1,869 matches
-
voința divină aceea care nu trebuie să ne mai lase, pentru ca să respirăm împreună și să-i ajutăm și pe alții să respire acest aer al Domnului». Misiunea Vizitatorului Apostolic se putea proclama terminată în scurtă vreme. Dar, în august 1937, abatele îi scria din Roma despre posibilitatea revizuirii Constituțiilor, abandonându-le pe cele deja aprobate în 1932. De-acum, mai mult decât Vizitator Apostolic, se arăta ca prieten și sfătuitor. Aceasta apărea și mai mult atunci când don Calabria pășea tot mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
apărea și mai mult atunci când don Calabria pășea tot mai mult pe calea calvarului său, fizic și moral. În sfârșit, Vizita Apostolică s-a închis în 1947. Se terminau legăturile juridice, dar continua cele ale prieteniei. Don Calabria insista pentru ca abatele să continue să-i fie alături cu ajutorul și sprijinul său: «Dumneavoastră, nu trebuie să-l lăsați pe acest biet bătrân preot căruia Domnul v-a unit pe căile numai de El știute, dându-vă harul să înțelegeți spiritul pur și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Înțelese că situația care se stârnise în Congregație era pricinuită de neînțelegeri și crize de creștere. Nu afectau esența și spiritul. Acțiunea sa a slujit pentru a clarifica și a aprofunda gândirea fondatorului, pregătind terenul pentru aprobarea definitivă a Operei. Abatele Caronti era un bărbat energic și decis, care știa să ia măsuri disciplinare serioase și drastice la momentul potrivit, dar își tempera severitatea cu caritatea. În fața umilinței și docilității lui don Calabria și-a îmblânzit rigiditatea juridică și și-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pontificală După evenimentul furtunos care a dus la intervenția Sfântului Scaun, Congregația Slujitorilor Săraci și-a reluat domol activitățile și viața normală. Vizita Apostolică, chiar dacă se putea numi terminată în august 1937, s-a prelungit pentru alți încă mulți ani. Abatele Caronti propusese Sfintei Congregații a Religioșilor să dispună «studierea mult mai amănunțită a textului Constituțiilor pentru a-i aduce, eventual, modificările care ar reflecta cel mai bine finalitățile proprii și specifice Institutului». El însuși s-a oferit să ducă la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
reflecta cel mai bine finalitățile proprii și specifice Institutului». El însuși s-a oferit să ducă la bun sfârșit aprobarea Constituțiilor și să-l adauge la Decretum Laudis (Decretul de laudă) din partea Congregației Religioșilor. Din păcate, datorită nenumăratelor responsabilități ale abatelui, revizuirea înainta cu încetinitorul. Și așa s-a ajuns în luna iunie 1943. Vizitatorul Apostolic a ajuns în final la Verona și a consemnat noua redactare a Constituțiilor. Această schemă a Constituțiilor apărea bine structurată potrivit dispozițiilor juridice ale Codului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aceasta, trebuiau să aibă ori să capete o cultură convenabilă și suficientă, dobândind abilități, titluri și licențe. Cu toate acestea, atât preoții cât și frații trebuiau să fie dispuși la toate, chiar și la cele mai umile slujiri. Din păcate, abatele Caronti, fidel regulamentelor și tradiției benedictine nu reușea să înțeleagă și să codifice spiritul nou care erupea în legile canonice, codificate în timp. Pe 24 iulie 1943, don Calabria trimise înapoi abatelui Constituțiile cu notele alăturate. Pe 25 septembrie 1943
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și la cele mai umile slujiri. Din păcate, abatele Caronti, fidel regulamentelor și tradiției benedictine nu reușea să înțeleagă și să codifice spiritul nou care erupea în legile canonice, codificate în timp. Pe 24 iulie 1943, don Calabria trimise înapoi abatelui Constituțiile cu notele alăturate. Pe 25 septembrie 1943 părintele Caronti îi scrise lui don Calabria: «Profit de aceste zile când mă opresc la Subiaco, pentru a da o ultimă redactare Constituțiilor, primind acum toate observațiile și din partea preoților din Roma
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
era divizată în două părți, la sud forțele aliate și la nord armata germană. Textul a rămas în sertarul Vizitatorului Apostolic pentru alți 3 ani. Don Calabria într-o Pro-memorie din iunie 1944 a scris: «Înfăptuită pacificarea de fapt, părintele abate recunoscu necesitatea revizuirii Constituțiilor, pentru a înlătura din rădăcină tot ceea ce a dat prilej neînțelegerilor și inconvenientelor, și să perfecționeze gândirea inițială». Traseul birocratic înainta cu încetinitorul. Și de această dată forțe externe au intervenit pentru a grăbi aprobarea definitivă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să-i vorbească papei despre aceasta. Începând din acest moment, evenimentele au căpătat un ritm accelerat. Secretariatul de Stat i-a cerut oficial Prefectului Congregației Religioșilor să închidă Vizita Apostolică, la care era supusă Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe. Abatele Caronti a răspuns puțin secat, în ciuda cuvintelor diplomatice, aducând anumite observații oarecum picante: «Institutul s-a născut cu o formă canonică care nu a fost bine definită: sub anumite aspecte era laică, sub alte aspecte era mixtă. Dar a devenit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Nu a plăcut tuturor: dar nu au apărut dificultăți serioase, așa încât s-a reluat modelul inițial de Institut mixt. Dar, printre altele, toate acestea nu sunt codificate». Don Calabria a fost consternat de această relație și de aluzia adusă de abate divergențelor persistente încă printre preoții săi. Pe 30 noiembrie 1944 a scris în jurnalul său: «Asfințitul meu răzbate cu pași grăbiți. Mă arunc în brațele imense ale divinei milostiviri și, prin harul lui Dumnezeu, ofer acest ultim rest al lungii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
printr-un gest energic ieșit din comun a scris și a trimis o Pro-memorie Sfântului Părinte, expunând, fără resentimente dar cu multă demnitate viziunea sa originală asupra raportului juridic dintre frați și preoți. «În legătură cu „informațiile“ pe care Rev.mo părinte abate Caronti, Vizitatorul nostru Apostolic, le-a trimis Sfintei Congregații a Religioșilor, după ce le-am citit și meditat înaintea Crucifixului meu, cred că trebuie să dau, ca și cum aș fi pe patul morții, următoarele declarații: „Cererea la Secretariatul de Stat al Sanctității
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
asume responsabilitatea de a-i prezenta cererea. L-au ales pe cardinalul Adeodato Piazza din Ordinul Carmeliților Desculți, care îl cunoștea și îl stima pe don Calabria. El a acceptat cu bucurie. La 18 martie Congregația Religioșilor i-a notificat abatelui Emanuele Caronti că Vizita Apostolică trebuia să se considere închisă. Odată isprăvite toate numeroasele practici și primind toate scrisorile de recomandare din partea episcopilor unde lucrau religioșii Slujitori Săraci, dosarul voluminos adunat a ajuns la oficiul Congregației Religioșilor și acolo s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
i-a scris direct papei Pius XII, solicitând mult doritul Decretum Laudis pentru Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe. Practica și-a reluat lentul său drum. A fost prezentat textul definitiv al Constituțiilor, unde au pus mâna don Luigi Pedrollo, abatele Emanuele Caronti, don Calabria și, în fine, și cei doi experți monsenioriil Sposetti și Arcadio Larraona. Oricum, partea cea mai importantă și inovatoare a fost bine exprimată în Regula nr. 10: «Familia noastră este o Congregație Clericală, cu paritate completă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
el o citea cu asiduitate, rând pe rând ce ieșeau volumele (primul volum a fost publicat în 1919). Don Calabria admiră spiritualitatea benedictină a arhiepiscopului de Milano, pe care va avea ocazia să o aprofundeze la contactul cu Vizitatorul Apostolic, abatele benedictin Emanuele Caronti. La rândul său, cardinalul a citit schițele cărții Apostolica vivendi forma, regăsindu-se în idealuri și împărtășind aceleași preocupări pentru Biserica sfântului preot veronez. Cele două opere au avut o vastă rezonanță în Italia și în lume
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
La 15 august 1950, în jurnalul său găsim scrisă numai această frază lapidară: «Totul să fie pentru Isus, pentru slava sa». Delegarea pentru vicarul său don Pedrollo, cerută de consilieri nu a fost dată imediat. Și aceasta, probabil la sfatul abatelui Caronti și a noului său confesor părintele Cherubino. Agravându-i-se sănătatea enorm, la 5 octombrie 1950, don Calabria se decide să-i dea delegarea lui don Luigi Pedrollo. Dar, între timp, Consiliul General, preocupat de evoluția maladiei, a chemat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
primăvara lui 1894, a lui Vaillant a făcut cea mai mare vîlvă, deoarece îi viza pe parlamentari în augustul lor palat. În fond, a fost mai mult zgomotoasă decît periculoasă; cei cîțiva deputați și spectatori atinși nu au avut, cu excepția abatelui Lemire, decît răni superficiale în urma exploziei obiectului în care se puseseră cuie de tapițerie. Aceasta i-a dat președintelui Charles Dupuy ocazia de a spune cuvintele: "Ședința continuă...", imediat trecute în florilegiul celei de a 3-a Republici la înălțimea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care, dezvoltată exact la nivelul pe care trebuie să-l aibă rolul său decorativ, dă ansambluri de grandoare și viață exuberantă, așa cum le-a descris atît de bine Claudel. Dintre vizitele mele nu vreau să o uit pe aceea făcută abatelui Zavoral, pa care l-am găsit îmbrăcat complet în alb, la mănăstirea călugărilor premoniți, al cărui stareț era. Vizită de recunoștință românească, deoarece monseniorul Zavoral, preot bun samaritean, în războiul dintre 1914 1918, emoționat să-i vadă, în spitale și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
naivă nu poate gândi și știrile despre mâncările sărace din civilizație îi umple pe toți de turburare. Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-vodă e un roman istoric (venit după altele mai vechi: Șoimii, Neamul Șoimăreștilor) cu foarte puțină materie epică. Un abate francez De Marenne trece prin Moldova și are prilejul de a vedea noul eden. Pe abate îl surprind în primul rând sublima singurătate a priveliștilor, raritatea omului. Moldova e o Americă virgină ca aceea din Athala de Chateaubriand. Îl mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
turburare. Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-vodă e un roman istoric (venit după altele mai vechi: Șoimii, Neamul Șoimăreștilor) cu foarte puțină materie epică. Un abate francez De Marenne trece prin Moldova și are prilejul de a vedea noul eden. Pe abate îl surprind în primul rând sublima singurătate a priveliștilor, raritatea omului. Moldova e o Americă virgină ca aceea din Athala de Chateaubriand. Îl mai uimesc mijloacele rudimentare de trai, bucătăria savantă (zeamă de găină, sarmale, claponi în țiglă, plăcinte și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și nuvele de G. I. Lahovari sau Radu D. Rosetti. În foileton se tipăresc numeroase traduceri, aparținând lui I. S. Spartali, N. Țimiraș, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Laurei Vampa, din scrierile lui Boccaccio, Leopardi, D’Annunzio, Shelley, Byron, ale abatelui Prévost, din Voltaire, Hugo, Baudelaire, Zola, Maupassant, Alphonse Daudet, Anatole France, Georges Courteline, ca și din Tolstoi, Turgheniev, Bj⁄ornstjerne Bj⁄ornson ș.a. R. Z.
ŢARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290079_a_291408]
-
mai înalt nivel intelectual, prin exemplul fără pereche al stilului”, Lovinescu fiind „maestrul criticii dintre cele două războaie”. Cu toate că menționează caracterul restrictiv al conceptului de „literatură nouă” (momentul european depășise estetica propriu-zis simbolistă), ține să precizeze că Lovinescu, pe urmele abatelui Brémond, își însușise termenul „inefabil poetic”, preluat mai târziu cu insistență de G. Călinescu, și că ideile de bază ale concepției sale, sincronismul și diferențierea, cu o întemeiere sociologică obiectivă, militau pentru modernizare și europenism. Lovinescu deschide o cale regală
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
fiii, București, 1956 (în colaborare cu Maria Bistriceanu); Konstantin Paustovski, Din goana vremii, București, 1956 (în colaborare cu Octav Panaitescu), Povestea unei vieți, București, 1958 (în colaborare cu Igor Lefter), Memorii, I-II, București, 1971 (în colaborare cu Igor Lefter); Abatele Prévost, Manon Lescaut, București, 1956; Floare ruptă și alte povestiri din literatura cehă, București, 1957 (în colaborare cu Ihor Lemnij); Marie Pujmanová, Triumful vieții, București, 1957 (în colaborare cu Mihai Pop); Lao She, Ricșa și alte povestiri, București, 1958 (în
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
colecția „Biblioteca pentru toți”, pe care a și condus-o un timp, D. dă numeroase traduceri, printre care Eugénie Grandet de Balzac, Doamna Bovary și Salammbô de Flaubert, Regele petrece de Victor Hugo, Bolnavul închipuit de Molière, Manon Lescaut de Abatele Prévost, Povestiri cu zâne de Contesa de Ségur, Prizonier în Germania de Pierre Benoit, Regele Lear de Shakespeare, Gulliver în țara piticilor de Swift, Spovedania unui medic de Arthur Conan Doyle, Duelistul de I.S. Turgheniev, Povestiri fantastice de E.T.A
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Hoffmann, Povestiri fantastice, București, [1909]; Wilhelm Meyer-Förster, Vechiul Heidelberg, București, [1909]; Arthur Conan Doyle, Spovedania unui medic, București, 1909; H. de Balzac, Eugenia Grandet, București, 1910; Contesa de Ségur, Povestiri cu zâne, București, [1911]; W. Shakespeare, Regele Lear, București, [1911]; Abatele Prévost, Manon Lescaut, București, [1911]; Pierre Benoit, Prizonier în Germania, București, [1933]. Repere bibliografice: I. G. Sbiera, Ludovic Dauș, „Spre moarte”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXI, 1898-1899; Emil Gârleanu, Nuvele. Schițe. Însemnări, II, îngr. și pref. Teodor Vârgolici
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
programatice, fără a fi adevărate „manifeste poetice”. Deși nu e receptiv la dicteul automat, la bufonerie și absurd, C. recunoaște că avangardismul (futurismul) i-a învățat pe poeți să se exprime mai liber. Respinge și conceptul de poezie pură al abatelui Bremond, însă distinge între iraționalitatea suprarealismului și intelectualismul ermetismului, între sens (obligatoriu) și inteligibil, ceea ce variază de la un individ la altul; poezia nu este o imitație a realului, ea trebuie să capteze sensul ascuns al lumii, fără a avea o
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]