2,725 matches
-
fiu al Vienei, determinarea a ceea ce este o propoziție avea o însemnătate covârșitoare. O asemenea determinare făcea posibilă delimitarea a ceea ce „poate fi spus“ de ceea ce „nu poate fi spus“, și anume considerând doar forma logică, adică făcând cu totul abstracție de ceea ce comunică o propoziție sau alta. Din această perspectivă vor putea fi citite bine considerațiile din ultima parte a Tractatus ului despre ceea ce este „mai înalt“, despre mistic, despre valori, ca și sentința finală: „Despre ceea ce nu se poate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că deși interpretarea Tractatus-ului este atât de controversată, temele și ideile acestei scrieri pot fi rezumate. Altfel stau lucrurile cu ceea ce a scris Wittgenstein după 1930, în particular cu Cercetările: „Direcția de atac și scopul lucrării sunt neclare - dacă facem abstracție de pasajele polemice -, iar forma ei se arată refractară față de orice încercare de a o rezuma, deoarece unele dintre cele mai importante puncte sunt doar prezentate și sugerate, în loc de a fi expuse.“31 Și modul cum a tratat Wittgenstein aceste
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este acceptată în mod tacit supoziția că termenii generali stau pentru „genuri“, adică pentru ceea ce este comun existențelor individuale. Propriu noțiunilor ar fi, cum arăta încă Socrate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi înlocuită de slogane. Sloganele rămân însă utile în măsura în care prin ele este indicată o anumită orientare a gândirii. „Dacă folosirea sloganului pleacă, dar sloganul rămâne, el este ridicol.“59 6. Tranziția „Wittgenstein I și Wittgenstein II“ este o formulă retorică. Abstracție făcând de însușirea sau de respingerea ei, am încercat să arăt că trecerea de la Tractatus la Cercetări marchează nu o dezvoltare mai mult sau mai puțin continuă pe aceleași căi ale gândirii, ci o schimbare fundamentală a orientării ei. Nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care îi citesc că numai una dintre ele ar fi legitimă, adică ar putea fi justificată rațional.14 Pentru Wittgenstein o asemenea pretenție se sprijină pe supoziția iluzorie că este posibilă și necesară o reglementare a folosirii cuvintelor, dacă facem abstracție de scopuri și contexte speciale, și că realizarea acestei reglementări ar intra în atribuțiile filozofilor. „Este așadar un nonsens să se încerce găsirea unei teorii a adevărului, căci în mod evident noi folosim cuvântul în viața cotidiană foarte clar și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îi va selecționa pentru o anumită misiune tocmai pe baza acestui răspuns. Imaginarea acestei situații ne arată cât de înșelătoare este impresia că am putea determina semnificația expresiilor limbajului numai prin raportarea lor la anumite realități sau procese mintale, făcând abstracție de acel context pe care îl reprezintă formele de viață specifice ale unei anumite comunități. „Au propozițiile « El a făcut asta și aia.» și «El poate să facă asta și aia.», în același limbaj, același sens, sau sensuri diferite? Dacă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ale lumii, nu de limbaj. Este adevărat, pe de altă parte, susținea Russell, că dacă o propoziție este un simbol și dacă există o cercetare psihologică a simbolurilor, rezultă că logica însăși nu poate fi înțeleasă pe deplin dacă facem abstracție de aportul cercetărilor psihologice. Concluzia la care ajunsese era că cercetarea psihologică era chemată să aibă un aport important, atât la teoria simbolismului, cât și la teoria judecății. În anul 1918, când a ispășit o pedeapsă de șase luni cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Zilieru, Horia / 365 Bibliografie generală (selectiv) / 379 Cuvânt-înainte la ediția I Orice intenție de a cartografia întregul teritoriu al poeziei ieșene de astăzi înseamnă, în fond, a opera o sistematizare axiologică care să aibă măcar pretenția obiectivității. Adică a face abstracție de parti pris-urile determinate de prieteniile extraliterare sau de apartenența obligatorie, orice s-ar clama sus și tare, într-o literatură ca a noastră, în care dacă nu ai susținere nu te poți afirma de unul singur, oricât talent ai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Membru al Uniunii Scriitorilor și al consiliului său de conducere (din 1990 până în 1995, când demisionează din ambele), membru al PEN Clubului român și al ASPRO de la înființare. În ultimii douăzeci de ani, Liviu Antonesei a publicat enorm: chiar dacă facem abstracție de cele peste patru mii de articole risipite, cu generozitate, în presa nu numai culturală, și tot ar trebui să ne recunoaștem aproape intimidați de numărul considerabil de cărți deja editate. Dintre ele, ce-i drept, mare parte nu privesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întâmplător, cu o apostrofă laconică țintită inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu poate face abstracție de fascinantul joc al intertextualității savante, pe care-l cultivă până la capăt, deși se plasează de multe ori ironic față de binecunoscuta, inevitabila traversée du texte pentru a marca, decis, ruptura dintre realitatea livrescă a scriiturii sale și dimensiunea ei angajată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
social) și temperament (determinat fiziologic). Literatura modernă se caracterizează printr-o nouă reprezentare a omului. În tradiția materialismului Luminilor, omul este considerat ca un corp, el are o densitate materială. Dacă personajul romanelor baroce și clasice era un fel de abstracție, în românul realist și naturalist el devine corp, cuprins de frământare și pasiuni contrarii. Corpul feminin, în special, este atât de prezent în literatura perioadei studiate, încât ajunge, uneori, să înlăture orice altă dimensiune. Balzac și Zola își bazează psihologia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cibernetica, psihologia, dreptul, științele politice ș.a. Ni se propune astfel o abordare sistemică și interdisciplinară a economicului, care reprezintă principiul fundamental de cercetare aplicat în Anti-equilibrium. Contribuția lui Kornai nu este alterată de ideologie, dar nici de indiferența rece a abstracțiilor pure de tip ricardian. După autorul nostru, în economie nu există decît eficient și ineficient, iar diferența este determinată de o multitudine de cauze. Concepțiile enunțate sunt foarte apropiate de cele ale economiștilor instituționaliști, cu deosebirea că în cazul de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ilustrare în acest sens este dată de relațiile dintre economie și politică. Capitalismul este adesea definit ca sistem economic independent (Smith, Marx, Weber, Schumpeter, Becker ș.a.). Dar studiul capitalismului doar ca sistem economic se dovedește problematic dacă se face complet abstracție de cîmpul politic. Printr-o revenire la abordarea comparativă convențională, Janos Kornai propune o schemă de analiză a capitalismului similară celei elaborate tot de el privind socialismul și așează un bloc politico-ideologic la baza secvenței principale de cauzalitate care urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
celor doi romantici, apoi puse alături: "această sumară descriere a poeziei lui Eichendorff (...) lasă să se vadă prea bine afinitățile de geografie lirică ale lui Eminescu, în ciuda deosebirilor care fac din romanticul nostru un sceptic metafizic, un contemplativ vrăjit de abstracții, un voluptos al morții" (ibidem:20). Și tristețile sentimentale ale lui Heine au cores pondentul lor în poezia lui Eminescu, dar senzu alității și ironiei spiritual-dizolvante din Buch der Lieder i se substituie fie voluptatea unei vrăji mortale și o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
reprezentare, ceea ce reiese și din teoria visului, pe care o face mai departe" (1999, I, 157). Pentru Mihai Cimpoi (apud Ștefan Munteanu, 1997, 85), povestirea filosofică reprezintă "frumosul mit eminescian, care a topit într-o supra-imagine vie și concretă toate abstracțiile goale kantiene". Amita Bhose lecturează povestea [Archaeus], cu un pronunțat caracter filosofic, în cheia indianismului, amendând pluralitatea călinesciană a archeilor : "avem de observat că Eminescu s-a gândit la "Archaeus" ca singura realitate, analogul lui Brahmăn, iar nu la "archaei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
așa cum sînt și războinic, iar aceste cărți mi-au ținut companie de-a lungul anilor." Țepeș pare, într-adevăr, un cititor împătimit. Cu profesorul american de față, se adîncește, la un moment dat, în lectură, uitînd de sine și făcînd abstracție de musafirul înmărmurit, de alături. Ajuns cu biblioteca la dimensiuni colosale, Dracula realizează că are nevoie de o catalogare a volumelor. Așadar, îl alege pe Rossi, un istoric remarcabil, pentru a-i fi bibliotecar. Misiunea nu este una obișnuită: Vei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
umană nu se mulțumește cu trăirea sensibilă a intuițiilor sale (esteză sau complex de esteze 131), ci ea realizează senzațiile și le traduce într-un limbaj interpretabil nu în mod sensibil, ci intelectiv, (...) cunoașterea umană fiind o decompoziție, analiză sau abstracție (...)"132. Dintr-o altă perspectivă, Maria Conti îi atribuie scriitorului și capacitatea de cunoaștere productivă a realului, atribuindu-i posibilitatea dea ieși din gramatica viziunii, condiționată de ansamblul de percepții și de coduri semiologice tradiționale. În trecere, fie zis, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
găsește esența dincolode-esență, prin raportare la transcendentul reprezentat de Celălalt. Într-adevăr, ca ființă biologică, omul Își este suficient sieși. Ca exprimare a umanului, Însă, el nu există decât prin Celălalt. Aceasta nu vrea să Însemne nicidecum de a face abstracție de ființă În definirea umanului din noi, nici că ființa ar trebui tratată cu dispreț ci că pur și simplu trebuie să Înțelegem ființa umană - cu adevărat umană - pornind de la altul-decât- ființa. Altul-decât-ființa, alteritatea pură, acel absolut altul care niciodată
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
imposibilitatea profitului antreprenorial de a stimula progesul economic este evident. "Prin adoptarea unei asemenea scheme în urmă cu jumătate de secol, toate inovațiile apărute în răstimpul scurs de atunci ar fi devenit imposibile. Iar dacă, de dragul argumentației, am face complet abstracție de problema acumulării capitalului, încă ar trebui să recunoaștem că redistribuirea profiturilor catre angajați implică rigidizarea structurilor de producție atinse la un moment dat și blochează orice ajustări, îmbunătățiri și progrese."12 Instituțiile-cheie ale economiei de comandă sînt proprietatea de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
cazul ultimelor două sunt avute în vedere mai ales caracteristicile sociale, economice, politice, culturale, etnologice etc. footnote> este în același timp unul dintre principalele subsisteme ale economiei naționale; este de neconceput desfășurarea oricărei activități sociale, existența societății în general, făcând abstracție de colectivitatea umană. În funcție de dimensiunea teritoriului de referință, distingem: populația unei localități, populația unei unități administrative dintr-o țară (comună, județ etc.), populația unei țări (populație națională), populația unei regiuni a lumii dintr-un continent (include populația mai multor țări
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
mortalității în cadrul populației masculine, comparativ cu cea feminină, fenomen denumit supramortalitate masculină. În mod obișnuit, pentru orice populație mm > mf la toate vârstele. Alături de caracteristica demografică sexul persoanei, vârsta este o altă caracteristică demografică de care nu se poate face abstracție în analiza intensității mortalității. Ca urmare, este necesar să se stabilească indicatori și metode de analiză care să releve particularitățile de manifestare a fenomenului în funcție de vârstă. Intensitatea diferită a mortalității pe vârste se poate caracteriza cu ajutorul ratelor specifice de mortalitate
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
își stabilește noul domiciliu. După cum mișcarea populației însoțită de schimbarea domiciliului stabil, se circumscrie granițelor naționale sau depășește aceste granițe, avem de-a face cu mișcare migratorie internă și mișcare migratorie externă. Trebuie precizat faptul că la nivelul țării, făcând abstracție de mișcarea migratorie externă, totalul imigranților este egal cu totalul emigranților. Mișcarea migratorie a populației nu are caracter întâmplător, ea fiind determinată de factori de natură economică<footnote M. Țarcă, Demografie, Editura Economică, București, 1997, p. 59. footnote> și în
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
imigranților și a emigranților; − migrație netă sau spor migratoriu, care reprezintă diferența dintre efectivul (cohorta) imigranților și efectivul emigranților. Trebuie subliniat faptul că aceste două categorii sunt semnificative în special la nivelul localităților și județelor; la nivel de țară (făcând abstracție de migrația externă) este impropriu a se vorbi de migrație netă. Analiza generală a fenomenului migrației trebuie aprofundată prin studierea structurii imigranților și emigranților după diverse caracteristici, în special pe grupe de vârstă și sexe; o anumită structură pe vârste
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
unor noi elite. Astfel, Bell concluzionează că "societatea postindustrială semnifică dezvoltarea unor noi structuri și principii axiale: transformarea de la o societate producătoare de bunuri la una informațională sau societate de cunoaștere; iar în ceea ce privește modurile de cunoaștere, o modificare pe axa abstracției, de la empirism sau gândirea de tipul încercare și eroare către teorie și codificarea cunoașterii teoretice pentru coordonarea inovației și formularea politicilor"105. Pornind de la aceste coordonate, s-a continuat conturarea noii societăți și la alți teoreticieni, accentuându-se evoluția altor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lesne de observat la materialele plastice. De asemenea, lemnul, piatra, metalul, bumbacul sunt înlocuite cu materiale plastice, polimorfe, sintetice; aceste materiale, deși "în ele însele disparate, sunt omogene ca semne culturale și pot fi instituite într-un sistem coerent. Însăși abstracția lor ne permite să le combinăm după pofta inimii. [...] Astfel, întreg mediul modern devine, în bloc, un sistem de semne [...] Atâta doar că nu mai avem de-a face cu coerența naturală a unei unități a gustului, ci cu coerența
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]