3,981 matches
-
să aducă. Zice că e de la acciză. Ce-o mai fi și aia... Petrache oftă, cu buzele uscate. Îi rămăseseră așa de la murături. Atunci eu o să-mi iau o bere, zise. Ce fel de revoluție o fi fost, dacă nici țuică nu mai avem... — Nu-i mare brânză. Fandarac era mai bătrân, văzuse multe la viața lui : Așa face lumea, din când în când, revoluții. Nu de alta, să se mai dezmorțească... — La fel zice și maică-mea... Petrache se îndreptă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vederea șubredă ori nedeprinși cu literele, le citea scrisorile ori le explica, răbdător, hârtiile venite de la autorități. Un poștaș bun aduce vești bune, spunea și râdea. Mânca dulceața lingând lingurița, iar iarna nu se dădea înapoi de la un păhărel de țuică. Știa o grămadă de lucruri despre fiecare, asculta, lămurea și nu ducea vorba. „Sunt un popă dintre duminici“, râdea și-și pocnea palmele. Uneori se duceau amândoi în parc, la statuie, atunci povestea și poșta șul, care, altfel, era menit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-te acolo, în capul mesei, iar eu aici, aproape de aragaz și de chiuvetă. Ce vrei să bei ? — Am adus eu, se repezi bărbatul, bucuros că și-a amintit. Scoase din sacoșă o sticlă astupată cu un cocean de porumb. — E țuică de-a noastră... adăugă repede, în fața gestului ei de refuz. N-aveți din asta. E din prunii de la cimitir, cea mai bună din toate. Se culeg mai târziu, nici nu trebuie udați la rădăcină, își trag din pământ cât le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
boală. Mai fac grădinărie la o curte pe care o avem mai la margine, că servici n- am mai găsit. Nu mai găsești loc de muncă, te și miri din ce trăiesc oamenii din Vale. Eu am mai vândut din țuica de la cimitir... Da’ acuma se termină și cu asta, au început să taie prunii, că nu mai e loc, ăștia ca mine, ne-a venit rândul, e cam înghesuială. Știi ce mă gândeam eu ? — Să-ți fac o cafea ? întrebă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei“. Pe urmă n-am mai putut avea copii. Pavel Avădanei nu înțelesese prea bine sfârșitul poveștii, pricepuse doar că era o poveste tristă. Începuse să se însereze. Rada dădu perdelele deoparte, fără să aprindă lumina... Îi împinse sticla de țuică și păhărelul. El bău pe îndelete, având grijă să nu-și stârnească din nou tusea. — Eu, spuse într-un sfârșit, cred că trebuie să plec. Mai bine că n-ați pus fotografii, poate că aveați vreuna de când erați mică și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea. Rada se ridică și se apropie de ușă. — E bine că te-am cunoscut, spuse. Acum du-te înapoi acasă. Pavel Avădanei astupă grijuliu sticla. — S-o țineți închisă, spuse. Dacă nu puneți dopul, tăria poate să iasă și țuica se trezește. Păcat de ea să se moaie, că e din prunii de la cimitir... Se ridică și făcu spre ușă câțiva pași nesiguri. Ziceai că ai dat cincizeci de lei pe taxi, spuse Rada. Uite, ia de aici o sută
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de două ori în același loc, ca să-l țină minte și să-l lovească. Și pentru a-l scuti de explicații împovărătoare și inutile, Rada șterse cu migală masa, spălă vasele și le așeză înapoi în dulap. Ridică sticla de țuică și luă o înghițitură pe care și-o plimbă prin toată gura. Era, într-ade văr, bună, avea un gust straniu, de sâmbure de prună ames tecat cu al morții distilate. Apoi luă sticla la subsuoară, își aminti, se întoarse și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumea se întrețesea cu sânge. Așeză piatra jos, lângă trunchi. Vinișoarele de sânge dispărură, razele lunii își recăpătară paloarea argintie, obișnuită, a privirilor fugare. Luă sticla, lichidul era întunecat, razele lunii nu aveau destulă putere să treacă prin el și țuica nu se brăzdă cu vinișoare de sânge. Alcoolurile ei tari veneau mai ales din oasele morților și la ele trebuiau să se întoarcă. Copacii comunică între ei, rădăcinile se leagă de alte rădăcini și, astfel, fiecare își poate căuta morții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în spate pendulul, după ce Isaia se convinsese că alegerea fusese cât se poate de nimerită, dat fiind că limbile înțepenite ale cadranului arătau ceasurile nouă. Apoi venea Iadeș, ținând o farfurie de tablă pe care fumegau doi tăciuni stropiți cu țuică, ai căror aburi răspândeau o mireasmă îmbietoare. Urmau Isaia și, în spate, restul credincioșilor. Marchiza își trase fusta cât putu peste genunchi și găsi un petic de dantelă îngălbenită pe care și-o puse pe cap, în chip de mironosiță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ieșirea din biserică, precum calea de la răsărit la apus. — Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru, acum și pururea și-n vecii vecilor ! Amin ! Isaia avea, dintr-odată, un glas nou, lipsit de urmele seci ale tutunului și de alunecările cleioase ale țuicii. Cortegiul tresări, își îndreptă spinările și- și netezi veșmintele, Puțică agitară prapurii, apoi îi păs trară drepți și neclintiți. Calu se schimbase, nu mai avea coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la care eram abonați. Avea de la poștă lista cu telefoanele internaționale, știi că alea se făceau pe comandă. Avea până și de la camionagiu livrările la butelii, să vadă cine consumă prea mult gaz toamna, să nu care cumva să facă țuică la alambic... Noi mergeam la ștrand sâmbăta și duminica, dar Luca mergea, de la o vreme, zilnic, imediat după serviciu. Mai ales în vara aia de dinainte, noi credeam că dispare de la birou mai devreme că are vreo gagică. — Nu ne-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele de la muncă și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași. Erau și dintre cei care beau și una, și alta, amestecate, ei se îmbătau primii. Lângă pancarta pe care scria „Fumatul interzis“, un bărbat în picioare vorbea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai avea chef de bere, dar era atât de absorbit de gândurile lui, încât nu-și dădu seama și mai bău. — Fiecare cu povestea lui... spuse Maca. Asta de-acum e povestea noastră. Bătrânul Coropciuc veni cu țoiul lui de țuică. Ciocniră, îl dădu peste cap și decise : Gata, am cam terminat pe ziua de azi. Acuma începe treaba găliganului. — Doar nu-l pui să spele paharele, pufni Maca, amintindu-și cum se opintea, fără s-o dibuie, să scoată țigara
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mămică... Nici vorbă, n-am pus nimic în gură... Închise și îi privi. Atunci Maca își îndesă bucata de cârnat în gură. — Așa zici mata ? întrebă Tili. Bătrânul Coropciuc vărsă câteva picături pe jos. Tăcu, de parcă ar fi așteptat ca țuica să treacă prin dușumea și s-o înghită pământul. Apoi dădu restul pe gât și își șterse mustățile. — Dumnezeu să-l odihnească. — Pe cine ? întrebă, șoptit, Jenică. — Merge la oricare... Maca ieși din cinematograf și privi în lungul străzii, de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întreba cine e semnatarul și a-i pune la îndoială competenta, când Gaittany întrebă pe Pomponescu dacă nu era momentul, în așteptarea lui Ioanide, de a lua câte un aperitiv. Chelnerii, la un semn, fură de față, propunând vermut sau țuică. Cu acest gest, printr-un consemn tacit, accidentul articolului fu uitat de toată lumea, fără a fi dat naștere la vreun cuvânt de comentar. Pomponescu ridică puțin paharul de vermut cu o mișcare obsecvioasă în direcția femeilor și astfel impasul fu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe toate planurile. Conjunctura socială îi este complet defavorabilă. Stă să fie sugrumat de cenușiul în care se găsește imersat ca-ntr-o mare. Se trezește condus spre un maestru. Plătește pontul, nimic nu e gratuit, cu căteva pahare de țuică. Inteligent, cinic, creativ și practic, maestrul acționează după principiul: povestea vinde. Societățile aflate în tranziție, adică într-un travaliu dureros și nepermis de prelungit al (re)nașterii, sunt societăți în care indivizii sunt izgoniți din păntecele vechii lumi, dar nici
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
destin și a celui fratern. E pensionar, citește filozofie și face excursii. Un microbuz ciudat ne duce, pe Noica și pe mine, la Păltiniș. "De ce nu a făcut oare Andrei Pleșu filozofie în Germania? O să se resimtă." Seara, la o țuică fiartă cu prea mult piper, îmi spune că ar dori să merg pe linia istoriei filozofiei. "Fă-ți cartea (Peratologia) plimbând totul prin istoria filozofiei. În generația mea au ocolit toți istoria filozofiei. Am simțit aproape ca o responsabilitate faptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
speech despre uneltele filozofiei. "Le-am vorbit doar ca un coleg mai mare, pentru că nu eram nici eu acoperit în ce le ceream: germana, greaca, latina, matematica. Matematici făcusem un an cu Ion Barbu, greaca o începusem nu demult." Terminăm țuica și merg să-i văd faimoasa cameră păltinișeană în care stă retras cam 9-10 luni pe an: camera 13 de la vila 23. Este o vilă săseacă așezată pe o colină în dreapta hotelului, complet izolată. Jos e sufrageria, iar la etaj
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în care întreținuse focul toată ziua, mărturisindu-ne că s-a simțit ca un mare orchestrator de focuri și că toată ziua a dirijat cele trei sobe. Ne lasă să despachetăm și ne anunță apoi, cu seriozitate ludic-ironică, în jurul unei țuici de Zalău, "trismeron"-ul, programul pe care, sub inspirația onomastică a "decameronului", ni l-a făcut pe următoarele trei zile. Iată-l: Păltiniș, 17-20 dec.1978 TRISMERON DUMINICĂ 9 - 11 Program administrativ 11 - 1 Fundamentele filozofice ale istoriei artei 1
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le tulbure bieților musafiri habitudinile pentru că dacă la ei acasă se pot duce la concertul unei celebrități, nu înseamnă că după aceea au prilejul să o privească de la un metru-doi în timp ce aceasta mănâncă "o icră" și dă pe gât o țuică. Însă ce să mai zici când, intrând în casă, nemții și elvețienii dau cu ochii de Ion Iliescu, "pe care, explică Dinescu, l-am invitat ca să aibă Bașkirov cu cine vorbi rusește". Președintele românilor se întreține relaxat și jovial când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Legătura cu gravorul o făcea meteorologul din Păltiniș, un om tare cumsecade, care îi fusese de mare ajutor lui Noica în anii lui păltinișeni și căruia Noica, în lungile seri de iarnă, cu lemnele trosnind în sobă și la o țuică fiartă, ajunsese să-i facă și unele confidențe: despre uimirea pe care o resimțea, până târziu, în fața unui trup feminin, când anume trăise "ultima îmbrățișare activă" etc. Vrând-nevrând, "Puiu", cum îi spuneau meteorologului nostru prietenii, fusese integrat în destinul lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cred ei neapărat că sunt. Domn' Karli sunteți un om simplu. Puteți să v-o trageți bine, întrebați-i pe oamenii aceia, ce-i cu ei. Luați inițiativa, domn' Karl. KARLI (se ridică): Hei, voi de colo, nu beți o țuică cu noi? (Bărbatul frumos dă din cap a refuz fără să ia ochii de la frumoasa femeie ) SCHWEINDI (se ridică): Ăștia sunt niște oameni de nimic și nu niște cetățeni, ăștia sunt criminali de război, care foarte probabil reprezentanții opiniei că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
exagerezi... probabil. EL: Nici vorbă, comoara mea, cosmopolitul cer al gurii trebuie să poată comunica cu lumea din jurul lui. (râde) EA: Asta cu siguranță, atunci pentru mine o supă de măruntaie și două pâini prajite cu brânză, și pe deasupra o țuică și o bere. EL (râde): Ești un geniu... pentru mine un rom cu cola și un bitter. EA: Ooh, bitter e deja o escrocherie. E un pic de pesimism urâcios. Atunci aduceți și pentru mine unul. (El se apleacă în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vânt) și, de asemenea, se manifesta o bogată activitate comercială (cârciumi, prăvălii, dulgherii). Agricultura juca un rol important în viața economică a târgului medieval, în special viile și pomii dădeau recolte bogate. Înainte de 1940 funcționau 18 instalații pentru fabricare de țuică. Începând cu a doua jumătate a sec. al XV-lea, se înființase boierimea, care, împreună cu biserica, strângea dijme și taxe pentru anumite servicii și donații. Împreună au organizat administrația (un fel de primărie) în fiecare sat, care se preocupa de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Pădurile Mazilu, Pleșa și Dudăiana aparțin locuitorilor comunei Oncești. Teren agricol se află în punctele Pleșei, Stârcului, Topliței, Mariana și Racovana. Livezi de meri și pruni sunt amplasate în locurile „Lacul porcului” și „La nuci”, din fructele culese fabricându-se țuică la cazanele lui Costantin Țarălungă și Gheorghe Coman. Satul a fost populat prin venirea mai multor familii ca: Tache Vasiliu (cu mai mulți frați: Neculai, Ecaterina, Alexandru, Vasile), apoi familiile Diaconu, Petrăchioaie, care datează de la 1908, precum și alte familii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]