cercetările în vederea găsirii modalităților de prevenire și tratare a febrei denga. Se lucrează, de asemenea, la controlul răspândirii țânțarilor, crearea unui vaccin, și crearea unor medicamente pentru lupta împotriva virusului. S-au întreprins multe lucruri simple pentru controlul răspândirii țânțarilor. Unele dintre acestea au funcționat, de exemplu gupiile ("Poecilia reticulata") sau copepodele în apă stătătoare mănâncă larvele țânțarilor (ouăle). Cercetătorii continuă eforturile de creare a unui vaccin pentru protejarea oamenilor de toate cele patru tipuri de denga. Unii cercetători și-
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
răspândirii țânțarilor, crearea unui vaccin, și crearea unor medicamente pentru lupta împotriva virusului. S-au întreprins multe lucruri simple pentru controlul răspândirii țânțarilor. Unele dintre acestea au funcționat, de exemplu gupiile ("Poecilia reticulata") sau copepodele în apă stătătoare mănâncă larvele țânțarilor (ouăle). Cercetătorii continuă eforturile de creare a unui vaccin pentru protejarea oamenilor de toate cele patru tipuri de denga. Unii cercetători și-au exprimat îngrijorări legate de faptul că vaccinul ar putea spori riscul de îmbolnăvire acută prin stimularea infecției
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
pe insulă porci și câini, iar de-a lungul timpului au mai fost aduși și cai, capre și oi de către europeni. În afara speciilor care s-a dorit a fi naturalizate prin aportul europenilor au intrat în fauna insulelor și șobolanii, țânțarii sau scorpionii. Pe insulă se găsesc arbori de pâine (Artocarpus altilis) și cocotieri. Principalele exporturi ale insulelor sunt: copră, vanilie, tutun și bumbac. Navigatorii europeni au introdus pe insulă boli noi pentru sistemul imunitar al băștinașilor, ceea ce a dus la
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
și provoca arsuri plantelor, ceea ce a dus la înlocuirea lui în 1892 cu arseniat de plumb pentru a combate omida păroasa a stejarului ("Lymantria dispar"). Verdele de Paris a fost de asemenea utilizat pe plan internațional pentru reducerea numărului de țânțari, gazde a "Plasmodium", agent patogen al malariei; el era aplicat direct pe suprafața apei sub formă de pulbere sau în amestec cu nisip umed. În 1944-1945 verdele de Paris a fost folosit intens în Italia, Sardinia și Corsica pentru controlul
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
dezvoltă umflături majore în brațe, picioare și organele genitals. Este posibil ca pielea să devină mai groasă și pot apărea dureri. Modificările aduse organismului poate duce la probleme sociale și economice pentru persoana afectată. Viermii sunt răspândiți de mușcăturile de țânțari infectați. Infecțiine încep de obicei atunci când persoanele sunt copii. Sunt trei tipuri de viermi care duc la această boală: "Wuchereria bancrofti", "Brugia malayi", și "Brugia timori". "Wuchereria bancrofti" fiind cel mai comun. Viermii deteriorează sistemul limfatic. Boala este diagnosticată verificând
Filarioză limfatică () [Corola-website/Science/335053_a_336382]
-
boală în întregime. Acest lucru durează aproximativ șase ani. Medicamentele includ albendazol cu ivermectină sau albendazol cu dietilcarbamazină. Medicamente nu ucid viermii adulți, dar previn răspândirea bolii până atunci când viermii mor pe cont propriu. Eforturile de a preveni mușcăturile de țânțari sunt, de asemenea, recomandate, inclusiv reducerea numărului de țânțari și utilizarea plaselor de pat. Mai bine de 120 de milioane de persoane sunt infectate cu filarioză limfatică. Aproximativ 1,4 miliarde de persoane riscă expunerea la boală în 73 de
Filarioză limfatică () [Corola-website/Science/335053_a_336382]
-
Medicamentele includ albendazol cu ivermectină sau albendazol cu dietilcarbamazină. Medicamente nu ucid viermii adulți, dar previn răspândirea bolii până atunci când viermii mor pe cont propriu. Eforturile de a preveni mușcăturile de țânțari sunt, de asemenea, recomandate, inclusiv reducerea numărului de țânțari și utilizarea plaselor de pat. Mai bine de 120 de milioane de persoane sunt infectate cu filarioză limfatică. Aproximativ 1,4 miliarde de persoane riscă expunerea la boală în 73 de țări. Locurile unde boala este cel mai des găsită
Filarioză limfatică () [Corola-website/Science/335053_a_336382]
-
ARN monocatenar cu sens pozitiv din genul Flavivirus (familia Flaviviridae) identificat prima dată în 1947 în pădurea tropicală Zika din Uganda (de unde și numele lui). El provoacă la om o boală infecțioasă virală, numită febra Zika, transmisă prin înțepătura unui țânțar din genul "Aedes" infectat cu acest virus. Timp de mai multe decenii virusul Zika a fost semnalat doar sporadic în Africa și Asia. Epidemiile de febră Zika au fost raportate pentru prima dată în regiunea pacifică în 2007 (insula Yap
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
Zika s-a răspândit rapid în mai multe țări din America de Sud și America Centrală, ajungând să fie semnalat în 13 țări la începutul anului 2016. Până la 29 iulie 2016, 42 de țări și teritorii din America au confirmat transmiterea locală prin țânțari a virusului Zika. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat pe 28 ianuarie 2016 că 3-4 milioane de persoane ar putea fi infectate în acest an cu virusul Zika în America. În Europa nu s-a confirmat transmiterea virusului Zika
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
virusului Zika. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat pe 28 ianuarie 2016 că 3-4 milioane de persoane ar putea fi infectate în acest an cu virusul Zika în America. În Europa nu s-a confirmat transmiterea virusului Zika prin țânțari, însă au fost semnalate mai multe cazuri de import de infecție cu acest virus în mai multe țări, inclusiv în România. Primul caz de infectare cu virusul Zika a fost confirmat în România pe 12 iulie 2016, fiind vorba de
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
Zika în România. Este vorba despre un bărbat în vârstă de 36 ani, din Cluj-Napoca care a călătorit în Republica Dominicană. Există două cicluri de transmitere a virusului Zika. Primul, ciclul silvatic (sau selvatic), implică un rezervor animal, primatele neumane, și țânțarii vectori, "Aedes africanus", "Aedes luteocephalus", omul fiind în cazul acesta numai o gazdă "accidentală", el fiind înțepat întâmplător în timpul deplasărilor prin pădurile tropicale și savanelor limitrofe, de un țânțar contaminat cu virusul Zika; acest ciclu de transmitere este responsabil de
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
ciclul silvatic (sau selvatic), implică un rezervor animal, primatele neumane, și țânțarii vectori, "Aedes africanus", "Aedes luteocephalus", omul fiind în cazul acesta numai o gazdă "accidentală", el fiind înțepat întâmplător în timpul deplasărilor prin pădurile tropicale și savanelor limitrofe, de un țânțar contaminat cu virusul Zika; acest ciclu de transmitere este responsabil de majoritatea cazurilor sporadice. Al doilea ciclu este de tip urban; virusul se transmite de la om la om prin intermediul unor țânțari vectori ca "Aedes aegypti" (țânțarul febrei galbene) și "Aedes
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
deplasărilor prin pădurile tropicale și savanelor limitrofe, de un țânțar contaminat cu virusul Zika; acest ciclu de transmitere este responsabil de majoritatea cazurilor sporadice. Al doilea ciclu este de tip urban; virusul se transmite de la om la om prin intermediul unor țânțari vectori ca "Aedes aegypti" (țânțarul febrei galbene) și "Aedes albopictus" (țânțarul tigru asiatic); acești 2 țânțari din genul "Aedes", spre deosebire de cei din genul "Culex", înțeapă în timpul zilei și sunt antropofili, trăind pe lângă așezărilor umane, mai ales în orașe. Cele mai multe epidemii
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
savanelor limitrofe, de un țânțar contaminat cu virusul Zika; acest ciclu de transmitere este responsabil de majoritatea cazurilor sporadice. Al doilea ciclu este de tip urban; virusul se transmite de la om la om prin intermediul unor țânțari vectori ca "Aedes aegypti" (țânțarul febrei galbene) și "Aedes albopictus" (țânțarul tigru asiatic); acești 2 țânțari din genul "Aedes", spre deosebire de cei din genul "Culex", înțeapă în timpul zilei și sunt antropofili, trăind pe lângă așezărilor umane, mai ales în orașe. Cele mai multe epidemii actuale din America Latină se propagă
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
cu virusul Zika; acest ciclu de transmitere este responsabil de majoritatea cazurilor sporadice. Al doilea ciclu este de tip urban; virusul se transmite de la om la om prin intermediul unor țânțari vectori ca "Aedes aegypti" (țânțarul febrei galbene) și "Aedes albopictus" (țânțarul tigru asiatic); acești 2 țânțari din genul "Aedes", spre deosebire de cei din genul "Culex", înțeapă în timpul zilei și sunt antropofili, trăind pe lângă așezărilor umane, mai ales în orașe. Cele mai multe epidemii actuale din America Latină se propagă prin intermediul țânțarului "Aedes aegypti". Prezența în
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
de transmitere este responsabil de majoritatea cazurilor sporadice. Al doilea ciclu este de tip urban; virusul se transmite de la om la om prin intermediul unor țânțari vectori ca "Aedes aegypti" (țânțarul febrei galbene) și "Aedes albopictus" (țânțarul tigru asiatic); acești 2 țânțari din genul "Aedes", spre deosebire de cei din genul "Culex", înțeapă în timpul zilei și sunt antropofili, trăind pe lângă așezărilor umane, mai ales în orașe. Cele mai multe epidemii actuale din America Latină se propagă prin intermediul țânțarului "Aedes aegypti". Prezența în sânge (viremia) a virusului Zika
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]