1,761 matches
-
care se joacè cu mine ca si cum ar ști ce vrea, el, cu o imperceptibilè crispare a buzelor și cu o licèrire stranie în ochi, cedând, Bine! apoi, se așazè din nou pe scaunul meu, la calculatorul meu, ocupând biroul meu, acaparând tastatură mea, ignorându-mè ca si cum aș fi plecat deja, Eu, contemplându-i arcul dulce al spatelui, pèrul mètèsos, cuprins subit de o furie neputincioasè împotriva lui, a nerușinèrii cu care și-a însușit calculatorul meu, tastatură, biroul, creionul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
agèțat în pioneze pe perete, apoi, alèturat, programul orelor suplimentare de balet și de pian, dulapul cu jucèrii, Matei, cuprinzând cu privirea întreaga încèpere, absoarbe totul, însușindu-și amintirea trecutului ei de fetițè, furișându-se pânè și în visele ei, acaparându-le, împroprietèrindu-mè cu ținuturile întinse ale copilèriei ei, declarând-o proprietate mateianè, apoi, dupè ce aceastè trecere în posesie s-a înfèptuit de comun acord între pèrțile implicate, ne reîntoarcem din nou în stradè, pe trotuarul de vizavi al casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
m-aș fi atins nici măcar de un fir de păr. Totul ar fi rămas la fel, cu excepția fricii lui de-a mă iubi. N-am auzit nici un cuvânt din mesajul lui Jake, care s-a derulat deja. Amintirile mi-au acaparat toată atenția. Apăs pe PLAY și de data asta îl ascult cum trebuie. —Bună, Rebecca! Sunt Jake, prietenul lui Davey. Știu că aseară ați avut prima întrunire și mă întrebam dacă totul a mers bine. Am crezut că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că este vremea pentru masă. Se scuză față de profesoara de pian: Știți, noi mâncăm În colectiv, muncitorește, punem bucatele la comun și nu mai pot rămâne. Mulțumesc foarte mult! Pentru nimic! Să mai Încerci! Noaptea a fost una neliniștită și acaparată de fermecătoarea sa profesoară de pian. Visele puține și scurte erau presărate cu zulufi, cu bucle inelate, cu auriu și cu gura mică, imposibil de uitat. Dimineață a venit mai devreme la serviciu, l-a convins pe magazionerul secției să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
invitat la bar, au băut câteva pahare servite În cești de cafea, trucul era acceptat tacit de barman și reușea să-i păcălească și pe antrenori. Lumina din bar era ușor estompată, se dansa frenetic, languros, iar Rică a fost acaparat total de Viorela, puștoaica răpitoare ce devenea din ce În ce mai curajoasă și mai tentantă și cum „noaptea toate pisicile sunt negre!”, de comun acord și foarte Înfierbântați au dispărut subtil și discret și, cu complicitatea recepționerei, bine stimulată de Rică, s-au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vii În dormitorul turcoaz, bine? Așa voi face! Trecuseră cele zece minute când Rică Olaru Își făcu apariția În dormitorul slab luminat și rămase interzis În fața spectacolului absolut nou pentru el și total de neînțeles, o mie de Întrebări Îi acaparară mintea și se văzu incapabil să-și explice și să accepte cele văzute. A făcut gestul de a părăsi dormitorul dar o voce sfântă pentru el Îi reaminti: Rik, ai promis! Te asigur că nu se moare din aceasta, ba
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
indescifrabilă. 55tc "55" Datorită dezvăluirilor șocante ale lui Misty, atenția de care mă bucurasem până atunci mi-a fost retrasă brusc. Abuzurile la care fusese supusă în copilărie s-au constituit într-o producție cu cântec și dans, care a acaparat ambele ședințe de vineri și mai multe din cele de săptămâna următoare. Atenția tuturor era îndreptată asupra lui Misty, care spumega și plângea, țipa și urla. Cu un sentiment aproape anti-paroxistic, am descoperit că viața la Cloisters continua aproape neschimbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
distrugă economia ci doreau să o păstreze în continuare pentru poporul român. Și, Doamne, ce le mai sticleau peste hotare ochii hienelor, lingându-se hulpave pe bot când se gândeau ce ușor ar fi putut câștiga banii dacă ar fi acaparat energetica românească, telecomunicațiile, apa potabilă și industrială... Fiindcă fiecare om are nevoie de energie electrică, de benzină, de motorină, de apă potabilă la robinet și oricât i-ai mări prețul, nenorocitul tot o să plătească fiindcă ușor i se poate tăia
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu bucle negre și buze roșii nu eram eu, ci doar o fată care arăta exact ca mine și pe care toată lumea o iubea. Da, o iubea. Auzeam aplauze. Auzeam oameni strigându-mi numele. Dar muzica curgea lent și minunat, acaparând inconștient toată atenția mea. Ea mă ghida, mă făcea să mă simt alta. Și Îmi plăcea să fiu alta. Executam mișcările perfect, deși abia dacă mă gândeam la ele. Știam că momentul acela era toată durata de viață a acestei
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Fără să vreau, vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cândva pașii la poarta aceea, azi blestemată, îmi suna în urechi: ride la terra din opera lui Puccini. Apoi amintirile începeau a se trezi, una după alta, ca să-mi acapareze prezentul. Le. goneam ca pe dușmani. Fugiți, n-am nevoie de voi, nu vă mai cunosc. Acum vă urăsc! Nu vreau să-mi aduc aminte de ziua când Mihaela a împlinit 21 de ani, nici de noaptea minunată când a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
firește) a experiențelor asumate sau "provocate", a marilor neliniști existențiale, a trăirilor febrile și tragice, a intelectualilor chinuiți de întrebări fundamentale, a dramelor consumate în decor citadin. Personajul lui Holban este incapabil să se abandoneze clipei prezente, să se lase acaparat de un moment de euforie; cenzura lucidității, mania interpretativă anulează spontaneitatea și puritatea oricărei emoții. A analiza o situație nu înseamnă a o clarifica: dimpotrivă, complicarea este inevitabilă, căci e exclus să mai descoperi adevărul dintr-o multitudine de interpretări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un vapor, cu trei sute de oaspeți. Erau acolo mulți prieteni pe care nu-i văzusem de mult, deci bucurie mare. Mireasa adorabilă, era mare dansatoare, mirele drăguț, muzica - frenetică. Puteam eu să rămân locului, senină și impa sibilă? Mi-am acaparat partenerul de masă, l-am luat de mână și hai la dans! Săracul era cam perplex, iar ritmul fiind extrem de dinamic am început să țopăim până la extenuare - pentru el, pentru mine nu! Am avut tot felul de parteneri în acea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o componentă a identității naționale pe care acești nelegiuiți n-o au, nu vor s-o aibă. Aduși de valuri și vânturi la suprafață și împinși la mal, repede l- au escaladat ca toți impostorii și infractorii lărgindu-și clanurile, acaparând putere sau pus pe jaf. Sublocotenentului din Crimeea luptelor pe viață și moarte nu-i trecea prin imaginație ce viață insuportabilă va trăi în România comunistă și postcomunistă. În ochii memoriei îi defilează castelele nobililor ruși, transformate în magazii, centre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
noii Românii, lăsată pe mâna neocomuniștilor, lupilor în securiștilor, piele de oaie, schimbându-și a locul, provincia pentru a nu fi identificați, unii deveniți repede procurori, jurist-consulți, politicieni, oameni de afaceri, toți înmulțind relele din societate, generalizând corupția, strâmbând justiția, acaparând mass-media, formând guverne și parlamente ale rușinii, încât puterea politică, concomitent a ajuns în mâna foștilor comuniști, cărora li s-a adăugat puzderia de fripturiști, de pleavă socială respingătoare, toți pușcăriabili, cu ecou nefast și într-o parte a tineretului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Dincolo de obsesia „precursoratului”/întîietății și a „paternității” opiniilor critice în privința „textualismului” urmuzian, disputa între cei doi este o „bătălie” pentru conceptul de text revendicat, în acea perioadă, de către scriitorii generației ’80. Iată și pasajul manolescian incriminat de către Marin Mincu: „...Literalul acaparează literarul. O profundă schimbare de înțelegere a literaturii e pe cale să se înfăptuiască. E de ajuns a spune, fără a intra în amănunte de ordin teoretic, că Urmuz trebuie numărat printre autorii moderni de texte, ca Poe sau Mallarmé. Procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără sa-mi dau seama cum trebuie unsa pentru a se da la o parte din calea mea și a jocului. Până când în mână mi-a picat o carte ciudată, cum nu mai citisem pana atunci. De la primele rânduri mă acaparase, fiindcă aveam strania senzație că eu și protagonistul ne cunoaștem de-o viață. Seara sau în ore, pe sub bănci, reluam interesanta discuție cu personajul acesta total ieșit din comun, ce era teribil de deștept și uneori părea să îmi citească
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pierdusem. Nici nu-i simțisem mișcările lente și am realizat doar atunci când buzele noastre făcuseră contact. Eram buimacă, nu știam ce-i ce mi se întâmplă. Pentru mine, era primul sărut. Era un sentiment nou întâlnit; o căldură ciudată îmi acapara corpul fragil și ușor, sângele umbla agitat prin vene vrând să explodeze, iar totul parcă prinsese viață din nou și din nou...Se opri. Mai doream. Nu vroiam să i dau drumul, nu încă; l-am mușcat ușor de buză
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
musculos, cu dinții strălucitori și gura cărnoasă, la patruzeci de ani Chantal părea să aibă cu zece mai puțin și datora acest lucru Îngrijirilor constante și naturale pe care le acorda corpului ei. Urmărirea ridurilor devenise o ocupație care-i acapara Întreg timpul. Oricum, tot nu avea mare lucru de făcut În colțul acela pierdut de provincie. O expresie de nedumerire Îi Întunecă fugar chipul, căreia Îi luă apoi locul un zîmbet silit cînd veni În Întîmpinarea tinerei polițiste. Formula de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
venit pentru că m-ai căutat. Sicran îl privește cu atenție, figura lui îi este deosebit de familiară. Îi urmărește liniile fine și subtile ale feței, nasul lung și subțire, mascate de borurile pălăriei. Un proces crescând de recunoaștere și bucurie îi acaparează întreaga ființă. Apoi își întoarce privirea cu teamă la pergamentele crâmpoțite pe care încă le mai atinge vag cu dosul palmei. Prin urmare nu mai e nicio soluție! îi spune distrat vizitatorului și dă să se scoale. Figura omului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timp în care alții încercau în zadar să ia contact cu mine. Mă admonestau, mă scuturau și, în absența mea, se pare că se petreceau chiar lângă mine lucruri de care nu eram pe deplin conștient. Da, pe-atunci mă acapara total, ca într-un fel de autism ce mă stăpânea preț de câteva minute, și în timpul acesta mă luptam acerb cu el să mă eliberez, să-mi dea pace cu insistențele și problemele lui insolubile. Și intervenția lui putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Era gol, steril, tactil; când vag, când pregnant, dar irecognoscibil, la fel cum nu-ți recunoști vocea când o asculți pe o înregistrare telefonică. Prin urmare, și confruntările noastre au devenit mai palpabile. Dincolo de gândul ce mă interpela și mă acapara, paralizându-mi toată făptura, aerul înghesuit deodată în jurul meu forma un fel de stază prin care părea să nu pătrundă nici sunetul, nici unda luminoasă. Carnea "lui", mai opacă și mai insensibilă ca orice materie cunoscută de mine, se strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
începu curând să picteze de dimineața până seara, și, tot fără nici cea mai mică osteneală, excela în acest domeniu. Nimic altceva nu părea să-l intereseze și numai printr-o minune se putu însura la vârsta cuvenită; pictura îl acapara cu totul. Ființelor și împrejurărilor obișnuite din viață nu le rezerva decât un surâs binevoitor, care îl scutea să se mai ocupe și altfel de ele. Trebui ca Rateau, care conducea în chip prea energic motocicleta pe care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
părere Părințelul, mai ales acum cînd așteptarea se apropie de sfîrșit. Stați să-mi pun puțină ordine în gînduri, zice șoferul, s-ar spune că toți suferim de o boală ascunsă, legată de femeile astea care ne sucesc mințile, ne acaparează ca niște caracatițe, cărora le intrăm foarte greu sub piele, dar odată acceptați, nu mai avem scăpare, zice cotind prn fața Gării de Nord în direcția magazinului Automoto, prea am intrat în sufletul clientului, se gîndește. — Ăsta e rolul oricărei opere de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]