3,072 matches
-
auzit de muzică clască. Nici o mîna? Bine. Vedeți voi, muzica clasică este genul suprem de muzică, muzica celor mai buni compozitori. La fel, studiul limbilor clasice este studiul suprem. Mesteci ceva? Thaw, care înghițise nervos, fu îngrozit că întrebarea era țintită spre el. Neîndrăznind să-și dezlipească privirea de fața profesorului, se ridică încet și clătină din cap. — Răspunde-mi. Nu, domnule. — Deschide gura. Deschide-o larg. Scoate limba. Thaw făcu întocmai. Domnul Walkenshaw se aplecă înainte, se uită fix, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luăm nici așa, că doar oameni suntem și cum să nu râd de amărâții ăștia, uită-te numai la ei, uită-te la Constantinescu și la Petru și la javra asta“, Iason își sublinie ultimele cuvinte cu un bocanc bine țintit în pântecul suplu al Zenobiei, eu și Petru am oftat, simțind parcă noi înșine lovitura, domnul Sima schiță un gest de indignare altminteri destul de reținut, doar Dragoș zâmbi, acum nepăsător, „cum să nu râd de ăștia, uită-te numai la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ușor contractată. Câteva întrebări, doamnă, se gândi el. Cum a putut Yanar să-l avertizeze pe Discipol, fără ca acest lucru să fie previzibil? Ia explică-mi chestia asta!" Femeia se opri și-l așteptă surâzătoare. Dar surâsul îi dispăru. Privirea ținti îndărătul lui Gosseyn, puțin lateral Gosseyn se răsuci și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de el, în dreapta. Se întuneca, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fața cu palmele, ca pentru a se apăra. Nu era singurul: în întreaga sală, oamenii se ghemuiră în fotolii deoarece Kent își apucase arma și începuse să tragă. Abia după ce-și vârî instinctiv capul între umeri, Grosvenor observă că țintea undeva în spatele lui. Auzi apoi un urlet de durere, urmat de un bubuit care zgudui pardoseala. Întorcându-și fața, odată cu ceilalți, Grosvenor văzu, uluit, un enorm monstru blindat, care se zvârcolea pe podea în fundul sălii. În clipa următoare, o replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
s-o lase baltă înainte de a-i enerva prea tare pe adversari. - Mă tem ca va trebui să mă opresc. Am niște lucruri de făcut... A fost o adevărată plă... Se bâlbâi și-și pierdu răsuflarea. De pe marginea mesei îl țintea un pistolet micuț și scânteietor. Bărbatul cu ochii galbeni îi spuse pe un ton fără relief: - Și-ți dai cu presupusul că ar fi cazul s-o întinzi, eh? Nu întoarse capul, dar se adresă direct tovarășilor lui. - Băieți, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și-ar fi dorit să îl vadă departe de tot ce era al lor. De afară, auzeau cum turna și ploaia cu vânt mișca ușile din țâțâni. — Ce mai vreme! zisese tot Pablo. Eleonor înghițise peștele și continua să-l țintească cu ochii chihlimbarii ca doi picuri de vin, până când îl făcu să priceapă că nu visase: dimineață, când se sculase, ochii ei ca niște nasturi încinși erau lângă regina lui Darius, în tabloul copiat de Godun. Ca să știe că nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se cere divorțul înaintea unui tribunal, fără intenția de a se recăsători, din cauza efectelor juridice ale acestui divorț, care în mintea lor nu reprezintă altceva decât o separare. Legile creștinilor au o natură diferită de cele ale dreptului roman și țintesc mai departe. Faptul că creștinii se căsătoresc după legile romane nu-i împiedică să-și aibă și propriile legi, adică maniera lor de a-și trăi căsătoria. Dar ei ascultă de legea civilă acolo unde aceasta nu se află în
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
de plecare Contemplam scena și mă întebam cum să procedez, dat fiind că reacțiile individului, surprins într-o astfel de șituație,puteau fi dintre cele mai imprenizibile și mai iraționale. Intre timp viniseră și soțiile și toate privirile erau a țintite spre mine - milițianul civil, neânarmat și nici prea forțos, la cei vreo sută șaizeci și cinci de centimetri ai mei, față de găliganul căre continua să sforăie, ca și când s-ar fi aflat la el acasă. Mi -am făcut totuși curaj și am făcut
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
completeze, din momentul sosirii sale în Azania. Orice întârziere ar fi putut însemna sfârșitul - sosirea doctorului Maketero și atacul lor veniseră cu câteva zile înainte ca apocalipsa borduriană să capete chip. „Totul s-a sfârșit !” Din pragul ușii, Tintin îl țintea pe Sponsz și pe complicele său cu o pușcă luată de la una dintre gărzile imobilizate. „Coșmarul pe care l-ai plănuit nu se va produce niciodată.” Uimirea lui Sponsz nu se putea citi pe fața lui, care rămase la fel de rece
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nostru împreună cu toți frații și surorile, când facem să fie și ale noastre nevoile lor, când ne rugăm în locul celor care nu pot, sau nu sunt pregătiți să o facă. Omul simte foame de Dumnezeu În sfârșit, rugăciunea pentru pâine țintește și spre Dumnezeu. Împreună cu toate celelalte daruri, viața ne dăruiește un dar măreț, care este Dumnezeu însuși. Omul al cărui trup nu simte foamea și setea este serios bolnav. Cine nu simte nici foame, nici sete de Dumnezeu, și se
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
uneori. Mizerabilele mele vânători m-au învățat în privința asta aproape totul. Am și acum gust de noroi în gură. Păcat că îmi e silă să vorbesc despre această învățătură. Aș spune lucruri interesante despre civilizația noastră care ridică pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătîndu-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să respire și se zbăteau ca să iasă la suprafață. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea treptat nările, asfixiindu-i. Am dus pușca la ochi și am tras. Apoi am țintit și celălalt cerb, grăbit; agonia lui îmi făcea rău. Între timp, pescarii ieșiseră în marginea cătunului și, nemișcați, înghesuiți unul în altul, urmăriseră toată scena. După ce-au auzit împușcăturile, s-au întors la fel de tăcuți să bea ce mai rămăsese
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plăcere de câte ori bănuia că mă pregăteam să trag. Mirosul de noroi și de sânge părea să-i priască. Țopăia, nu-și putea stăpâni veselia și scotea un adevărat chiot învîrtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. Cine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă duc în bălării. Rar, foarte rar mai luam barca să trec în cătun. Marta se lămurise că nu însemna pentru mine decât o legătură oarecare și nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrîncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rar mai luam barca să trec în cătun. Marta se lămurise că nu însemna pentru mine decât o legătură oarecare și nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrîncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-acolo, urmărit de tăcerea tainică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
odihnească picioarele. Din când în când se ridica și se așeza cu mai multă grijă. Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecîndu-și palmele de bucurie. "Hei, fiți atenți", a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimîntată de moarte. "N-ai nimerit, n-ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
agitație la ușile acestor case. Apoi lumea a așteptat. Câinele nu mai mișca, zăcea acum mort într-o baltă întunecată. Deodată, de la ferestrele caselor ocupate de agenți, s-a dezlănțuit un tir de pușcă automată. În timpul tirului, oblonul care era țintit s-a desfăcut literalmente și a lăsat descoperită o suprafață neagră în care Rieux și Grand, de la locul lor, nu puteau distinge nimic. Când tirul s-a oprit, o a doua împușcătură automată a pârâit din alt unghi, o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
anumite momente are nevoie de o apropiere și o înțelegere specială, ca individualitate. Conducerea liceului, corpul profesoral îi cunoșteau situația specială și au fost mereu atenți cu el ca să-l ajute și să se integreze în atmosfera generală de lucru, țintind în final la cariera de ofițer. Ce mândru se mai prezenta el în ținuta deosebită a liceului militar și ce bucuroși erau părinții lui că nădejdea lor de viitor se va înfăptui și că în final vor da țării un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Sudul Basarabiei - prin care Rusia urmărea să aibă acces spre strâmtorile Bosfor și Dardanele. Acțiunea politică a lui Eminescu a zguduit imperiile din acea vreme și mulți agenți secreți ai marilor puteri îl urmăreau pas cu pas. Eminescu, omul faptei, țintea pregătirea acțiunii de cucerire a Transilvaniei. E sechestrat samavolnic în iunie 1883, tocmai când se pregătea alianța împotriva interesului național pentru ca glasul lui să nu se mai audă și politicienii să-și atingă scopul lor. După această primă internare într-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tendințelor expansioniste ale uriașului imperiu. Câte războaie au purtat cu turcii pe motiv că ne țin partea au transformat România în teatre de război cu tot cortegiul de suferințe rezultat din ocuparea vremelnică a teritoriului nostru. Revoluția rusă din 1917 țintea bolșevizarea satelor vecine către vestul Europei. Nu ne-am molipsit de comunism atunci și în momentul când a apărut Republica roșie a lui Bela Kun în 1919, Europa vlăguită de război a rezervat României rolul salvator, așa cum s-a întâmplat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
holul principal, de unde avea vizibilitate directă spre ușă. Văzu cum gardianul se uită în sus și nu îl observă pe el sau pe ceilalți, ci umbrele lor uriașe, proiectate pe pereți, mărite chiar de lanterna sa. Fără să ezite, Ziad ținti cu pistolul său Jericho și trimise un glonț de nouă milimetri prin sticlă, direct în capul bărbatului. Zgomotul sticlei spulberate și al creierului bărbatului împroșcând totul în jur determinară o schimbare imediată de tactică. Scopul lui nu mai era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urmăm pentru a preveni un astfel de tratat. Aceste eforturi sunt deja în plină desfășurare. Probabil că sunteți la curent cu revendicarea responsabilității din partea noastră pentru ultimele evenimente din piața Orașului Vechi. Ceilalți încuviințară din cap. Acești pași preventivi care țintesc destabilizarea guvernului înainte ca acesta să realizeze capitularea națională vor fi scopul spre care ne vom concentra energiile. Am organizat în ultimele trei zile o unitate restrânsă, destinată special acestor activități. În acest moment, domnilor, soarta noastră se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ea. Nu prin oficiali: doar cei doi lideri de stat într-o cameră cu un singur mediator. Tăblița însemna că acum nu mai exista nici o scuză pentru a nu rezolva ultima întrebare rămasă: statutul Muntelui Templului. Ar trebui să se țintească spre un acord de pace final, gata să fie semnat într-o săptămână, unul pe care popoarele lor să-l accepte, unul care să aibă chiar binecuvântarea lui Avraam însuși. Cei doi oficiali își dădură acordul provizoriu. Maggie se folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar și când am lucrat pentru Biblioteca Publică din New Orleans. — Păi, Ignatius, asta a fost singura dată cân’ ai lucrat de cân’ ai terminat universitatea și-ai stat acolo numa’ două săptămâni. — Este exact ceea ce îți spun, răspunse Ignatius, țintind cu un ghemotoc de hârtie în globul candelabrului de sticlă mată. — Nu făceai decât să lipești niște hârtiuțe în cărți. — Da, dar le lipeam după propriile mele principii estetice. În unele zile nu reușeam să lipesc decât vreo trei, patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]