11,260 matches
-
sau scris. Până și aici, lehamitea îl bântuie, sila îl covârșește și-i dictează (se putea, altfel!?) instrumentarea perplexă a limbajului folosit. Cu înțelesuri de foarte multe ori ambigue, multe din ele, evident, de prisos. Din subconștientul minții, încețoșat de aburul dens al lenei și inapetenței cognitive - parcă dintr-un fel de arhivă a nebuloasei corticale, pe care n-o stăpânim și n-o conștientizăm (și-aici, n-ar prea fi vina noastră!) - țâșnesc, pentru a numi și fecunda (!) acțiunea cotidiană
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
planetă ce mergea pe Calea Lactee aiurea pe bicicletă. Luna spunea povești printer crengi încremenite de gheață ca un scut istoria ca vitraliile din catedrale pe fereastra dinspre secolul trecut. II Tragi penmele din aripile păsării, îmi arăți un zbor de aburi nedefinit ridicându-se din aripile ei, sângele ne curge printer degete, precum jertfele pe mâini de zei, aripi risipite pe cărările ce duc spre cer, planează infinite ferestre sub urechile jeluirilor, ne trebuie o planetă a noastră curată căreia să
OGLINDA DIN SECOLUL TRECUT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366751_a_368080]
-
Slăvit să fie Domnul și dragostea de Tată, Căci S-a-ndurat de oameni, jertfindu-L pe Cristos! Să fii iubită soră, de brațul Său purtată, Slujește-I cu credință chiar dacă drumu-i greu, De mare e povara, să nu uiți niciodată, Un abur este omul, dar veșnic Dumnezeu! De-aceea, azi când viața-ți șoptește: Tu, femeie! Creată ești din coasta bărbatului Adam, Supusă fii, modestă, un jar și o scânteie, O floare de mușcată, în glastra de la geam. Să te iubească soțul
EŞTI BINECUVÂNTATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365641_a_366970]
-
Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului bocet fă o stea s-aprindă focul să îmi ard în el norocul fumul să ridice-n aer al tristeții mele caier vântul să mă-nnoade-n ploaie abur trist printre șiroaie să mă-ngroape în țărână nou izvor într-o fântână să schimb arșița-n răcoare ca o binecuvântare pe cei sugrumați de sete seva mea să îi îmbete iar când cumpăna s-o frânge apa-n ciutură
DOINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365651_a_366980]
-
Eu cu dor jelindu-ți jalea-ți... Și din ploaia ca de spumă Strop cu strop m-oi descompune, Ia-mă-n suflul tău și du-mă În a inimii-ți genune Și respiră-mă în tine Ca pe-un abur de la rouă, Lumea-n doliu de satin e Când plângi toamna, mor și plouă... Referință Bibliografică: Când plângi toamna / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 984, Anul III, 10 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon
CÂND PLÂNGI TOAMNA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365686_a_367015]
-
acest cântec de iarbă și lacrimă de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei: „Fiică a mirării, Poezia mă învinge! În oglinda de aburi, a visului, amnarul de lut scapără în noapte.” [...] „La țărmul din mine, Poezia renaște!” Timpul, viața, tăcerea, iată trei coordonate printre multe altele din substanța acestei cărți care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
parcă îi simțeam prezența și parfumul suav ... Budoarul Reginei cuprinde baia de marmură, cu cada îngropată în piatră, cu chiuveta și măsuța de toaletă care au fost păstrate intact. Am aflat că apa era încălzită într-o ingenioasă instalație cu aburi. Simplitatea castelului se opune intenționat opulenței altor castele regale. Construcția în sine, împărțirea camerelor, decorul modest, dar de un desăvârșit bun gust denotă caracterul aparte, gusturile alese, sensibilitatea și sufletul frumos al celei care a fost Regina Maria a României
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
conferind textului limpezime de cristal. Niciun cuvânt nu este silit să stea într-un loc prea strâmt pentru el. Limpezimea aceasta a stilului ei îi dă forța intrinsecă de a crea iluzia inefabilă a unui spațiu destinat eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia, iar zeii, parcă îți surâd în jocul umbrelor diafane, țesute de timp. Ca o copie fidelă a întruchipării sinelui său, Mădălina, fiica autoarei, a însoțit-o în excursii cu scopul de a cunoaște Ciprul, oferindu
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
brazii înghețați în fantome; Cum să-i dau când nu știe să cânte live la mesele nuntești și e un vagabond, Pe când tu, prinț și cerșetor, cu palmele-ți calde și dulci, ai topit toată zăpada din poiană și prin aburii nopții m-ai ridicat la stele... Si ne-am jucat de-a v-ați ascunselea cu ele... Ce te-am tot căutat dar tu , hoțomane, te-ai ascuns în piept la mine și a trebuit să pun iarăși ochii și
LUCEAFĂRUL ASEARĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366127_a_367456]
-
poemul.” (Experiment cu marionetă). Printr-un glissando, o alunecare dintr-o tonalitate în alta, poeta își transferă, în bună tradiție metafizică, sentimentele într-un plan mai înalt. „M-am obișnuit să-mi torni poemele/ la cafeaua de dimineață/ sunt ca aburul bărbatului din mine/ căruia niciodată nu am să-i recunosc fața./ chiar dacă l-aș întâlni pe stradă/ aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit.../ fără să-l știu/ doar o tresărire aș avea/ privindu-i ochii de sub pleoapa albastră/ întrezărind/ pescarul
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
כֵּי בְּרוֹקָד יוֹרְדִים עַל פָּנַי. DIN DEPĂRTĂRI M-am obișnuit să-mi torni poemele la cafeaua de dimineață sunt ca aburul bărbatului din mine căruia niciodată nu am să-i recunosc fața. chiar daca l-aș întâlni pe stradă aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit... fără să-l știu doar o tresărire aș avea privindu-i ochii de sub pleoapa albastră întrezărind pescarul
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
al acestui pământ. Când o aud pe Maria, glasul și cântecele ei le intuiesc venind din străfundul milenarei plămade thracice. Mă regăsesc cu tot ce e mai bun în mine, în stihurile și melodiile interpretate de ea. (Mihail Sadoveanu) Din aburul pământului străbun, răsfirat ca din pâinea fierbinte în prag de sărbătoare, sub adierea diminețelor însorite peste care picură mireasma sfântă a acestui Neam Dacoromân, multimilenar și arhibinecuvântat, Dumnezeu luă rotunjimea horei, legănarea apei, tremurul căprioarei, îmbrățișarea dorului, tulnicul doinei Oltului
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
de copil care au fascinat-o: „Ceea ce m-a impresionat prima oară și m-a făcut să-mi dau seama de viață a fost o zi de primăvară, în care ieșind din casă, am văzut pământul răsturnat al grădinii scoțând aburi... Îmi mai amintesc că, să tot fi avut cinci ani, mă duceam cu servitorii din mahala la un teatru de păpuși care avea baraca pe cheiul Dâmboviței. Fiind mică, țăranii mă duceau în brațe. Țin minte că păpușile erau îmbrăcate
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
cu scânteieri ale imaginilor văzute nu numai cu ochii, ci și cu sufletul, trăind fragmente de viață refăcute ca din cioburile cu care se încheagă întregul. Din câteva creionări reface imagini care îți crează inefabila iluzie a eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia. Nu de puține ori, însemnările sale au trezit în mine nostalgia duminicilor în care urmăream la TV emisiunea lui Aristide Buhoiu, "Drumuri europene". Lectura acestui volum mi-a amintit cum îmi sărea inima în sus
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
au alungat și Apoi s-au mutat, ulița e pustie, nu un Cântec, nu un joc, câinii nu mai latră Găini, iepurași, viței și purcei cu toții Au dispărut; Jușca, pisica, stătea covrig Pe vatra albă și veche a lui bunica Aburi de pâine proaspătă, caldă, lapte De vacă, pere din pom, prune uscate Sunt numai în vis, îmi amintesc cu drag Suflet nostalgic, lacrimi în ochi îmi aburesc Vederea, Măicuța a murit, casa s-a prăpădit Dar casa din urmă este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
urechi. A început să-l alinte zicându-i: - Hai să trăiești, domn’ doctor! Domn’ doctor în sus, domn’ doctor în jos, până s-au amețit de tot. S-a făcut friptura și acum așteptau să se răcească mămăliga din care aburii cu aninos de cucuruz se înălțau până în tavanul din lemn de cireș. Alături de friptură aștepta un castron din lut ars plin cu mujdei de usturoi, al cărui miros îți lăsa gura apă. Nea Ion, alias doctorul, a luat cu furculița
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
ceartă, nici nu se preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii în gând, din doi în doi. Precum toiagul unui
NU LOVIŢI UMBRA de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352263_a_353592]
-
ne-am ferit de apă cu umbrele și pelerine, dar după o vreme încetasem să mai pretindem că suntem uscați. Eram îmbibați de apă, iar ceața era deasă; se ridica din văi către vârful munților și tu erai prins în aburul acesta, în norul de umezeală. Aveam pielea udă, părul reavăn. Pentru o vreme am așteptat sub o streașină să se oprească aversele de ploaie, gândind că poate se mai termină rezervele de apă din ceruri. Restul lumii își continua vizita
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
învingând gravitația terestră cu forța iubirii,sărutând prin frunze în foșnet duios,cu un gest candid raze solare fierbinți,orbitoare.Mă-ntind urmărind cu interes ce va urma,simțind efectul de saună iminent produs. În nori,acolo sus încet,încet,aburi vătoși insonori,inodori din scânteieri electrostatice sporadice,se condensează. Plouă decis.Picuri de dor -în drumul lor ,mai antrenează din atmosferă praf ridicat rebel spre cer.Foșnind ușor peste covorul vegetal,ploaia pătrunde pământul arzând de dor elementar.Piramidal,sub
PLOAIE DE VARĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350584_a_351913]
-
lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
solitar la balcoane sau pe prispe de aur din legendele cavalerului alb aripi de foșnet de păsări ori tălăngi de mioare mi-amintesc de dorul de pământ din vechea vatră unde murgul sirep al morții fuge pe câmpia desmorțită de aburul dimineților de vară când razele soarelui cad ca reflectoarele pe marea scenă a naturii of valery te-ai metamorfozat în pillat care strânge mierea de aur în bărdace de hurezu și adună fluturii lui ciucirencu la prânzul lor pantagruelic în
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
CITITA ACCESAND: www.nomenartis.ro Sumar : nr. 15 - luna noiembrie 2012 Boris Marian - Eugen Ionescu -Între cotidian și genial / p. 3 Paul Celan - Despre autor și încadrarea în spațiul istoric /p.9 Todesfuge și alte poezii /p. 11 Gabi Schuster - Abur de timp / p. 13 Mihai Ș tirbu - Iubirile Scriitorilor /p. 16 George Topârceanu, Otilia și Lucia Rodica Cernea - prin colbul vremii/p.21 Ottilia Ardeleanu - poem pe pajiște/p. 22 Mariana Ciurezu - De ce întrebi / p. 22 Stelian Țurlea - interviu cu
DINCOLO DE TĂCERE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351298_a_352627]
-
au alungat și Apoi s-au mutat, ulița e pustie, nu un Cântec, nu un joc, câinii nu mai latră Găini, iepurași, viței și purcei cu toții Au dispărut; Jușca, pisica, stătea covrig Pe vatra albă și veche a lui bunica Aburi de pâine proaspătă, caldă, lapte De vacă, pere din pom, prune uscate Sunt numai în vis, îmi amintesc cu drag Suflet nostalgic, lacrimi în ochi îmi aburesc Vederea, Măicuța a murit, casa s-a prăpădit Dar casa din urmă este
MĂICUŢA de STELLA REEVES în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351321_a_352650]