16,458 matches
-
chiar la crimă, Încât nu s-a Întovărășit niciodată cu ea, dimpotrivă, i-a devenit dușman. A văzut copii morți de comă etilică, a văzut oameni crăpând ca pe-un lemnișor de foc, capul semenilor, a văzut cum pentru o țigară, cinci lei, o felie de pâine, o sticlă de bere, un leu, ș.a.m.d., s-a ajuns la crimă... În ghetou, cu excepția pruncilor, toată lumea bea vârtos, tot ce Îi pică În mână: bere ieftină, vin de surcele, votcă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el. Un bărbat și o femeie, apropiindu-se amândoi de patruzeci de ani au intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie somnoroasă, ea Însă seamănă izbitor cu Meril Stryp și are un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie somnoroasă, ea Însă seamănă izbitor cu Meril Stryp și are un zâmbet atrăgător. ,,Am datorii, izbucnește bărbatul, trăgând nervos din țigară. Am datorii. Sunt doar un guguștiuc care se Înfoaie, la vederea perechii lui, dar am datorii.. Am datorii la băcan, la tapițer, la zidari, la vânzătorul de ziare, la Întreținere, la lumină, la croitor, la o bancă populară, la dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți. Din ea, un bărbat privește fix obiectivul, surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei interbelice, când țigara și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură simpatică, luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți. Din ea, un bărbat privește fix obiectivul, surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei interbelice, când țigara și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură simpatică, luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă, rezistă eroic, asemeni unui ostaș aflat Într-o misiune de luptă, sub tirul artileriei. -Dumneata nu mai ești tânăr, ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă, rezistă eroic, asemeni unui ostaș aflat Într-o misiune de luptă, sub tirul artileriei. -Dumneata nu mai ești tânăr, ca să-ți intre În cap că vei putea deveni scriitor. Au apărut generațiile noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
autorul cărții pe care o are În față, mai precis al celor două caiete cu scris citeț, Îngrijit și ordonat. Calculatorul de pe biroul ei, scoate la intervale egale de timp un oftat jalnic, făcându-și simțită prezența atotstăpânitoare. O nouă țigară este aprinsă, și fumul plutește În Încăpere legănându-se În valuri subțiri. Antoniu tremură, un tremur nervos și necontrolat, născut din emoție și din furie. -Dumneata ai adus ieri, aceste două caiete și, pentru că avem obligația de-a nu respinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în lumea asta la picioarele căreia m-aș putea prosterna într-un asemenea gest de abandon total. Apoi m-am lăsat în genunchi și am luat-o în brațe. Peste puțin timp, după ce ne-am sărutat și ne-am aprins țigările, Georgie a spus: — Îl cunoaște pe fratele tău. — Cine-l cunoaște pe fratele meu? — Honor Klein. Tot n-ai terminat cu ea? Da, cred că da. Au făcut parte din nu știu ce comitet în timpul expoziției de artă mexicană. — Eu când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nici nu putea vorbi de emoție. — Pentru numele lui Dumnezeu, Antonia! Ce s-a întâmplat? am întrebat simțind că încep să mă îngrijorez cu adevărat. Îmi pare rău, Martin, zise Antonia. Îmi pare rău. Stai o clipă. Își aprinse o țigară și apoi spuse: Uite despre ce este vorba, Martin. Acum trebuie să-ți spun. Și n-am cum să te menajez. E vorba despre mine și Anderson. Își întorsese privirea în altă parte și am observat că mâna în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apoi spuse: Uite despre ce este vorba, Martin. Acum trebuie să-ți spun. Și n-am cum să te menajez. E vorba despre mine și Anderson. Își întorsese privirea în altă parte și am observat că mâna în care ținea țigara și tremura. Tot nu pricepeam. — Tu și Anderson ce, îngerașule? Păi, atât. Asta-i tot, răspunse Antonia și aruncă țigara în foc. Am privit-o intens, încercând să citesc ceva pe fața ei și să-mi dau seama. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
E vorba despre mine și Anderson. Își întorsese privirea în altă parte și am observat că mâna în care ținea țigara și tremura. Tot nu pricepeam. — Tu și Anderson ce, îngerașule? Păi, atât. Asta-i tot, răspunse Antonia și aruncă țigara în foc. Am privit-o intens, încercând să citesc ceva pe fața ei și să-mi dau seama. Mai mult chiar decât cuvintele, mă speria comportamentul ei. Eram obișnuit să mă odihnesc în liniștea sufletului ei simplu și încrezător. Rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
clipa aceea am auzit acorduri de pian. Rosemary începuse să cânte un colind. Era Cândva în orașul regelui David. Am tras adânc aer în piept și am plecat de lângă ușă. Am traversat camera și m-am dus să-mi iau țigările pe care le lăsasem în anexă. Alexander, care nu părea să aștepte un răspuns la întrebarea pe care o pusese, întoarse din nou lampa pentru a lumina capul neterminat. L-am contemplat amândoi în acordurile muzicii de pian. Simțisem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
minunat de cunoscute. Am binecuvântat-o în gând și m-am așezat la picioarele ei. Georgie ședea în fotoliul verde jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă și prin paloarea transparentă a pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky pe jumătate goală. Peste tot mucuri de țigări. Paharul pe care tocmai îl răsturnasem cu piciorul se rostogoli până se opri lângă pat scoțând un sunet găunos. Celebrul sistem de încălzire centrală pe bază de ulei nu părea să aibă un efect prea grozav asupra temperaturii din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-ți niște whisky, o să-l găsești acolo, într-o parte, și e și niște gheață într-un castronel. Mie răceala totdeauna îmi afectează ficatul așa că n-am să beau decât un suc. Mi-am pus whisky, mi-am aprins o țigară și am așteptat. Deja mi-era clar că n-am s-o văd pe Honor, ceea ce mă făcea foarte nefericit, iar dacă acesta avea să fie sfârștul, unul incert, atunci pentru mine era o adevărată nenorocire. — Cum se simte Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
hârtie cafenie și o puse lângă mine spunând: — Orhidee de la vreo admiratoare! Apoi dispăru în bucătărie. M-am uitat la cutie și mi-am mușcat buza de sus. Aveam buzele uscate și crăpate de prea mult fumat. Am aprins o țigară și m-am întrebat într-o doară cum am să reușesc să trec prin ziua de azi. Era o problemă care-mi solicita inventivitatea din plin. Mi-am aruncat o privire spre fereastră și am văzut că tot mai plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
împins cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool și a fum de țigară stătut iar când am deschis perdelele am avut impresia că fumul plutește încă în aer. Sau poate doar mi s-a părut mie că încăperea e invadată de ceață. Cineva zăcea pe covor. Mi-au trebuit câteva secunde ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
patului lui Georgie era o atmosferă animată și totodată febrilă. Eram toți acolo, ca o familie reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți din colecția „Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun. Sprijinită de perne, Georgie arăta exact ca o fetiță emoționată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că am dat dovadă de slăbiciune și că asta mi-a fost fatal. S-a mișcat și odată cu ea s-a mișcat și umbra ei pe podea în lumina rece a soarelui. În timp ce scotocea prin buzunarele paltonului în căutare de țigări am avut convingerea că în clipa următoare îmi va spune să plec. Am început să înaintez spre ea și, văzându-mă, ea a încremenit pentru o clipă; apoi și-a continuat în mod ostentativ gestul de a-și aprinde țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
țigări am avut convingerea că în clipa următoare îmi va spune să plec. Am început să înaintez spre ea și, văzându-mă, ea a încremenit pentru o clipă; apoi și-a continuat în mod ostentativ gestul de a-și aprinde țigara. Când a terminat s-a întors spre mine, cu mâinile atârnate în jos pe lângă corp, ținând într-una din mâini țigara aprinsă. Fața ei gravă de înger ebraic mă privea inexpresivă, pregătită. Dar n-aș fi putut să o ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mă, ea a încremenit pentru o clipă; apoi și-a continuat în mod ostentativ gestul de a-și aprinde țigara. Când a terminat s-a întors spre mine, cu mâinile atârnate în jos pe lângă corp, ținând într-una din mâini țigara aprinsă. Fața ei gravă de înger ebraic mă privea inexpresivă, pregătită. Dar n-aș fi putut să o ating nici dacă ar fi fost însuși Chivotul Legii. Când am ajuns lângă ea, am căzut în genunchi și m-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am îndreptat spre scările rulante. 30 Am aprins toate luminile. Mă întorsesem în Lowndes Square și nu era decât zece fără un sfert. Toate erau așa cum le lăsasem de dimineață: patul de campanie nefăcut, câteva carpete aruncate strâmb pe podea, țigări, apă și aspirine lângă pat, o scrumieră plină ochi, ziarul de ieri seară. M-am uitat lung la aceste relicve. M-am apropiat de fereastră. Jos, în stradă se vedea procesiunea nesfârșită de lumini de la mașinile care coteau spre Knightsbridge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Rosemary. Mi-am scos haina și m-am căutat prin buzunare sperând să găsesc niște chibrituri. Am dat peste scrisoarea către Georgie pe care am recitit-o și apoi am rupt-o. Am găsit chibrituri și mi-am aprins o țigară. Se pare că iarăși rămăsesem fără whisky. Dar băusem oricum destul pentru ziua aceea. Am scos din frigider o sticlă cu lapte și mi-am turnat niște lapte în pahar. Biscuiții erau pe raftul pe care era normal să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]