1,612 matches
-
nu are nevoie de mine”. În 1822 Santa Anna a trecut în tabăra liderilor militari care susțineau un plan de răsturnare a lui Iturbide. În decembrie 1822 Santa Anna și generalul Guadalupe Victoria au semnat Plan de Casa Mata de abolire a monarhiei și de transformare a Mexicului în republică. În mai 1823, în urma abdicării lui Iturbide, Victoria a devenit primul președinte al Mexicului. Rolul lui Santa Anna în răsturnarea lui Iturbide i-a adus susținerea altor lideri, deși ei erau
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
Farías în funcția de vicepreședinte și i-a lăsat în sarcină guvernarea țării. Farias a început să implementeze reforme liberale, îndreptate mai ales împotriva armatei și a Bisericii Romano-Catolice, religie de stat în Mexic. Reformele, printre care s-au numărat abolirea zeciuielii și secularizarea proprietăților și finanțelor bisericii i-au determinat pe conservatorii mexicani să-i ceară lui Santa Anna să preia din nou puterea. La cererile lor, Santa Anna a denunțat administrația vicepreședintelui Farias, și l-a obligat pe el
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
fost emisă în 1934, care , precum vălul sau turbanul, și care a promovat, în mod activ, îmbrăcămintea de tip occidental. Schimbările sociale au atins și structurile sociale religioase vechi de mai multe secole, care erau puternic înrădăcinate în societatea turcă. Abolirea califatului a abolit și cea mai înaltă poziție religios-politică de la nivelul conducerii statului, dar a lăsat neatinsă frățiile musulmane (asociații ale credincioșilor musulmani destinate diferitelor scopuri), care funcționaseră sub patronajul mănăstirilor și chiliilor dervișlor, adică a structurii oficiale înființate ca
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
franco-turce s-au menținut la un nivel mulțumitor, cel puțin până la rezolvarea problemei sanjakului Alexandretta, pe principilul apărării integrității teritoriale și independenței naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
puțin până la rezolvarea problemei sanjakului Alexandretta, pe principilul apărării integrității teritoriale și independenței naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
a fost abolită prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, abolire reconfirmată de Constituția României din 1991. Pedeapsa cu moartea are o istorie lungă și variată în România. Vlad al III-lea Țepeș (care a domnit în Țara Românească, în principal în perioada 1456-62) este cunoscut în toată lumea pentru că a executat
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
penală din 1969 a fost legată în mod particular de personalitatea lui Nicolae Ceaușescu. Prevederile legale, așa cum au fost explicate populației, au fost elaborate în spiritul așa-zisului umanitarism al regimului, condamnându-se represiunile violente specifice perioadei staliniste. Idealul unei "aboliri ideologice" este recuperat printr-un discurs privitor la dispariția de la sine a pedepsei cu moartea, însoțind construirea "Omului nou" și scăderea generală a fenomenului infracțional. Această discuție ideologică nu a avut însă nici o legătură cu cadrul legal rigid și cu
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
ea va da dovadă de mult curaj în timpul celor două războaie mondiale pe care le traversează ca regină. În anul 1918 reușește să țină de partea sa opinia publică, în timp ce multe tronuri europene se clătinau sub presiunea social-democraților, care cer abolirea monarhiei. Ea acordă azil lui Wilhelm al II-lea al Germaniei și refuză să-l extrădeze atunci când se fac presiuni asupra sa. La 13 mai 1940, în pragul capitulării armatei neerlandeze, regina, împreună cu tot guvernul se autoexilează (ajunge la Londra
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
urmă la 14 aprilie 1784, prințul a fost declarat major. A continuat ca regent al Danemarcei în numele tatălui său până la moartea acestuia în 1808. În timpul regenței, Frederic a instituit ample reforme liberale cu sprijinul prim ministrului Andreas Peter Bernstorff, inclusiv abolirea iobăgiei în 1788. Crizele apărute în timpul domniei sale au inclus dezacordul cu Marea Britanie asupra transportului maritim. Acest lucru a dus la două atacuri britanice asupra vaselor daneze în 1801 și 1807. Ultimul atac este cunoscut ca Bătălia de la Copenhaga. Soția sa
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]
-
a călătorit la Tokyo, vizitând-o pentru prima dată. El a sosit la sfârșitul lunii noiembrie și a început un sejur prelungit distribuind sake în rândul populației. Populația din Tokyo era dornică de o vizită imperială; se temeau că odată cu abolirea shogunatului orașul ar putea cădea în declin. Abia în 1889 împăratul a luat decizia de a muta capitala la Tokyo. Sistemul prefectural a luat naștere în 1871, tranziția spre acesta începând din 1869, când patru lorzi locali ("daimyo") au fost
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
d. 13 ianuarie/14 ianuarie 1766) a fost rege al Danemarcei și al Norvegiei din 1746, fiu al regelui Christian al VI-lea al Danemarcei și al Sofiei Magdalena de Brandenburg-Kulmbach. Cea mai importantă reformă internă a lui a fost abolirea în 1702 așa-numitului "vornedskab", un fel de servitute care căzuse pe țăranii din Noua Zeelandă în Evul Mediu târziu. Eforturile sale au fost în mare parte în zadar. După război, comerțul și cultura au înflorit. A dost creat primul teatru
Frederic al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316481_a_317810]
-
angajatori cât și din angajați, cooperând împreună cu avantaj reciproc, și promovând astfel colaborarea de clasă. Distributismul susține desființarea sistemului actual de bănci private, sau mai exact a perceperii dobânzii ca sursă generatoare de profit. De exemplu, Dorothy Day a propus abolirea legislației care obligă plata dobânzii în contracte (Cămătărie). Procesul nu ar implica naționalizare dar e posibil să necesite ceva intervenție governamentală. Distributiștii au o părere favorabilă despre cooperativele de credit, considerându-le o alternativă de preferat băncilor. Distributismul se pare
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
Gandhi și de Congres. Frații Ali s-au alăturat Ligii Musulmane. Ei aveau să joace un rol important în creșterea sprijinului pentru proclamarea independenței Pakistanului. În 1931, a fost convocată o conferință panislamică la Ierusalim petru determinarea soartei califatului după abolirea acestuia de către Turcia. Lupta Mișcării Khilafat a fost marcată de controverse și de opiniile radicale ale liderilor ei. Criticii consideră mișcarea drept una panislamică, fundamentalistă și în mare parte indiferentă la lupta pentru independența Indiei. Aceștia consideră că alianța cu
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
data de 1 aprilie 1922, tatăl său, împăratul Carol, a murit în Madeira. În toamna anului 1937, Arhiducelui Felix i s-a permis întoarcerea în Austria unde a urmat Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. A devenit primul habsburg de la abolirea monarhiei care a urmat o carieră ca ofițer în armata austriacă.<br>Cum "Anschluss" se apropia, Arhiducele Felix, sora sa Arhiducesa Adelheid și fratele său Arhiducele Eugen au părăsit Austria și au trecut granița în Cehoslovacia. Felix, spre deosebire de fratele său
Arhiducele Felix de Austria () [Corola-website/Science/323829_a_325158]
-
exista o rudă pe linie masculină dintr-o căsătorie morganatică, nepotul Ducelui Carl Michael, George (1899-1963), însă cum Carl Michael era în Rusia, Marele Duce Friedrich Franz al IV-lea de Mecklenburg-Schwerin a devenit regent și așa a rămas până la abolirea monarhiei când guvernul a declarat sfârșitul regenței.
Adolphus Frederic al VI-lea, Mare Duce de Mecklenburg () [Corola-website/Science/323843_a_325172]
-
regele Ludovic-Filip 68 de ani). Principalii membri au fost văduva lui Ferdinand Philippe și fratele lui Ludovic, ducele de Nemours, însă prin evoluția ulterioară regența nu s-a materializat. În 1848, socrul ei a fost detronat. Helene plănuia să prevină abolirea monarhiei și să fie proclamată regentă pentru tânărul ei fiu. Ducele de Nemours a renunțat la drepturile sale de a fi regent pentru Helene și Helene a apărut la parlamentul francez, cu cei doi fii ai ei, contele de Paris
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
fi prinse de Marina Regală, să ordone aruncarea sclavilor în mare pentru a reduce amenzile. Între 1808 și 1860, Escadrila Africii de Vest a capturat 1.600 de vase cu sclavi și a eliberat 150.000 de africani. Prima „Societate pentru Aplicarea Abolirii Traficului de Sclavi” a fost înființată în 1787 în Marea Britanie, printre membrii ei numărându-se John Barton; William Dillwyn; George Harrison; Samuel Hoare Jr; Joseph Hooper; John Lloyd; Joseph Woods Sr; James Phillips; Thomas Clarkson, Granville Sharp, Philip Sansom și
Legea de Abolire a Sclaviei din 1833 () [Corola-website/Science/323053_a_324382]
-
de milițiile plantocrației jamaicane și garnizoana britanică locală după zece zile, la începutul lui 1832. Din cauza pierderilor de proprietăți și de vieți omenești în timpul revoltei din 1831, Parlamentul Britanic a declanșat două anchete. Rezultatele acestor anchete au contribuit mult la abolirea sclaviei prin legea din 1833. Sclavia a fost abolită oficial în mare parte a Imperiului Britanic începând cu data de 1 august 1834. În practică, însă, au fost eliberați imediat doar copiii de sclavi de până la șase ani, întrucât toți
Legea de Abolire a Sclaviei din 1833 () [Corola-website/Science/323053_a_324382]
-
adresat guvernatorului din Port of Spain, Trinidad, cu privire la noile legi, scandând: „Pas de six ans. Point de six ans” („Fără șase ani! Nu șase ani!”), acoperind glasul guvernatorului. Protestele pașnice au continuat până când s-a adoptat și o rezoluție de abolire a „uceniciei” și libertatea sclavilor a fost obținută și "de facto", nu doar "de iure". Emanciparea totală a fost acordată în Trinidad la 1 august 1838, aceasta fiind prima colonie britanică cu sclavi care a abolit sclavia în întregime. a
Legea de Abolire a Sclaviei din 1833 () [Corola-website/Science/323053_a_324382]
-
urbană ar fi fost foarte dificilă, din cauza prezenței descurajante a sutele de mii de soldați ruși și a omniprezenței poliției politice și a informatorilor săi. Mulți dintre rezistenți nu își mai puteau exersa profesia (adeseori urbană) din cauza interdicțiilor sau a abolirilor decretate și erau obligați să fugă la țară. Pentru aceștia din urmă, rezistența reprezenta răspunsul la problema supraviețuirii în fața unei administrații care le devenise ostilă dar și, pentru cei mai curajoși, răspunsul la dorința de a se lupta cu dictatura
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
în mod strălucit. În 1908, Curzon a fost ales ca peer al Irlandei, ceea ce i-a redeschis calea pentru întoarcerea în Camera Comunelor. În 1909 - 1910, el a luat parte activă la lupta de opoziție față de propunerea guvernului liberal de abolire a dreptului de veto a Camerei Lorzilor. În 1911, au fost create titlurile de Baron Ravensdale, în comitatul Derby, (care a fost transmis, în lipsa moștenitorilor masculini fiicelor sale), Viconte Scarsdale, în comitatul Derby, (care a fost transmis, în lipsa moștenitorilor masculini
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
față de Spania a scăzut profitabilitatea. Așa că negustorii au emigrat în America de Sud și Statele Unite, lăsând Antilele cu o populație scăzută și venituri mici ce au necesitat subvenții de la guvernul olandez. Administrația Antilelor și Surinamului au fost unite în perioada 1825 - 1845. Abolirea sclaviei din Indiile de Vest Olandeze a cauzat cererile de despăgubire a deținătorilor de sclavi, iar în Suriname au emigrat muncitori chinezi ce căutau locuri de muncă. În ianuarie 1942, Japonia a invadat Indiile Olandeze Orientale. Olandezii s-au predat
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
deputați ai Adunării naționale constituante și ai celei legislative de l'Assemblée nationale constituante au fost realeși. Convenția s-a reunit la 20 septembrie și a devenit "de facto" noul guvern al Franței. Una dintre primele sale măsuri a fost abolirea monarhiei. Mignet scria că 10 august „a marcat... o insurecție a celor mulți contra clasei de mijloc și monarhiei constituționale, așa cum Căderea Bastiliei a fost insurecția clasei de mijloc contra clasei privilegiate și contra puterii absolute a Coroanei. A început
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
oprit de către englezi. Omanezii nu au interesul să se opună eforturilor marinei regale în a impune directivele antisclavagiste, ci să își mențină suveranitatea asupra propriilor ape, așa ca, Seyyid Said nu vede nici un motiv să intervină în lupta europeană pentru abolirea sclaviei din moment ce principalii clienți pentru sclavi erau tot europenii. Și tocmai, intervenția lui Said face ca sclavia să fie abolită în vestul Oceanului Indian. Prezența omaneză continuă în Zanzibar și Pemba până la revoluția di 1964, iar oficial prezența lor în Kenya
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
ții din Peninsula Arabică și arabii din Hedjaz, Palestina, păstrătorii locurilor sfinte musulmane Mecca, Medina și Ierusalim. Ultim a urmă oficială a imperiului, califatul, a fost abolită în mod oficial din punct de vedere constituțional pe 3 marite 1924. Odată cu abolirea Califatului Otoman de către Marea Adunare Națională a Turciei, numele califului a fost înlocuit în cadrul rugăciunii de vineri din întreaga lume arabă cu cel al șharifului de Mecca, protectorul ereditar ale orașelor sfinte musulmane din, care și-a asumat pentru o
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]