1,798 matches
-
Își pierduse părinții foarte devreme, că nu mai avea practic legături În Irlanda, de unde se trăgea, și că n-avea nici soție, nici copii. Termină uitîndu-se la ea cu un zîmbet foarte blînd. - Te-am Întîlnit prea tîrziu... Marie Își aținti privirea În ochii aceia cenușii, ușor voalați, pe care el nu și-i Întoarse. Un sentiment tulburător, pe care nu-l putu defini, o făcu să tremure. Își adună pletele În mînă și rupse vraja clipei. - Pentru un irlandez, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Trebuie să fim atenți, dragostea mea, atenți să nu ne pierdem, tu și cu mine... Crede-mă, trebuie să plecăm din Lands’en... Marie se Încordă instantaneu, el Îi simți tensiunea și o Întoarse cu fața spre el, cu ochii ațintiți În ochii ei, argumentînd cu blîndețe. - Știu cît de mult vrei să afli adevărul despre moartea lui Gildas, dar la ce te va ajuta să descoperi că era amestecat Într-o vulgară uneltire financiară la primărie? - Nu e numai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să nu mai sporească și ea panica fratelui ei. Un strigăt răgușit o făcu atunci să tresară. Milic. Îl văzu cum lasă să-i cadă coșurile și cum se clatină ca sub imperiul unei emoții violente, cu privirea ca hipnotizată, ațintită asupra conținutului unuia din bazinele pentru pește. Marie țipă: - Tată! Dădu fuga spre el, fără să mai Întrerupă legătura cu Loïc. - Nu, o, nu!... În picioare lîngă tatăl ei, nu-și putea desprinde privirea de bazinul alături de care stăteau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri de ei, ațintindu-i cu ochii lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe neliniștitoare, Pierric era tot ce putea fi mai inofensiv. - Crezi că ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cîteva ceasuri, dacă la asta se gîndea. Așa era, numai că era prea orgolioasă ca s-o recunoască. - Dacă totuși crezi cumva că te va duce drept la Nicolas, Înseamnă că n-ai Înțeles nimic. - Atunci, explică-mi, decretase el ațintind-o cu privirea, În chip de răspuns, ea ridicase receptorul și i-l Întinsese. - De Îndată ce procurorul mă va readuce În echipa anchetei. Nu făcuse nici o mișcare ca să apuce aparatul, iar ea, cu un gest sec, Îl pusese la loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pérec. E un lucru copilăros din partea ei să se folosească de carnetul de rețete al soțului. Iar mobilul e atît de evident... Apropo, ai noutăți despre nepotul dumitale? o Întrebă el pe Marie cu falsă blîndețe. Ea Îi replică prompt, ațintindu-l cu privirea. - Aveți intenția să recuperați laboratoarele și terenurile lor? - Absolut, firește. Doamna Pérec nu va fi desigur În poziția de a se arăta prea exigentă. De altfel, am de gînd să achiziționez și șantierul naval. Afirmația și aroganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își scoase la rîndul ei arma, Înaintînd amîndoi În tăcere spre ușă. Aceasta se deschise brutal. Morineau intră cu brațele Încărcate de dosare cărora le dădu drumul scoțînd un strigăt, Îngrozit de armele pe care Fersen și Marie le țineau ațintite asupra lui. Uluirea lui era atît de comică Încît Marie izbucni În rîs, reușind astfel să-l facă să se simtă și vexat. - Vi se pare amuzant? Mi-am uitat cheia... Contemplă consternat dosarele risipite pe podea. - Și cînd mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se desprindă o clipă de neliniștea pe care starea ei i-o provoca. - Domnule comandant! Domnule comandant, veniți să vedeți! Jandarmii care făceau cerc În jurul tumulusului se dădură la o parte pentru a-i face loc polițistului. Toate privirile erau ațintite asupra trupului lui Nicolas aproape În Întregime scos de sub pietre. Alături de el se iveau niște plete, lungi brune și o mînă cu unghii lăcuite În roșu: Chantal. În tăcerea care se lăsase, se auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puse, nu fără delicatețe, pe umerii tinerei femei ale cărei veșminte erau ude, apoi o pofti să-l urmeze pînă la cîrmă. Dădu iarăși drumul motorului cu viteză redusă. Vorbi atunci cu voce gravă și lipsită de culoare, cu privirea ațintită pe linia orizontului. Loïc, Gildas, Yves și Gwenaëlle erau răspunzători de naufragiu. CÎt despre Jeanne, nu cîștigase niciodată la Loto, banii de pe urma prăzii erau cei care slujiseră la punerea În funcțiune a șantierului naval și la ridicarea hotelului, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el uitîndu-se spre Jeanne. Aceasta Închise ușa În urma lui și se Îndreptă glonț spre bucătărie. Marie o ajunse din urmă pe prag. - De ce a venit? - Să afle cum te simți. Marie apucă mîinile care tremurau atît de tare și-și aținti privirea În ochii mamei ei. - Dar nu asta te-a speriat așa de mult... Jeanne aruncă o privire spre ceainicul care susura ușor, dar fiica ei nu-i dădu drumul. Ceaiul mai putea să aștepte, adevărul nu. O dată mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
podea și desluși imediat niște urme pe parchet. Pricepuse. Oglinda cea mare ascundea o Încăpere, iar Stéphane era refugiat acolo. Dacă oglinda era falsă, cu siguranță că acum el o observa și, cine știe, poate că avea și o armă ațintită asupra ei. Trebuia de urgență să-l inducă În eroare. Impunîndu-și să pară cît mai destinsă, se prefăcu a-și admira propria imagine, În timp ce Își aranja părul. Adrenalina Îi năpădea Întreg corpul și se strădui din greu să dea gesturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet ciuruit, lovit mortal! Renunțînd să mai urce, o Împinse pe Marie spre ieșire. - E cam stupid pentru tine, frumoaso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el făcea semn, voi să reia comanda vedetei, dar Stéphane profită ca să-i dea o lovitură violentă, recuperîndu-și arma. Sub privirea Îngrozită a lui Fersen, vedeta jandarmeriei se apropia cu toată viteza de digul Înalt din piatră, În timp ce Morineau Își ațintea arma asupra Mariei. Împușcătura se auzi. Stéphane căzu În genunchi, Încercă s-o ochească pe Marie, dar ea sărise deja peste bord. În clipa următoare, vedeta izbea din plin digul de la Molène, explodînd În mii de bucăți care se Învîrtiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
feri să replice că familia Kersaint era În sine un blestem și dădu dispoziții privind desfășurarea Întăririlor. Arthus, izolat În camera sa de cînd se Întorsese de la cimitir, se simți foarte deranjat de vizita lor. Întredeschise cu greu ușa și aținti o privire rece asupra tinerei polițiste. - Îl căutăm pe fiul dumneavoastră. - Pe care din ei? Fără să răspundă, Marie intră În cameră, urmată de Lucas. - Acesta este delict de fapt, mă voi plînge autorităților, protestă Arthus. - S-ar spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie Încercă să se ridice, dar, În gestul ei rapid, arcurile patului se mișcară, bara de sprijin alunecă, așa că se prăvăli din nou peste el. - De două ori la rînd, asta e deja provocare, murmură el imobilizînd-o cu brațele. Își aținti privirea În ochii ei. - Nu pe el Îl iubești. Ea Își plecă ochii. - Uită-te la mine, Marie, și ai curajul să-mi spui că nu e adevărat. Ea Își ridică Încet pleoapele și-l fixă cu imenșii ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM, complet rătăcit, se execută. Aceeași expresie de rătăcire plutea peste chipul lui În vreme ce Marie și Lucas făceau cu schimbul la post pentru a-l interoga. - PM, reluă Lucas, tatăl dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oprire din port, Christian se agita pe goeletă, ocupat cu ultimele pregătiri de plecare. Cu coada ochiului o văzu pe tînăra femeie desprinzîndu-se de părinți și străbătînd piața portului fără să se Întoarcă. Marie deveni conștientă de privirile care se aținteau asupra ei. Părinții, Christian, Lucas... Grăbi pasul, ajunse la pasarelă aproape alergînd și urcă pe bac. Veni să se sprijine de bastingaj, alături de Lucas. O simți rezemîndu-se de el, lipindu-se cu umărul și cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de zeflemea În ochi. Își aținti privirea Într-a ei cu un aer sfidător. - SÎnt În stare să fac progrese, te previn ca să nu-ți faci griji. Ea dădu din umeri. - În ziua În care am să mă hotărăsc să aleg un tată pentru viitorii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
câte un singur bolnav o dată, în calea somnambulului ce colindă haotic potecile întortocheate ale grădinii. Chiar dacă se întâmplă să-și țină ochii deschiși, Jorge nu privește niciodată la bolnavul ce freamătă în jurul lui disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul printre aleile încurcate. Dacă i se pun întrebări în timpul periplului, Jorge răspunde laconic, cu o voce guturală ce-i sosește din adâncurile pieptului sau ale burții. Aidoma unui ventriloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită la mâinile lui, cu degetele alternate: unghie, gheară, unghie, gheară, mă străduiesc să înțeleg ce vrea să-mi spună îngerul, fără, de fapt, să mă intereseze prea tare. De altfel, nici nu spune lucruri prea interesante, vorbește o limbă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți de plîns, străluceau cu puterea soarelui de iulie, ațintiți într-acolo. Se năpustise ca o vijelie în întîmpinarea copilului. Nimic și nimeni n-ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi. Reuși să se oprească la doar cîțiva pași în fața
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga. Taman În spate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scruta În ea. Acum, mulțimea aluneca pe lângă ei, deschizându-se asemenea unui val În fața unei stânci marine, ca și când toată lumea s-ar fi temut să Îi atingă. În sfârșit, Îi fuseseră recunoscute Însemnele prioratului, speră poetul. Privirile trecătorilor, În realitate, erau ațintite asupra femeii. Pe ea Încerca toată lumea să o evite. — Dă-mi drumul. Nu cred În pălăvrăgelile tale. Un bănuț ca să afli când o să fii pierdut. Cine vrea să mă pierd? — Tu. Tu Încerci să te pierzi. Dante Încercă Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clipă, se temu că scânteile pe care le vedea erau niște noi efecte ale medicamentului, Însă pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
meu! Nici măcar Bonifaciu nu are putere asupra lui, câtă vreme Florența Îl va Înfrunta cu fruntea sus. Cât despre mine, Îmi voi continua cercetările, iar glasul meu se va face auzit Încă și mai puternic, spre a vă Împiedica scopurile ațintite Împotriva libertății noastre! — Dacă ții neapărat, urmează-ți pista dumitale, messer Alighieri. Dar nu vei ajunge la nimic. Ambrogio nu a fugit de la Roma pentru motivele pe care le crezi. Nu pentru asta a fost ucis, spuse cardinalul În timp ce Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]