3,115 matches
-
Victore, de ce am întâlnit acea ființă? De ce nu mai pot anima trupul acesta neghiob în trăiri fără firele de capăt ale țesăturilor uneori prea stridente. Le înțepi tu sigur, sau le smulgi rând pe rând când simt prăbușirile într-un abis nedefinit încă mie de rațiune. Inima știe ce vrea, știu sigur asta, pentru că se liniștește. Este adevărat că simt totul ca pe niște rafale de vânt interior și mă strâng toată în mine. Cei cu care ajung să comunic, cred
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
La cineva, la undeva...// Și căutam supremul zeu/ Jur-împrejur și-n capul meu/ Și-l tot pirdeam și-l regăseam/ De nu aflam cum mă numeam// Din clipa când Vale mi-am zis/ Ce-ar fi însemnat să-mi zic Abis/ Și-am coborât într-un alt eu/ L-am perceput pe Dumnezeu” (Percepție metafizică). Poeziile antologate atestă o aventură lirică pe parcursul căreia Ion Iancu Vale și-a definit destinul de creator. Din turnul unde s-a retras, pentru a se
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă înfioară vântul toamnei reci, când viscolire mătură poteci, de frunze jelind îngălbenite. De ramuri materne rătăcite. Iar soarele se-ascunde după nori, îmbrățișat de-ai Cerului fiori. Noaptea mușcă din dimineți și seri, abis nocturn ducând spre nicăieri. Un dans funebru leagă frunze-n vânt, pe ultimul drum ce e spre mormânt. Duc jalea codrului în bocet surd, pe care doar strămoșii lui l-aud. Se stinge a naturii făclie că, viața ei intră
PLÂNSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374410_a_375739]
-
iluzia a ceva deja cunoscut reușește să ne capteze toată atenția. Cucerește, incită și captează. Stan Virgil ne reînvață rând pe rând cât de fascinant poate fi un răsărit ori un asfințit, un cer senin ori un pustiu al iubirii, abisul durerii, ne reînvață citind , să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în forță, fie calde
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374437_a_375766]
-
regăsi culoarea armoniei” (“Șarpele din sufletul tău”); Nu s-a pierdut, s-a rătăcit,/ dar această rătăcire e mai tristă ca pierderea” (Ekphrasis, miniaturi în mantia unui înger”); În casa gândului, fiecare unitate ne cere o nouă trinitate” (“Lacrima din abisul durerii”). Eșantionul de particularități relevat aici de cititorul Irinei Lucia Mihalca e ca o biată picătură în raport cu marea cea care prefigurează imensitatea spațiului imaginativ al poetei, e doar încropirea grăbită a unei fulgurații de admirație. E, categoric, expresia involuntară a
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
mai subtil, mai/ nobil element,/ Mai existent ca orice/ existent” (p. 47), pentru a-i împărtăși aspecte răscolitoare din viața celui rămas în urmă, într-o solitudine chinuitoare: “Astăzi,/ mă aflu singur,/ în locul/ în care, pe vremuri,/ șezum./ Într-un abis de/ suferință și/ scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea/ amară și rea,/ de care uitasem,/ de care te ferisem,/ de care fugisem,/ naivul de mine,/ cândva.” (Poemul 24, p. 39-40) Modalitatea discursivă predominantă este dialogul
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
de talpa mea de prunc când mama mă ținea de mână și-n scutecel de val de vânt mă îndemna să las în humă întâia-mi urmă pe pământ. * Mă simt stăpânul absolut pe-acest tărâm de la-nceput, smuls din abis și-hotărnicit în necuprins, chiar în adins, să-mi aibă la picioare lut, iar la hotarul cel de sus, acoperișul meu de cer cu tot cu stelele din el - Mă simt stăpânul absolut. Referință Bibliografică: MĂ SIMT STĂPÂNUL ABSOLUT / Gheorghe Pârlea : Confluențe
MĂ SIMT STĂPÂNUL ABSOLUT de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374632_a_375961]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SUNT TRIST Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Alerg prin munți, minciună nu-i de ce ești trist, adevăr să spui? Păzește, Doamne abisul fără fund ce inima cuprinde acoperind un gând. -De ce ești trist? Ești bine, teafăr, arătos, ai pasul șui și glas duios ai aripa lovită de catarg în locul unde arbora un steag iar somnu-i bun, e sănătos, de ce ești trist
SUNT TRIST de PETRU JIPA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373313_a_374642]
-
Lasă clipa din mine Semn Că vor mai fi anotimpuri Și voi mai putea Zgomotul timpului să aud trepidând Lumina zilei să o văd licărind Să visez că în brațe te țin Și îți mângâi conturul Cu priviri Lunecând Spre abisul Abandonării din gând apropie-te încet fără foșnet să nu trezim zorile cu îmbrățișările noastre cald să ne rămână norocul de a ne fi regăsit în întâmplările prefabricate ale vieții de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: puterea cuvintelor / Anghel
PUTEREA CUVINTELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373321_a_374650]
-
meu să arate ca un curcubeu? Cine-n sânge și-n carnea mea ară, din neliniști scoțându-mă-afară, semănându-mi în trup primăvară? E iubirea ce vine în zbor să mă scoată din lanțuri de dor? E speranța ce-n negrul abis desfășoară mari aripi de vis? Sau e îngerul vieții trimis să mă-ajute să merg fără teamă și-atunci când o văd cum se destramă ? Anatol Covali Referință Bibliografică: Eu nu eram... Cine?... Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EU NU ERAM... CINE?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373347_a_374676]
-
în taină ca să țină, La nesfârșit secunda de amor. Sub calda mângâiere se ridică Dorințe și poftiri ademenite De vălul așternut. Și îl despică, Pornind spre adâncimi demult dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe-ntr-o doară Făptura-i adoară privirea ușoară în păr se-nfășoară lin mână coboară pe sân de fecioară sărut înfioară adânc de comoară
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
nu s-ar mai raporta prin Duhul față de Tatăl ca un Fiu față de Tatăl” . Dumnezeu Tatăl - temei al unității Persoana Tatălui este temeiul de nezdruncinat al unității treimice. Din Tatăl izvorăște întreaga existență. Sfântul Ioan Damaschinul îl numește pe Tatăl, „abis al ființei” și Minte ca „abis al rațiunii”. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl arată pe Tatăl ca Mintea cea necunoscută. Fiul este chip al Tatălui, iar Duhul este viața Tatălui sau iubirea Lui. Plecând de la această realitate, este important de observat
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
Duhul față de Tatăl ca un Fiu față de Tatăl” . Dumnezeu Tatăl - temei al unității Persoana Tatălui este temeiul de nezdruncinat al unității treimice. Din Tatăl izvorăște întreaga existență. Sfântul Ioan Damaschinul îl numește pe Tatăl, „abis al ființei” și Minte ca „abis al rațiunii”. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl arată pe Tatăl ca Mintea cea necunoscută. Fiul este chip al Tatălui, iar Duhul este viața Tatălui sau iubirea Lui. Plecând de la această realitate, este important de observat reciprocitatea dintre adevăr și iubire. Iubirea
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș prinde de Mâine Cu-orgoliu de soim, Ce pradă în gheare o strânge, Dar nu văd nici raze, Nici stele pe cer, Iar ochiul îmi plânge... Citește mai mult Mă simt captivă- ntr-o
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
încuie Trecut.Cu pumnii greoi bat în uși ferecate,Ecouri stridenteMa lovesc dureros,Trecutul sta-n lanțuri,Pe sloiuri de gheață,Și-și clănțăne frigul, ranit.Tacuta și singuraMa-nvalui în Azi,Iar clipă fugaraImi matură trupul,Mă mistuie beznă,Abisul căscat,Și teama de visuri.M-as prinde de MaineCu-orgoliu de soim,Ce pradă în gheare o strânge,Dar nu văd nici raze,Nici stele pe cer,Iar ochiul îmi plânge...... XII. PRIN ANI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
firelor albe din par. Închid ochii și respir adânc Aerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase, Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci, Ființe reci și alunecoase Ale înălțimilor, Ce mă fac să cad în gol Țipând de spaimă abisului. Sunt vie, inima îmi bate încă, Soarta îmi aruncă funii salvatoare. Le prind recunoscătoare, Dar urcușul e greoi. Nu pot să nu tânjesc spre vârf, Deși pasii-mi sunt mici, trupul obosit, Sunt atâtea popasuri de făcut, Atâtea priveliști de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
de gheață ale firelor albe din par.Inchid ochii și respir adancAerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase,Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci,Ființe reci și alunecoaseAle înălțimilor,Ce mă fac să cad în golTipand de spaimă abisului.Sunt vie, inima îmi bate încă,Soarta îmi aruncă funii salvatoare.Le prind recunoscătoare,Dar urcușul e greoi.Nu pot să nu tânjesc spre vârf,Desi pasii-mi sunt mici, trupul obosit,Sunt atâtea popasuri de făcut,Atâtea priveliști de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
purifice brazii, și munții, si apele, si cerul.Isi țipă puterea în suflete de om,Isi deapănă nefericirileIn șuvițele fetelor îndrăgostite,Își aruncă fraielePe aripile tinereții pierdute,Isi cântă cântecul taraganatIn glasul femeiiCare-si plânge iubirea fără speranță!... XXVIII. ÎN ABIS, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015. Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți, Dureroase, ce rânesc. Îmi dezbrac straiele sufletului și rămân goală în fața ta, Nicio urmă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mințile stelare Cuvintele-și oglindesc chipul oare? Oglinzile-s ciobite de timp Umbrele au chipuri diforme, Copacii înlănțuiți în oglindă capătă forme Frunzele moarte au înviat.... Și-n lumi nepământene apar Întunericul absolut-îi zdrențuit De dorința nopții ce vine din abis O umbră ...așezată-i pe-o bancă.... Gândurile-i invizibile se pironesc În privirea spre nicăieri din infinit... Referință Bibliografică: ÎNTUNERIC ȘI UMBRE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2270, Anul VII, 19 martie 2017. Drepturi de Autor
ÎNTUNERIC ȘI UMBRE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373483_a_374812]
-
zăgazul unui urlet dureros, ce s-a învolburat într-un țipăt sfâșietor de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință, spre iubire, spre încununare, spre înălțare a poporului frânt de abisul prăvălit de Statul-ateu peste minunata noastră Țara creștină. Strigătul Alexandrei-Svetlana a țâșnit ca un fulger pentru a aprinde în cei care au mai rămas români, Ecoul unui torent ori lava unui vulcan spre dărâmarea tenebrelor politiciste care și-au întins
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
miros metafizic, motanii lui Emil Brumaru cântă în fotografii la flaut iar fluturii lui rod mereu la dantele de pe poalele femeilor rătăcite, mopetele lui Ivănescu își ascund dorințele intime într-un fond bancar psihologic depus la Banca sentimentelor, dacă privești abisul din spate cu ochii minții e imposibil să nu cazi într-un plictis ivorin de zădărnicie care stârnește toate furtunile din sufletul nostru... miercuri, 19 august 2015 Referință Bibliografică: inepțiile golului din noi / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
INEPŢIILE GOLULUI DIN NOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373517_a_374846]
-
ai instalat comod în mine, fără a-mi cere voie, ci ca un drept pe care ți-l arogi de atâta timp de existență a ceea ce sunt . Meandre mi-ai făcut în suflet spre a ma pierde, precum pasărea în abisul înaltului, dar cu fiecare dizolvare când franța am fost , de atâtea ori, departicularizarea mea m-a transces și sedimentat într-un alt timp-spațiu, într-o cunună atemporala ce încheie cercul, un ostrov de verdeață, unde pragul durerii nu se mai
ELUCUBRATIA VIETII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373586_a_374915]
-
Ți-aș săruta simțirea Năvalnică din tine, Să-mi tulbure iubirea Și focul ce-i în mine! Ți-aș picura în noapte Un strop din infinit, În inima ce-ți bate În piept necontenit. Cu tine mă cobor În tainice abisuri, Ș-apoi cu tine zbor Spre neștiute visuri! Ți-aș împleti destinul Alăturea să-mi stai, Chezaș ne fie cerul Și îngerii din Rai. Cu fire toarse-n Lună Ne-om țintui în cer, Iubirea sa n-apună Și timpu-mi
ȚI-AȘ SĂRUTA PRIVIREA de DANIEL DAC în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373599_a_374928]
-
singură floare-ființă, cu aceeași credință. Vorbesc dunele de pași suprapuși pe nisip... Fără să vrei, citind versurile poetei Irina Lucia Mihalca prinse-n cununa de față, devii poet. Fără să vrei, făcând înconjurul lumii și urcând înspre ceruri, coborând în abisurile pline de taine ascunse, devii călătorul filozof, căci sunt la un loc și lucruri văzute, și bănuite, și mesaje trimise și deducții. Fără să vrei câștigi din inocența pierdută, devenind inocent și pur. Fără să vrei înflorești ca femeie, feminitatea
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului trimite-mi formele tale marmura din tine albă de culoarea unui vis strălucea în ochii mei viscoliți de patimi surde, erai luncă, erai dor, erai vrajă și abis, erai dragostea din mine ce abia-ncepea să zburde. aveai ochi rotunzi de ciută căutând clipa dintâi, limpezind cristaluri fine, suflet scuturat de rouă, aveai brațele de ceară, așternute căpătâi, tu erai zeița dulce, ce mi-a frânt inima-n
TRIMITE-MI FORMELE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373621_a_374950]