4,216 matches
-
Ceea ce s-a întâmplat la Cluj arată cât de departe pot merge lucrurile în spatele unei uși de clasă. O ușă nu foarte groasă, dincolo de care țipetele pot trece. În școala românească însă, de multe ori abuzurile poartă pelerina invizibilității, iar țipetele pelerina tăcerii. Ca ele să se audă este nevoie de gesturi extreme. Niște părinți își trimit copiii la ore cu un reportofon pornit în ghiozdan, alți copii vin acasă cu vânătăi pe față. Când un profesor se poartă rău cu
Când AL TREILEA PĂRINTE devine agresor () [Corola-blog/BlogPost/338309_a_339638]
-
dar eu nu-i mai recunoșteam. Se schimbaseseră atât de mult în cateva minute. A urmat o luptă pentru supraviețuire ca la mațele-ncurcate. Se ieșea cu porția din club. Totul pe un fond cu bubuituri disperate în container și țipete surde dinăuntru. Afară era o liniște ireală. Acum îmi dau seama cât de nepregătiți eram pentru Apocalipsă. Cu niște polițisti care scrutau printre muribunzi cu două lanterne chinezești și atât, cu niște salvări - zeci, ce-i drept - care erau la
Sfârșitul inocenței. „Mișunau arși și goi ca niște strigoi după o singură salvare din cele 60 și nu aveau loc pe nicăieri” () [Corola-blog/BlogPost/338986_a_340315]
-
la fel de bine să îi spunem Frica. Frica de consecințe. Frica și panica induc creierului starea de îngheț. Asemeni celei din interiorul congelatorului. Atunci când intră în această stare, creierul nu mai funcționează. Creierul vrea un singur lucru: ca amenințarea să înceteze. Țipete, jigniri, ironii gratuite, făcutul de râs în fața colegilor și, nu în ultimul rând, notarea nedreaptă - toate acestea sunt amenințări care induc starea de îngheț specifică traumei. Comportamentele care induc creierului această stare intră în categoria bullying. Despre ”bullyingul mare” s-
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
să fie. „Mi se par iresponsabili politicienii care caută câștig electoral suflând în flacăra naționalismului .” — Marius Comper, Editor asociat NewsNow, Londra Am aflat despre rezultatele referendumului vineri dimineața, când nu am fost trezit de alarmă, ca de obicei, ci de țipetele emise de Taeya, una din fetele alături de care locuiesc. I-am împărtășit dezamăgirea, iar atmosfera a continuat să fie sumbră și la muncă. Londra e poate cel mai cosmopolit oraș din lume, iar asta se reflectă și acasă, unde trăim
Am stat de vorbă cu șapte tineri români care trăiesc și lucrează în Marea Britanie. Cum cred ei că îi va influența votul pentru Brexit () [Corola-blog/BlogPost/338503_a_339832]
-
N-am mai aprins focul pe nădușeala asta, zise ea schimbând vorba. - După ce terminați zbenguitul să duceți o găleată de apă și la cal! Dacă mai aveți de unde! ...o atenționă bătrânul. Bătrâna-l aprobă și dispăru în curte. Dintr-o dată țipetele încetară. Roțile unui tărăbuț zdrăngăneau săltăreț prin ogradă. Câteva voci ascunse puneau ceva la cale. Ca din senin peste scârțâitul prelung al porții se așternu ușor liniștea amiezii. Autor: Florin Munteanu
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
petrece timpul. Mai jos de „blocul răsturnat” ( așa a fost construit), în drumul spre vestita cascadă, se află ”Castelul Dracula ”, în care se intră pe o ușă ce imită o gură însângerată, cu canini proeminenți. Din interior răzbat tunete, zgomote, țipete însoțite de mișcări cărora li se supun chiar și blocurile mari de piatră de pe trotuar deși sunt legate în lanțuri. Apoi, sunt văzuți mulți amatori de senzații tari ieșind transpirați, unii râzând, alții înfricoșați. Mai retras, într-o „junglă”, se
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
Vijelia a izbucnit în urma gestului acestui imbecil. Imaginați-vă o stradă, o cafenea, liniștite - deocamdată, doar amenințarea plana asupra orașului, patrule înarmate, goana nebunească a automitralierelor. Pe neașteptate, un imbecil se exaltă și strigă un cuvînt, «ajutor», de pildă. Alte țipete îi răspund. Când latră un cîine, se pun pe lătrat toți cei din vecinătate. Femeile încep să alerge. Apar soldații. Ce se întîmplă? Nimic! Lașitatea și nebunia sunt, însă, acolo, ca o adiere primejdioasă. Halucinația e colectivă, epidemică. Un foc
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]
-
Acum aleg la întâmplare, așa cum îmi vin în memorie sau așa cum le retrăiesc într-o discuție cu Ioana [...]. De ce scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? [...] Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece. Să-mi deslușească ce s-a întâmplat cu mine și de partea cui e greșeala. (Anton Holban, Ioana) Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
Acum aleg la întâmplare, așa cum îmi vin în memorie sau așa cum le retrăiesc într-o discuție cu Ioana [...]. De ce scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? [...] Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece. Să-mi deslușească ce s-a întâmplat cu mine și de partea cui e greșeala. (Anton Holban, Ioana) Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
două fire electrice ce se furișau pe sub streașina Casei Morarului ducând lumina înăuntru, doi porumbei, poate aceiași, stăteau abătuți, deși era timpul să meargă în culcușul lor. În a treia zi, când tocmai plecase avocatul, la Casa Morarului au izbucnit țipetele Doinei, Mariusei și ale Irinei, cărora li s-au alăturat ale lucrătorilor aflați în prejmă. Treptat, vestea că neobositul Andrei Murgescu trecuse la odihna veșnică a îndoliat întreaga comunitate a Murgenilor, în timp ce dangătul tânguit al clopotului o ducea în cele
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
blestem, o durere nimicitoare. Pentru alții poate fi un rău necesar, o normalitate, o obișnuință, o stare de spirit. În multe lieduri, G. Baciu abordează sentimentul singurătății care doare, în „basmul lumii”, într-un decor „cu zgomot de iguane/ și țipăt de melancolie” (Lied 24). Alte ori, singurătatea poetului intră în rezonanță cu natura, cu leagănul toamnei care „bolborosește pe trotuare/ mâncând rădăcini de copaci la prânz”, iar în acest decor sumbru, poetul găsește interesant „numai cântecul umbrei/ care ți se
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SILUIREA DIN VOCEA COPACULUI ALB Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului am descoperit în țipătul unei lacrimi un înger care își târa păcatele în două plase de rafie transparentă cu mărginirea cărnii în mâna dreaptă crescuse absurdul cu o falsă sensibilitate un urlet smuls din tăcerea necoaptă cu care își învelea cenușiul oaselor dăruite iubitorilor
SILUIREA DIN VOCEA COPACULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340830_a_342159]
-
că i-a făcut semn Filica să vină mai aproape și, fără să-i spună nimic, a luat-o de păr și i-a dat cu o tigaie în cap de mai multe ori, în același loc. În creștet adicătelea. Țipete, încăierări, vorbe trimise una alteia, lasă fă' că te pun eu pe tine cu botul pe labe, taci fă' potcă, nepoata lu' Tureac, nu vezi c-ai făcut spume la gură?! Râdem amândoi, aduc două păhărele, îmi mai rămăsese niște
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
nimic” ! Suntem doar trăiri efemere, „gâște maiestoase”- doar în momentul plecării spre alte zări albastre... Ați privit vreodată un stol de gâște în anotimpul socotelilor finale? Toamna? Este ceva superb! Gâtul lung, întins perfect, liderul (lidera) lor în vârful triunghiului... Țipetele de dor deasupra celor trecute spre reîntoarcerea de la început.... Este ceva diferit de grația și îngânfarea lebedelor... Lebedele sunt deosebite, adevărate balerine ale creației dar sunt singure în propriul stol... Valsează destinul cu grația îngânfării, cu plutirea ușoară spre destinul
AZI, DUMINICA... (5) GÂȘTELE DIN STOLUL LEBEDELOR... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340918_a_342247]
-
celor trecute spre reîntoarcerea de la început.... Este ceva diferit de grația și îngânfarea lebedelor... Lebedele sunt deosebite, adevărate balerine ale creației dar sunt singure în propriul stol... Valsează destinul cu grația îngânfării, cu plutirea ușoară spre destinul final într-un țipăt prelung... Unii dintre noi suntem gâștele care dau un tur printr-o duminică albastră, în căutarea stolului care completează triunghiul perfect al plecării spre reîntoarcere... Suntem infiniți într-un triunghi echilateral spre deosebire de lebedele care țipă în cercul închis, auzit doar
AZI, DUMINICA... (5) GÂȘTELE DIN STOLUL LEBEDELOR... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340918_a_342247]
-
promite drumul bun, Dar în pădure o-mpietrește Făcându-i sufletul păgân. De-atunci acea frumoasă fată, Ce-avea un suflet bun, curat, S-a preschimbat în piază blestemată, Să sperie-n pădure pe-nserat. Pe feciorașii singuri îi înspaimântă Cu țipăt, plâns sau râs sinistru O babă urâtă se încruntă Descoperindu-și chipul hâtru. Se-arată adesea ca angelică făptură, Cu trup și ochi ademenitori Și inima și mintea lor le-o fură, Ba chiar adeseori privind-o, mor. Ori babă
IONICA BAICU de IONICA BAICU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340944_a_342273]
-
cuvinte, Zâmbet ștrengar și-un licăr din privirea mea... Tu cheama-ma, iubite! Și-ți fac din raze, scut, Petalele umbrițe S-or adapă c-un strop din dorul meu tăcut... Tu cheama-ma, iubite! Eu, uneori te strig Cu țipete șoptite, Si te-nvelesc cu ele, daca ti-e-n gânduri, frig... Tu cheama-ma, iubite! Vor picura că mierea Secundele topite Și-n șoaptele pierdute între noi, vom răsturna tăcerea... Referință Bibliografica: Tu cheama-ma, iubite! / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN
TU CHEAMA-MA, IUBITE! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341033_a_342362]
-
a crede sclipirea senină din mâinile din zâmbetul tău cobora în încolțirea altei ierbi În acel atunci nu se mai țeseau anotimpuri dimineți și apusuri era doar starea aceea dintre veghe și așteptare dintre făptură și nălucă În acel atunci țipăt răgușit pe cerul cernit înfiorare rece creștea revolta mea durerea mea lacrimă necăzută să nu-ți tulbure frământul În acel atunci mă strigai cu numele celor plecați răscolitul adâncului te purta mai aproape de ei decât de mine eu încercam să
ÎN ACEL ATUNCI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341054_a_342383]
-
câțiva ani, aleargă printre mese, îndemnându-se cu cei de la mesele vecine. Comunică print-un cod secret, un fel de morse produs prin lipăitul mai discret sau mai accentuat al încălțărilor pe gresie. Unul țipă la un moment dat, un țipăt scurt, ca al indienilor în luptă. Semnalul se propagă rapid, țipete în crescendo apar din loc în loc, ca și cum din ascunzișuri vin semnale de alarmă. Femeia cu batic slăbuță, rigidă,se face tot mai mică și privește în gol. La o
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
vecine. Comunică print-un cod secret, un fel de morse produs prin lipăitul mai discret sau mai accentuat al încălțărilor pe gresie. Unul țipă la un moment dat, un țipăt scurt, ca al indienilor în luptă. Semnalul se propagă rapid, țipete în crescendo apar din loc în loc, ca și cum din ascunzișuri vin semnale de alarmă. Femeia cu batic slăbuță, rigidă,se face tot mai mică și privește în gol. La o altă masă, într-un colt mai retras, două tinere arogante în
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
și viața în principat își reluase cursul normal. Totuși, unii dintre boieri se întrebau ce va urma, temându-se de vreo năvală vrăjmașă care să pustiască ținutul. Într-una din seri, la o oră târzie, căpitanul, care tocmai ațipise, auzi țipete disperate pe unul din metereze. Alergă cu sufletul la gură până acolo și lângă zid găsi un străjer cu ochii holbați, părul vâlvoi și mut. Încercă să-l readucă la realitate, dar acesta abia a doua zi reuși să îndruge
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
privirea ațintită la orice mișcare din împrejurime. Ceilalți doi oșteni îi urmează exemplul. Deodată, un vultur uriaș țâșnește dintre stânci, își desfășoară aripile imense și se năpustește asupra străjerilor. Căpitanul Preda izbește cu paloșul în pieptul acvilei. Instantaneu aude un țipăt înfiorător de se cutremură turlele castelului și cei doi străjeri sunt prinși de ghearele fioroasei păsări. Câteva clipe tinerii plutesc prin aer, apoi sunt azvârliți printre ramurile copacilor. Căpitanul privește uimit acest spectacol îngrozitor. Cu o forță nevăzută prinde vânjos
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
întunericului? Uriașa pasăre croncane cu aripile larg deschise planând pe deasupra turnurilor. În cele din urmă Preda reușește să scoată arcul de pe umăr și țintește spre gura larg deschisă a vulturului. Săgeata țâșni și instantaneu acvila își trase limba scoțând un țipăt de vuiră văile iar căpitanul îi scăpă din gheare în dreptul turnului cel mai înalt. Din reflex se prinde de un colț al acoperișului legănându-se în gol. Își dădu seama că dacă alunecă se face praf de stâncile de la baza
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
personaj, să-l ducă la loc de cinste, într-o cameră special amenajată, și să-l înștiințeze imediat. Ceasurile se scurgeau unul după altul și străjerii se temeau de apariția duhurilor rele. Către miezul nopții liniștea pădurii este tulburată de țipătul unei cucuvele. „Semn rău!” își zise căpitanul. „Unde o fi sfântul?” Își făcu semnul crucii și șopti ca pentru sine: „Doar m-a asigurat că va veni, deci nu mă îndoiesc de cuvântul său. În plus, m-a avertizat că
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
dreaptă! În acel moment de refuz total din partea principelui, raza de lumină dispăru, iar negura învălui din nou împrejurimile cu aripile sale îndoliate. Doar în zona grotei jocul diabolic al limbilor de foc se ridica deasupra stâncilor împletindu-se cu țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apăru o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]