3,030 matches
-
care mi-am amintit acum când răspund la această întrebare... «Poezie», «poet», «trăire», ar fi grupajul cu care vin eu aici, într-un oarecare paralelism cu exemplul dat. Așa cum nu se poate vorbi despre țară fără a ne gândi la țărână și la cel care cu trudă-și frământă brațele și sufletul în ea, țăranul, nici despre poezie nu putem vorbi fără a o asocia cu poetul și cu trăirile lui... Primăvara este anotimpul în care poeta renaște, un anotimp care
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
Lui, iar el, încet, încet își croia drum printre mulțime, spre Golgota, unde trebuia să aibă loc răstignirea. La un moment dat, povara grinzii de lemn și istovirea fizică îl doboară. Încearcă să se ridice, dar cade din nou în țărână. Și iar încearcă să se ridice, dar nu reușește. Atunci, din mulțime, este pus un bărbat din Cirena, pe nume Simon, să îi ducă crucea. Când simțim că uneori problemele noastre devin din ce în ce mai grele, când povara noastră devine imposibil de
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului CU DOR... Zadarnic îmi spui să încerc să Te uit. Asemenea apei ce nu-și schimbă mersul, iubirea mă poartă prin aspre genuni. Dar nu va muri niciodată. Voi fi, poate, mâine un pumn de țărână, din mine vor curge adânci rădăcini, dar cerului cântec iubirea-mi va plânge, pe stele întrebând dacă nu Te-au văzut. Și când Tu veni-vei în flori m-oi preface zâmbindu-Ți -parfum, prin gingașe culori, alint de senin
CU DOR... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373089_a_374418]
-
MEU Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului De ce nu vii? De ce mai mult Citim cărți scrise de poeții morți? Mâna mea continuă încăpățânata să scrie Pe nori, pe lună, pe țărâna, pe Dumnezeu, știe că nu mă opresc Îmi așterne rezervă celesta de hartie Mă joc cu moartea Poate o pierd Că pe o jucărie din copilărie. Mă joc de-a cititorul Intru în librărie, caut pe raft O carte cu
O CARTE CU NUMELE MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373165_a_374494]
-
din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Povestea pădurii de brazi Se aude foșnind pădurea de brazi, o lungă poveste parcă ne-ar spune, din ani ce pe rând au murit în bazalt și-n trupuri de păsări prefăcute-n țărână. În nopțile senine și târzii, când liniștea-i nemărginire și timpul parcă s-a oprit, pădurea freamătă-n tăcere. Din când în când sloboadă un oftat venit parcă din vremuri de demult, din plânset de izvoare adunat și tânguiri de
POVESTEA PĂDURII DE BRAZI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373210_a_374539]
-
-n lințolii de morți bate prin porți vântul nopții din târg, Ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând, cu iluzii prin piei, cu țărână prin dinți, cu păienjeni la porți... Câte nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colind ochii mei trecători, trupul meu
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373222_a_374551]
-
curgând în fluvii largi dinspre mine. Spune-mi că mă iubești în limba mea română, Adunându-mi tâmplele în brațele tale străbune Și lasă-mă aruncat în veri târzii și bătrâne, Să-mi ostoiesc dorul de maica-mi cuminte-n țărâne. Lasă-mă să te iubesc în limba mea română, Vechi meterez de arsă cetate prin hume, Viteaz în iarnă scuturat în friguri sub lune, În arzindele palme urzind gânduri spre mâine. Referință Bibliografică: Spune-mi că mă iubești... / Stroie Mugurel
SPUNE-MI CĂ MĂ IUBEȘTI… de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372174_a_373503]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului fă o stea s-aprindă focul să îmi ard în el norocul fumul să ridice-n aer al tristeții mele caier vântul să mă-nnoade-n ploaie abur trist printre șiroaie să mă-ngroape în țărână nou izvor într-o fântână să schimb arșița-n răcoare ca o binecuvântare pe cei sugrumați de sete seva mea să îi îmbete iar când cumpăna s-o frânge apa-n ciutură o strânge și presar-o în grădină florilor
BOCET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372260_a_373589]
-
din toate culorile cerului, pline de fluturi strălucitori, mai știi câte vise au căzut grămadă peste inimile noastre? la poarta bizară m-așteaptă doamna în galben, nu mai e primăvară, nici vară, a venit ora apusului, învelește-mă mamă cu țărâna ta să nu simt frigul acestui secol, care se zbate agonic în lumile rătăcite, nu știu , toamnă, cum să-ți mulțumesc pentru calda mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se rotește, se clatină peste noi, am
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
fața și mâinile. Nu vedeam din fereastra larg deschisă Mai departe de rondul cu flori Ce se unduiau sub stropii de cristal. Ploaia cădea repede și măruntă, O auzeam șiroind prin jgheaburi. Nu tuna deloc. Mirosea a iarbă și a țărână. ........................................... Din volumul FERESTRE DESCHISE antologie lirică de Rodica Elena LUPU Referință Bibliografică: PLOAIA / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
Cristești, jud. Mureș: „Am început să ne îngropăm în noroi. Suntem plini de murdărie, ne mănâncă păduchii. Pe poziții mai sunt 150 de oameni. Când am plecat de la Jitaru eram 1000. Pe unde am trecut am lăsat numai morminte și țărână amestecată cu sânge. Tare am plătit scump Ardealul! Am văzut cum plâng soldații când pleacă la atac, am auzite strigătele disperate ale răniților rămași între linii. Nu s‘a dus nimeni să-i ridice. O! Cărțile frumoase, care vorbesc de
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
FĂRĂ FORMULĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Poezia se află pretutindeni. Aruncați-vă în brațele vieții! O veți afla într-o mie de lucruri prin care ne legăm sufletele de țărână. Faceți-o, scriind un poem! Va fi zămislit din materialul cel mai greu tangibil al pământului: propriile inimi nesupuse. Veți găsi versul în țelul și sensul vieții, în puterea ce zace în piatra care se sfărâmă, în pulsul sângelui, în
FĂRĂ FORMULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379678_a_381007]
-
infinită. Sărman orgolios! Greșeala stă la pândă. E joc periculos! O ști cumva ce face, Când lumea e flămândă Și n-are-o zi de pace, Când ținând atomul, Focul, într-o mână, El deșteptul, omul, Fără doar și dacă, Poate în țărână Chiar și fără știre Astăzi să prefacă Întreaga omenire? Emil Șușnea Ian.2016 ... Citește mai mult Făcut de Domnul,omul,Din lut precum se zice,A cunoscut atomulși iată-l nu ezită,Acum să revendice Puterea infinită.Sărman orgolios!Greșeala
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
la minte, pe Iov și-ai săi, s-a năpustit... Ucigându-i fii și fiice, slugi și turme-a pustiit... Dar Iov, rămas-a un om Drept : "Gol am ieșit din pântece Și tot la fel de gol voi fi, când în țărână mă voi duce... Pentru că toate ce-am avut, numai DOMNUL mi le-A dat ! Că mi le-a furat Satana, DOMNUL Fie Lăudat ! Satana, l-a lovit în trup, cu lepră până la puroi De-și scotea viermii cu ciobul pe
SF.ȘI DREPTUL IOV de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379723_a_381052]
-
Ale tobelor tale” (Odihnă). Cea mai mare parte a poeziilor de dragoste o reprezintă neîmplinirile: “Vorbele dulci tânjesc să m-ajungă din urmă;/ Lângă fereastră aștept să revii,/ Moale așternându-mă/ Pe giulgiul parfumat/ Țesut din păr de stele și țărână.” (Nerușinare) Putem vorbi, în această situație, de căutarea cu obstinație a iubirii, a împlinirii ființei. Poetul Horia Bădescu, într-o carte de excepție, Memoria Ființei, consider că sunt două mari tipuri de poezie: una care cântă împlinirea Ființei, a doua
MARILE ARDERI ÎN POEZIA FLAVIEI COSMA , AUTOR LUCIAN GRUIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379728_a_381057]
-
Și totuși, Domnul meu, ce har mi-ai dăruit Să mă cuprinzi la Pieptu-Ți...să știu că sunt iubit... Da...voi striga spre ceruri...spre oameni voi striga: "Isus e Domnul Slavei și Cetățuia mea!" Sunt eu... Un pumn de țărână...aceasta sunt eu... Un vis ce se frânge când drumul e greu... Sunt gândul ce zboară spre plaiul dorit Ființa ce Doamne, atât ai iubit... Sunt umbra ce-aleargă prin viața de chin Pe calea de lacrimi, dureri și suspin
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
de nuferi spre maluri caduce. Cu pana-n cerneală, cu verbu-ntr-o mână, Nostalgice gânduri catrene îngână; Dorințe trăi-vor dosite-n sintagme, Lăsând printre rânduri cenușa din magme. E timpul iertării, nimic nu se-amână, Durerea-i apusă... uitată-n țărână... Din pomul cu roade poți, Doamne, să scuturi Și drumul sfârșească prin treceri de fluturi. Când îngerul serii de voi mă desparte, Să cânte iubirea șoptită-ntr-o carte! Tihnita-mi suflare spre ceruri s-apuce, Iar versul meu ultim
SĂ CÂNTE IUBIREA ȘOPTITĂ-NTR-O CARTE! de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374672_a_376001]
-
cu nimicul ne-a făcut totuna, Din mâl... am încoltit și am crescut Și-angoasele, pe toate, le-am pierdut. Când în genunchi și când plutind prin nori, Trecând prin noaptea neagră, sau prin zori, Cu umilință-n dinți mușcând țărâna, Atingem ... Citește mai mult DUALITATESe plimbă veșnic moartea printre noi,Viața ne este plină de nevoi,Noi ne-ngropăm, firesc, unii pe alțiiși-apoi... dansăm voioși pe la distracții.Prin cimitire plângem la mormintePe cei ce ne-au crescut și-s oseminte
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
terfelit furtunași cu nimicul ne-a făcut totuna,Din mâl... am încoltit și am crescutși-angoasele, pe toate, le-am pierdut.Când în genunchi și când plutind prin nori,Trecând prin noaptea neagră, sau prin zori,Cu umilință-n dinți mușcând țărâna,Atingem ... XXV. FEREASTRA DINTRE NOI ȘI LUME, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1574 din 23 aprilie 2015. FEREASTRA DINTRE NOI ȘI LUME Când mă analizezi atât de bine Și-n labirintul meu dorești să fii, Simt că ai
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
16 august 2015 Toate Articolele Autorului Cum e să scoți din priză omenia? și s-o conectezi la modul inefabil al reputației de prost crescut în primul ștecher pe marginea spiritualității rămân credulii la capătul curentului expulzate trupuri făcute scrum țărâna e ieftină pământul de flori scump eu, plantez crini în grădina mea pentru parfumul lor. Referință Bibliografică: ...sunt întrebări... Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V, 16 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Buldum
...SUNT ÎNTREBĂRI... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374789_a_376118]
-
sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă adun din mine victimă și călău beată de iluzia înțelegerii cu închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și țărână volbură și flori mi-e atâta sete de tine Referință Bibliografică: Doar corbii veghează / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DOAR CORBII VEGHEAZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371743_a_373072]
-
dincolo încerc să adun toate umbrele la răsărit să echilibrez balanța între mine și lut am să-mi sădesc împrumutul în brațele pământului la vremea scadenței să-l cresc în fire de iarbă și păsări groparul nu poate să ridice țărâna de la pământ la cer să-mi acopere sufletul fără formă fără nume fără cuvinte deschisu-mi vei calea din nou spre Tine lumină Referință Bibliografică: Neliniștea este în inima mea / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul
NELINIŞTEA ESTE ÎN INIMA MEA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371784_a_373113]
-
însă câinii îl asaltară, silindu-l să se ascundă sub pridvor. - Iliuță, ce faci aici măi copile? Doamne, puțin a lipsit să nu te sfâșie fiarele astea! Of, suflețelule, vino încoace să îți dau ceva de mâncare! Floarea îngenunche în țărâna amestecată cu fulgi și găinaț de găină și-l trase pe micuț afară din cotețul improvizat. Se auzi un fâșâit prelung și Iliuță ieși din vizuină fără o mânecă la hăinuță și cu brațul brăzdat de o zgârietură urâtă. Lacrimi
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare cu dinți vor străpunge zorii înghețați, zdrențele agățate de ramuri vor fi dăruite țărânii, drept ofrandă, de brațele descărnate ale copacilor și vor deveni și ele țărână, asemenea tuturor lucrurilor trecătoare. Aceasta e menirea hărăzită de creator pentru toate lucrurile efemere, incluși oamenii, care adesea uită acest amănunt. Totul se transformă în țărână. Magdalena
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare cu dinți vor străpunge zorii înghețați, zdrențele agățate de ramuri vor fi dăruite țărânii, drept ofrandă, de brațele descărnate ale copacilor și vor deveni și ele țărână, asemenea tuturor lucrurilor trecătoare. Aceasta e menirea hărăzită de creator pentru toate lucrurile efemere, incluși oamenii, care adesea uită acest amănunt. Totul se transformă în țărână. Magdalena se apropie de pat și-l înghiontește pe omul ei, care nu reușea
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]