13,876 matches
-
prea grea: cine a avut un eșec profesional, cine este bolnav de o boală incurabilă, cine a fost abandonat de propriul partner... Lor Crucifix-ul poate să le indice că și într-o astfel de situație de dificultate extremă, deși abandonați de către ceilalți și de Dumnezeu, nu sunt complet pierdute. Adesea însă, sunt veșnicele dureri ale vieții de toate zilele cele ce trebuie suportate cu răbdare: crucea locului de muncă, conviețuirea cu ceilalți, circumstanțele dificile ale existenței sau mediul neplăcut, toate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
înfrângerilor nu este anihilat. Existența omului rămâne în orice caz un eveniment marcat de cruce: de durere și îngrijorare. În perspectiva crucii lui Isus, existența omului marcată de cruce poate dobândi o semnificație în urmarea crucii, dacă omul i se abandonează. În orice caz, nici o cruce din lume nu poate să contrazică sensul prezent în crucea Aceluia care a înviat din morți: semn că un Dumnezeu solidar îmbrățișează și pericolul extrem, lipsa de sens, nimicul, abandonul, singurătatea și golul. Astfel, în fața
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în 1854, era definită ca dogmă de către Papa Pius al IX-lea care, după ce pierduse Statul Pontifical al Bisericii, hotărâse proclamarea dogmelor primatului papal și a infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870). După definiția din 1854, teologia morală catolică a abandonat încetul cu încetul teza tradițională conform căreia coborârea sufletului în fătul uman are loc după momentul conceperii. Aceasta era gândirea lui Aristotel, a Sfântului Toma d'Aquino și a scolasticii baroce din Spania: persoana nu există nici în faza vegetativă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
relaxează. În ceea ce mă privește, râsului îi face concurență muzica, cunoscută ca cel mai dulce medicament. Pentru a echilibra grijile acestei vieți, cerul ar fi dăruit omului trei lucruri, cum afirmase chiar Kant: speranța, somnul și râsul. Speranța nu am abandonat-o niciodată, în ciuda tuturor problemelor mele cu Biserica. În casa noastră se râde des; în general cu toții avem o viață foarte grea, dar și fericită. Când am griji importante însă, rar pot dormi bine și sunt conștient că nu voi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
părăsește propria familie și intră într-un alt sistem familial 1. Câteva cazuri binecunoscute pot fi oferite ca exemplu: de pildă, legendele din Egiptul Antic ne relatează că, regele Babilonului, Sargon din Acad, copilul ilegitim al unei preotese, a fost abandonat în apele Eufratului într-un coș uns cu smoală, de unde a fost apoi pescuit și adoptat de un țăran; nu putem să nu remarcăm similitudinea dintre soarta lui Sargon I și cea a lui Moise, despre care aflăm din scriptura
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
coș uns cu smoală, de unde a fost apoi pescuit și adoptat de un țăran; nu putem să nu remarcăm similitudinea dintre soarta lui Sargon I și cea a lui Moise, despre care aflăm din scriptura ebraică faptul că, a fost abandonat de propria-i mamă în apele Nilului, înspăimântată că fiul său ar putut fi ucis ca urmare a politicii demografice din acele timpuri. Moise a fost scos din apele fluviului și crescut de fiica faraonului; legenda lui Sofocle ne prezintă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a exploziei demografice cauzată de Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966, pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii care, cu câteva excepții, interzicea avorturile, s-a înregistrat o explozie demografică, explozie care a condus la creșterea semnificativă a numărului de copii abandonați în locuri publice și maternități. În aceste condiții a fost adoptată Legea nr. 3 din 26 martie 1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori care, deși prevedea măsuri alternative de protecție, de tipul plasamentului familial 52 promova instituționalizarea copiilor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și un simț al controlului slab tind să evalueze negativ experiența adopției și să utilizeze strategiile de coping mai puțin eficiente în procesul de adaptare. De aici se structurează două categorii de copii: cei care se autoînvinuiesc pentru că au fost abandonați determinându-i să manifeste adeseori un comportament depresiv, de retragere în sine și lipsa dorinței de comunicare. În mod contrar, cealaltă categorie de copii tinde să învinovățească pe alții pentru propriul status, fie pe părinții biologici, fie pe părinții adoptatori
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
plasament familial la familia adoptivă Bihor 3,3** Harghita/Covasna -2,9** Pitești 3,7** Brașov/Sibiu -4,2** Preluarea copilului în plasament familial anterior adopției se practică în cel puțin două condiții: pe de o parte, când copiii sunt abandonați încă de la naștere, fără să ia nici un contact cu familia biologică. În aceste cazuri copiii sunt plasați în regim de urgență la familiile care doresc adopția unor copii foarte mici și ulterior, când legea o permite și toate formalitățile au
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care se acordă încă legăturilor biologice din cadrul familiei. Această accentuare a importanței legăturilor de sânge în interiorul familiei se răsfrânge negativ și asupra copiilor adoptați, supuși în aceeași măsură stigmatizării. Stigmatizarea copiilor adoptați reflectă deopotrivă, atitudinea negativă față de mamele care-și abandonează copiii, cât și față de copiii născuți în afara căsătoriei, din relații întâmplătoare. O altă sursă a stigmatizării sociale a copiilor adoptați o constituie centrarea pe problemele exteriorizate de copiii adoptați și dezvoltarea unor modele teoretice considerate de specialiști ca fiind patologice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
spiritului", sau "științele umaniste", cum le numim astăzi, nu au așadar nici o autonomie, ele nu constituie corespondentul simetric al științelor naturii, cercetările lor se dovedesc provizorii, condamnate să cedeze mai devreme sau mai târziu locul unei alte cunoașteri, celei care, abandonând realitatea psihică, adică nivelul experienței umane, se orientează spre structurile sale ascunse, spre universul moleculelor și al atomilor. În cazul în care cultura ar avea drept obiect această sferă a spiritualității umane, atunci pe bună dreptate ar regresa în fiecare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale. Ceea ce îi aduce, ceea ce îi impune este tocmai un celălalt al vieții, procedeele și mecanismele refugiate în inima naturii, pe care știința le extirpă din sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt învăluite pentru a le abandona lor înseși, abstracțiunii și izolării lor: atunci acestea se dezlănțuie, înnodând între ele conexiuni artificiale, sprijinindu-se reciproc, adăugându-se unele celorlalte, potrivit unei ordini întâmplătoare care nu mai este cea a Naturii sau cea a Vieții, care nu mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceasta de a nu mai fi viață. În viață mișcarea autonegăriii sale nu se produce în mod misterios: ci mai curând se înfăptuiește ca propria sa mișcare, în măsura în care, condusă pornind de la Suferirea primitivă în suferință, mai degrabă decât să se abandoneze acesteia și lentei sale mutații în contrariul său, i se pare mai simplu să i se opună cu brutalitate, să respingă această suferință și, în același timp, acel ceva în care orice suferință se desfășoară, însuși faptul de a se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face din fiecare dintre ele ceea ce este, este sporirea de sine. Astfel în orice fapt de cultură nu este vorba de nimic altceva în ceea ce privește viața decât de a face experiența ei înseși și a propriului său Fond, de a se abandona hiperputerii care o aduce pe fiecare dintre puterile sale în punctul său cel mai înalt. Această pasivitate funciară a oricărei acțiuni veritabile, această lăsare în voie a ajungerii în sine a vieții ca sporire a diverselor sale puteri se manifestă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
faciliteze într-o bună zi inserția elevului în mediul social. Aceeași suprimare a culturii este vizibilă în studiul "limbilor", redus la practica lor imediată. Limbile vechi, cunoscute îndeosebi prin intermediul operelor literare, filozofice sau istorice și astfel supraîncărcate de cultură, sunt abandonate. Studiul limbilor vii se supune acelorași motivații ca și acela al limbii franceze, nedepășind nivelul lingvistic decât pentru a bascula în sociologism. Scopul este de a-l familiariza pe elev cu existența cotidiană a unei țări, privite prin prisma aspectelor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
apare familia monoparentală formată din copil și părintele său necăsătorit. Un tip aparte de familie monoparentală rezultă din adopția de către un adult a unuia sau a mai multor copii. În funcție de raportul relațional dintre adulți, prin care unul dintre ei a abandonat, s-a separat de familie, a divorțat, nu a dorit legalizarea relației cu partenerul/partenera sau a decedat, se pot imagina dificultăți pe care familia monoparentală le va avea de depășit în viitor. De pildă, o situație favorabilă ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și, mai ales, pentru nou-născuți. De aceea, ocuparea spațiului care le-a fost desemnat de către organizația nonguvernamentală înseamnă, în primul rând, o premisă a redobândirii respectului față de sine. Una dintre ipotezele de lucru a fost următoarea: nici o mamă nu-și abandonează copilul sau nu-l dă în adopție decât dacă ea însăși se află într-o situație critică. Mama aflată în primele săptămâni după naștere este dependentă de ajutorul celor din jur. Nu poate desfășura o activitate din care să-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mama acestuia. Oricum, legătura paternală are un caracter facultativ mai mare. În multe situații, tații nu sunt dispuși să-și asume responsabilitățile de tip familial. Cu atât mai mult cu cât există disensiuni între părinți. Un tată necăsătorit își poate abandona copilul fără a suporta consecințele pe care le suportă în aceeași situație un tată căsătorit. O altă problemă se referă la dreptul tatălui necăsătorit la tutelă, încredințare spre îngrijire, dreptul de acces la copiii născuți în afara căsătoriei. Observația constantă care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
când nu există o reală solidaritate familială, când cei care formează familia nu-și gestionează stările de frustrare, când pur și simplu nu sunt interesați în rezolvarea problemelor pe care familia le întâmpină, când, dintr-un motiv sau altul, au abandonat lupta pentru existență. Atunci familia se confruntă în fapt cu o lipsă de autoritate, situație care poate conduce la comportamente deviante. O astfel de stare de criză este mai probabilă în cazul unei familii cu un singur părinte, când părintele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aflate în diverse stadii de neacoperire a nevoilor puteau fi internate în instituții specializate. Astfel, era vizată instituționalizarea copilului aflat în dificultate (copil care nu se bucura de ocrotirea părintească), a persoanelor vârstnice fără familie sau pe care familia îi abandonase și a persoanelor cu probleme grave de sănătate. Meritul abordării feministe comunitariene este tocmai că a lărgit câmpul de cuprindere a celor cărora li se acordă sprijin în comunitate, principial vorbind, prin susținerea reciprocă a tuturor membrilor. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de creșterea copilului, în timp ce părintele-netutore are doar anumite drepturi (de vizită, de petrecere a timpului liber etc.) care, mai ales în cazurile conflictuale, sunt reglementate prin hotărâri ale instanțelor judecătorești. În cazul în care părintele nu-și recunoaște copilul, îl abandonează, îl neglijează, acesta denunță, în fapt, relația de parentitate ca fiind insuficientă în calitatea ei de relație naturală. Raporturile naturale sunt pur și simplu. Ele nu impun obligații și drepturi, așa cum este cazul cu cele contractuale. Legătura de sânge trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în sens tradițional, pentru sfera privată. Mai degrabă putem vorbi pentru spațiul privat de un contract parental, în care părintele singur își asumă obligații față de copilul sau copiii săi. În acest sens, el nu-l încredințează celuilalt părinte, nu-l abandonează și îi oferă asistență pentru creștere și dezvoltare normală. Contractul parental este asimilat adesea ca un acord tacit între copil și părintele său. Orice contract este făcut doar dacă este în măsură să ofere avantaje; în cazul de față, ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
general câteva servicii importante În dezastrul expediției militare Împotriva corsarilor berberi din insulele Kerkenah de pe coasta tunisiană. Álvaro de la Marca nu uitase și, cu timpul, după ce moștenise averea și titlurile și părăsise cariera armelor În favoarea celei de curtean, nu-l abandonase pe căpitan. Din când În când Îi Închiria serviciile de spadasin ca să rezolve probleme de bani, să-l escorteze În aventuri galante și primejdioase sau să Încheie socotelile cu soți Încornorați, cu rivali În dragoste și cu creditori sâcâitori, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iau o hotărâre. Cred că noi, cei din neamul nostru, mai ales pe linia tatei, trebuie să ne mândrim: întotdeauna am știut să luăm hotărâri. Punga de plastic nu conținea lucruri neînsemnate. Convingerea mea e că micul Manfred va fi abandonat. Nu, de fapt nu abandonat, ci lăsat fără tată. Nu cred că Manfred va supraviețui. Micul Manfred va fi obligat să-și trăiască viața fără tată. Și atunci va avea nevoie de ceva de care să se agațe, de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spioni? ... Ce prostii îi mai treceau, Doamne, prin minte!... Uite cum devenim cu toții paranoici... , își luă el singur seama. Nerăbdător, se apucă să atingă ușor și rapid tastele calculatorului. La naiba, doar n-avea nimic de pierdut. Avea să-l abandoneze rapid Arm când avea să-i descopere ologeala? Ei și?... Măcar ea nu-i fusese atâția ani soție ca Irina, ca să-l lase de izbeliște pentru unul mai ochios și mai potent în așternuturi decât el. Pierduse deja destul în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]