2,322 matches
-
infrastructură medicală, case, etc), deportații primind în schimb un sprijin substanțial din partea autorităților, ajutor care a redus rata mortalității. De asemenea, un mare număr de polonezi erau prezenți în Rusia, exilați în Siberia, încă din timpul revoltelor polonezilor din Imperiul Țarist. (Vezi și: Istoria Poloniei). În afară de deportările polonezilor, (prima operațiune de deportare a unui întreg grup etnic din istoria URSS-ului), și Partidul Comunist Polonez, aflat sub controlul Moscovei, a fost decimat în timpul epurărilor staliniste, până într-atâta încât a încetat
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
conflicte interetnice, în special în timpul Marii Crize din 1929. Polonia a primit și anumite compensații bănești (30 de milioane de ruble) pentru contribuția economică pe care a avut-o la bunăstarea Imperiului Rus, pe vremea când făcea parte din statul țarist. Rușii a trebuit să restituie comorile de artă poloneze răpite tezaurului național după 1772. Amândouă părțile au renunțat la cerea unor compensații de război.
Tratatul de la Riga (1921) () [Corola-website/Science/299292_a_300621]
-
august 1939, în care partea germană declară totalul dezinteres pentru Basarabia, Uniunea Sovietică a emis, la 23 iunie 1940, prin minsitrul sau de externe, Viaceslav Molotov, pretenții suplimentare și asupra Bucovinei, deși aceasta nu a făcut parte niciodată din Imperiul Țarist sau Uniunea Sovietică <nowiki>"</nowiki>în numele ucrainienilor ce sunt majoritari în această regiune". Germanii revoltați de acest fapt, nevrând să lase un fost teritoriu austriac să cadă în stăpânirea rușilor, s-au opus acestei decizii și au obținut împărțirea Bucovinei
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
ținută în analfabetism, socoteau așadar că poporul moldovean era asuprit în propria sa patrie, și propovăduiau eliberarea țării de sub stăpânirea rusească fie prin independență, fie prin unirea cu România. Alți intelectuali, în general provenind din minorități, propovăduiau eliberarea de sub stăpânirea țaristă printr-o revoluție socială. Aceste două tendințe se vor manifesta cu prilejul primului război mondial. După ce Revoluția rusă din februarie 1917 și Declarația Drepturilor Popoarelor din Rusia au încurajat diverse naționalități din Imperiul Rus să-și revendice suveranitatea, gubernia Basarabia
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
sa în literatura universală este de prim rang: Dostoievski a reprezentat o influență principală pentru scriitori și gânditori ca Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus. Universul său literar reflectă criza socială și spirituală a Rusiei Țariste din secolul al XIX-lea, închipuind ciocniri "polifonice" între personaje originale și paradoxale, marcate de un profund psihologism și tragism, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane. Dostoievski s-a specializat în analiza stărilor patologice
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
grup, Cercul Petrașevski, patronat de filozoful socialist Mihail Petrașevski. Participă la unele discuții legate de libertatea de expresie sau abolirea iobăgiei și își petrece timpul în biblioteca vastă a filozofului. În ciuda faptului că Petrașevski este considerat agent provocator de către autoritățile țariste, în realitate el se comportă mai degrabă ca un moderat. Mihail Bakunin chiar îi scrie la un moment dat lui Aleksandr Herzen că grupul este « unul din cele mai nevinovate și inofensive companii » și că membrii săi « se opun sistematic
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în cuvintele lui J. Frank); el se identifică în această perioadă mai degrabă cu mentalitățile secularizate ale epocii, influențate de știintele occidentale, ale lumii intelectuale și educate din care era parte; un motiv principal al condamnării lui Dostoievski de către justiția țaristă a fost de altfel citirea publică a scrisorii lui Belinskii către Gogol, în care criticul face o clară distincție între Hristos și învățătura lui pe de-o parte și Biserica Ortodoxă pe de cealaltă, aceasta din urmă percepută fiind drept
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de neîncredere, iar polonezii, prin catolicismul lor, - trădători ai cauzei slave. Cel mai pregnant însă a fost antisemitismul scriitorului. Dostoievski a adoptat treptat această atitudine regretabilă, în special din cauza apropierii de Constantin Pobedonosțev, cunoscut pentru promovarea măsurilor antisemite în timpul regimului țarist. Într-un articol din "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski deplânge situația alcoolismului în Rusia și estimează că evreii vor profita de anvergura acestei probleme pentru a se îmbogăți: « Evreii vor bea sângele poporului și se vor înfrupta din dezmățul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
această absurditate, răspunde: « Nu știu. O întrebare legitimă este cât de mult se identifică Dostoievski cu personajul fictiv Alioșa. Din păcate, aceste poziții antisemite nu rămân în timp simple opinii jurnalistice sau literare, ci devin rapid argumente asumate de statul țarist, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul procesului lui M. M. Beilis, unde procurorul-șef O. Iu. Vipper îl invocă pe Dostoievski ca autoritate morală, atunci când vorbește despre « jidanii care vor distruge Rusia ». De altfel, articolele din martie 1877 vor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
armata imperială, fiind încadrat într-o unitate de cavalerie. A luptat în războiul ruso-japonez. În timpul Primului Război Mondial a luptat ca subofițer pe frontul de vest până în 1916, când a fost transferat pe frontul din Caucaz. Atunci când Revoluția rusă a răsturnat regimul țarist, a devenit unul dintre foarte mulții soldați radicalizați de noile idei ale bolșevicilor și a fost ales între conducătorii de frunte ai sovietelor soldaților din zona caucaziană. Războiul civil a izbucnit în 1918, iar Budionîi a organizat unitățile Cavaleriei Roșii
Semion Budionnîi () [Corola-website/Science/299344_a_300673]
-
10 iunie polonezii se retrăgeau de-a lungul întregului front. Pe 13 iunie, forțele poloneze și cele ucrainene ale lui Petliura au lăsat Kievul să cadă în mâna bolșevicilor. Pe 30 mai 1920, generalul Alexei Brusilov, ultimul commandant-șef al armatei țariste, a publicat în Pravda un apel intitulat „Câtre toți ofițerii, oriunde s-ar putea afla” încurajându-i pe cei care luptaseră în armata țaristă să uite vechile nedreptăți și să se alăture Armatei Roșii. Brusilov afirma că este datoria patriotică
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
să cadă în mâna bolșevicilor. Pe 30 mai 1920, generalul Alexei Brusilov, ultimul commandant-șef al armatei țariste, a publicat în Pravda un apel intitulat „Câtre toți ofițerii, oriunde s-ar putea afla” încurajându-i pe cei care luptaseră în armata țaristă să uite vechile nedreptăți și să se alăture Armatei Roșii. Brusilov afirma că este datoria patriotică a tuturor ofițerilor ruși să se alăture bolșevicilor în lupta pentru respingerea invaziei străine în Rusia. Lenin s-a folosit la rândul lui de
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
vechile nedreptăți și să se alăture Armatei Roșii. Brusilov afirma că este datoria patriotică a tuturor ofițerilor ruși să se alăture bolșevicilor în lupta pentru respingerea invaziei străine în Rusia. Lenin s-a folosit la rândul lui de patriotismul ofițerilor țariști. Comitetul Central al Partidului Comunist a făcut apel la „cetățenii respectabii ai Rusiei” să participe la luptele pentru apărarea republicii sovietice împotriva uzurpatorilor polonezi. S-a făcut apel la rememorarea ivaziilor poloneze din secolul al XVII-lea. Contraofensiva rusă a
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
studiile și cercetările asupra literaturii neamului din care face parte [...]. Deși departe de pămîntul și graiul românesc, fiind profesor secundar în Rusia la Jitomir [...] nu a încetat de a întreține relații de studii cu știința românească, iar cînd imperiul rusesc țarist s-a prîbușit și patria sa de naștere, Basarabia, a scăpat de jugul greu care o apăsa și o ținea în întunericul lipsei de cultură [...] a alergat în sînul patriei sale și toate puterile le-a pus în serviciul organizării
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
-i sprijine pe bolșevici; Suta Neagră" era o organizație reacționară, proto-fascistă, apărută mai înainte de revoluție, care atacase evreii, militanții sindicali și radicali, precum și alți activiști de stânga). S-a mai afirmat că revolta fusese organizată de ofițeri ai fostului regim țarist conduși de fostul general Kozlovsky. (Ca o ironie, Kozlovsky fusese numit de către Lev Troțki la comanda garnizoanei ca un bun specialist militar). Aceasta a fost atitudinea oficială de-a lungul perioadei de desfășurare a revoltei. Muncitorii din Petrograd erau supuși
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
Franța și Statele-Unite. Populația municipiului conform recensământului din 1897 era de 403.815 locuitori, având următoarea structură etnică: Locuitorii din Odesa au avut mult de suferit din cauza războiul civil rus (1917-1922) care i-a dezbinat, rușii fiind împărțiți între „albi” (țariști) și „roșii” (comuniști), ucrainenii între „radiști" (naționaliști) și „mahnoviști” (anarhiști), evreii și celelalte minorități luând partea unora sau altora dintre aceste forțe, fără să uităm forțele de ocupație germane (aprilie-noiembrie 1918) și anglo-franceze (1919-1922). La începutul anului 1918, orașul a
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
1918, orașul a fost capitala Republicii sovietice odesite condusă de Vladimir Iudovski și de Nikolai Krîlenko care au împușcat cu mitraliere, cu familii cu tot, o bună parte din burghezia și clasa medie a orașului, măcelărind și toți foștii militari țariști, aceștia din urmă pe bordul navei de război „Almaz”, fie dezbrăcați și stropiți cu furtunul pe o temperatură de minus 20°C până la îngheț, fie arși de vii în cazanul navei. Încă o parte însemnată din populație dispare în anii
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
organizat misiuni speciale în Austria și Polonia, cu scopul de a determina o politică favorabilă scopurilor sale. Acest lucru a fost bine gândit, date fiind eforturile Austriei de extindere spre Răsărit (zonă masiv ortodoxă, mare parte sub dominație otomană și țaristă) și a prezenței unor uriașe teritorii ortodoxe în Polonia (actualele țări Bielorusia și Ucraina). Aceste teritorii ortodoxe din Polonia, cuprinse în țara numită pe atunci Lituania, au fost lipsite de apărare în fața Seimului din 1569, când Lituania este alipită Poloniei
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
apare în Paris și care este capturată de către emigranții ruși, care o dotează cu informații, astfel încât să o poată păcăli pe bunica Anastasiei, în gândirea că Anderson e defapt nepoata ei, în scopul de a obține o avere din Imperiul Țarist. Pe masura ce timpul trece, ele încep să suspecteze că aceasta „Doamna A. Anderson” este intradevar Marea Ducesa dispărută. Povestea a servit ca bază pentru scurtul muzical din 1965, Anya. În 1986, NBC a difuzat o mini-serie bazată pe o carte publicată
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
între 3 octombrie 1908 și 23 aprilie 1912. Cât timp a apărut, "Pravda" lui Troțki a fost cea mai citită publicație revoluționară. Mai târziu, Lenin a adoptat numele ziarului și stilul popular al "Pravdei" lui Troțki pentru ziarul bolșevic. Regimul țarist a dus o politică de închidere a acestor timpurii "Pravde," dar, de fiecare dată, ziarul reapărea cu un nume ușor schimbat, ("Adevărata Pravda", "Pravda Muncitorilor", etc.), scăpând astfel de interdicții. Alte ziare cu numele de "Pravda" au mai fost "Komsomolskaia
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României (1925-1939). Românii din Republica Moldova - care este o parte din Basarabia istorică - au fost supuși unei politici de rusificare, după anexarea, în 1812, acestei părți a Moldovei de către Imperiul Țarist. La 26 ianuarie 1918, arhiepiscopul Anastasie al Chișinăului a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldovenești, spre realizarea unei vieți bisericești autonome, ca urmare a independenței politice față de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
de fosta guvernare comunistă despre un răyboi civil,de, fapt acest conflict poate fi sigur numit război între două state și nu între două tabere politice din acest stat Datare: 1918-1922 Tabere: Armata Roșie vs Armata Albă (comuniști/bolșevici vs țariști) Rezultat: victoria bolșevicilor; Siberia, bastionul rezistenței "albe" cade în 1922 Pierderi: total 8.000.000- 10.000.000 morți (700.000 bolșevici, 500.000 monarhiști, restul civili)
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
rege al Finlandei, ridică suspiciuni Aliaților, Mannerheim asigură recunoașterea Finlandei independente din Marea Britanie și Statele Unite. De asemenea a obținut ajutor de alimente pentru a evita foametea în țară. Cu toate că era un antibolșevic înflăcărat, el a refuzat o alianță cu forțele Țariste deoarece acei generali nu ar fi recunoscut independența Finlandei. După votarea noii constituții, Mannerheim participă la primele alegeri prezidențiale, susținut de Partidul Coaliției Naționale și de Partidul Popular Suedez. El a pierdut alegerile în Parlament în favoarea lui Kaarlo Juho Ståhlberg
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
viața publică. În perioada interbelică, Mannerheim nu a deținut nici o poziție publică. Asta s-a datorat în mare masură faptului că era privit ca o persoană controversată pentru opoziția afișată față de bolșevici, dorința sa pentru intervenția Finlandei de partea forțelor țariste în timpul războiului civil rus și antipatia socialiștilor finlandezi care îl vedeau ca ""General Alb"". În acești ani activitățile lui au fost mai degrabă umanitare. El a sprijinit Crucea Roșie Finlandeză și a creat "Fundația Copiii lui Mannerheim". În 1929 a
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
de „Rutenia Albă” pentru a descrie pământurile cucerite de la Marele Ducat al Lituaniei. Belarus a fost numită oficial de către ruși „Bielorusia” (în ; cu ultima parte similară în română, dar nu și în rusă cu termenul „Rusia” scris Россия) în perioada țaristă, iar țarul rus se autointitula „Țar al tuturor Rusiilor”, întrucât imperiul său era format din toate Rusiile - cea Mare, cea Mică, cea Albă. După Revoluția Bolșevică din 1917, termenul de „Rusia Albă” a provocat confuzie cu forțele militare social-democrate care
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]