10,464 matches
-
a realității, preferința pentru patologic a unor „veterinari psihologici, ca Zola”, dezavuând tot ce e „decadent”, Z. admiră arta realistă când „nu se mărginește la descrierea formelor oarbe, a contururilor lumei, ci intră în esența ei”, transfigurând-o, astfel încât „devine acceptabilă și evidentă, chiar atunci când este în sine antipatică și confuză”. Viabilă este opera literară în care, ca în Război și pace sau în Învierea de Lev Tolstoi, de pildă, căutând esența lumii reale, autorul semnalează „realități armonice”, conduse de principiul
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
un episod cu o tentativă de organizare socio-economică original „socialistă”, dar și câteva considerații filosofic-umanitare de nuanță demofilă, incluse în final. Subterfugiu plin de naivitate, fiindcă elementele de „oportunitate”, de altfel grosolan confecționate, nu au avut darul să facă opul acceptabil în rândul scrierilor realismului socialist în curs de coagulare. După mai bine de două decenii, în 1971, când genul romanului de aventuri va fi chiar recomandat, cu alibiul posibilelor virtuți educative pentru tineret, al exaltării istoriei naționale etc., S. publică
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
a dovedit a fi deosebit de eficace: prin renunțarea la transcrierea prefețelor și postfețelor, extrem de numeroase și de întinse, a însemnărilor fără relevanță, precum și la indicarea capitolelor diverselor scrieri, s-a ajuns la formula, dacă nu ideală, în orice caz perfect acceptabilă, a unui repertoriu în primul rând operativ, în care descrierea a aproape șase mii de manuscrise cuprinde toate elementele esențiale necesare individualizării lor: date privind cota, vechimea, numărul de file, dimensiunile, apoi titlurile, când ele există, ori cele formulate de
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
strategiilor, diferită prin complexitate de preevaluarea soluțiilor punctuale. Preevaluarea strategiilor are în vedere în mod special: Se atinge sau nu obiectivul global? Sunt efecte laterale/secundare pozitive sau negative/perverse ale strategiei? Care este costul implementării strategiei: e acest cost acceptabil și, mai ales, sustenabil? Un exemplu este strategia de a lansa programe de mobilizare a membrilor unor colectivități pentru realizarea unor obiective de dezvoltare economică și socială: crearea unor întreprinderi economice viabilă, lucrări de infrastructură, dezvoltarea unor instituții/servicii sociale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
obiectivele conjuncturale au avut un rol important în conturarea acestor diagnostice atât de diferite. Dar faptul că o asemenea diversitate de concluzii a fost și este în continuare posibilă dovedește că nu dispunem în acest moment de un instrument teoretic acceptabil care să poată măsura rezultatele tranziției postcomuniste cu suficientă obiectivitate. Dificultatea provine din faptul că ele trebuie să măsoare, în ultimă instanță, gradul în care o societate este capitalistă. Iată o problemă cu totul nouă pentru științele sociale. Toate tranzițiile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
occidentală și cea a societăților în tranziție. Dar comunismul s-a prăbușit tocmai într-un moment în care capitalismul însuși era „la răscruce”, adică într-o dispută destul de aprigă cu privire la formele pe care urmează să le ia - și care sunt acceptabile socialmente - atât în economie, cât și în societate. „Disputa capitalismelor” (Albert, 1994), generată de evoluțiile divergente ale capitalismului din țările Europei continentale în opoziție cu cele din Statele Unite și Marea Britanie, dublată de „disputa globalizării”, disputa politică din jurul celei „de-a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
25), constituindu-se ca o formă de control asupra acestor acțiuni, ca un mijloc de eliminare a incertitudinii. Lipsa de încredere duce, astfel, spre căutarea unor substitute ale acesteia, pentru a menține predictibilitatea și controlul asupra mediului înconjurător în limite acceptabile. Astfel de substitute sunt fatalismul, providențialismul, corupția, creșterea vigilenței, litigiozitatea accentuată, închiderea societății (ghetoizarea), paternalizarea și căutarea unor lideri charismatici promițând soluții miraculoase și externalizarea încrederii către actori îndepărtați (NATO, FMI, UE sau ONU - în cazul țărilor ex-comuniste). Încrederea își
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe agendele de lucru și a dus la dezvoltarea statelor bunăstării. În felul acesta, a fost vizat segmentul celor ce, din diferite motive, nu puteau avea acces la o sursă de venit care să le asigure existența la un nivel acceptabil social. Prin dezvoltarea statelor bunăstării, s-au diversificat foarte mult veniturile de tip redistributiv, asemenea rețelelor de suport social. Esping-Anderson (1999) identifică trei mari direcții, după cum: statul (guveranții) își asuma(u) responsabilitatea pentru colectarea și dirijarea resurselor publice spre îmbunătățirea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
insuficiente în raport cu cererea în creștere. Apărută într-un spațiu liberal (SUA, 1963), intervenția socială de tip workfare are deopotrivă susținători și opozanți. În rândul primilor se regăsesc cei care văd în ea o modalitate de asigurare a unui nivel minimal acceptabil pentru „săracii ce lucrează” și menținerea forței de muncă cel mai înalt vulnerabilă pe piață în contact cu cerințele acesteia, prevenind, astfel, capcana excluziunii. Oponenții atrag atenția asupra faptului că există riscul de a reveni, astfel, la modelul de protecție
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe segmentul locurilor de muncă periferice, ocazionale, temporare și slab remunerate prin natura lor face ca la momentul pensionării aceștia să nu poată beneficia, mai ales în sistemul asigurărilor ocupaționale, de un venit minimal pentru asigurarea unui nivel de trai acceptabil și să se regăsească, în final, tot în rândul celor care au nevoie de suport social. Având în vedere acest risc, ca și cel al suprasolicitării sistemelor sociale de asigurări ca urmare a creșterii speranței medii de viață, paralel cu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
risipirea unor resurse care ar fi putut fi folosite în alte scopuri. În consecință, acțiunile de protecție a mediului trebuie desfășurate atât timp cât beneficiile suplimentare obținute depășesc costurile implicate, iar acțiunile inițiale sunt mai eficiente decât cele ulterioare,pentru că, asigură rezultate acceptabile, prin utilizarea unei cantități mici de resurse. Indiferent de epocă, accelerația progresului a creat un mediu nou de viață și o nouă conștiință, a produs schimbări radicale în toate aspectele vieții oamenilor. În perioada actuală s-au identificat o serie
Educaţia economică în contextul dezvoltării durabile. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ciobanu Mariana Georgeta, Popa Monica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1166]
-
fac și întrețin relații personale de prietenie cu colegii sau partenerii, echilibrează muncă cu relațiile personale, colaboreza, fac schimb de idei, informații și resurse, promovează un climat pozitiv, de prietenie și înțelegere. Acești angajați vor să fie văzuți că find acceptabili din punct de vedere social .Un nivel foarte înalt al acestei nevoi poate avea efecte opuse asupra interacțiunilor sociale : este posibil ca persoanele să caute aprobarea celorlalți în timp ce prezintă o imagine distorsionată a lor. Persoanele caracterizate de un astfel de
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
el, utilizând o scală Likert de 5 trepte. Vârsta subiecților care pot fi evaluați cu ajutorul acestui instrument poate varia Între 9 și 88 de ani. Consistența Înternă variază Între 0.55 și 0.94. Validitatea de criteriu a fost găsită acceptabilă. Pentru evaluarea nivelului stimei de sine a persoanei s-a folosit „Scala de evaluare a stimei de sine Rosenberg”. Acesta este un chestionar cu zece itemi fiecare dintre ei reprezentând afirmații despre propria persoană la care individul trebuie să răspundă
AGRESIVITATE ŞI STIMĂ DE SINE LA BĂRBAŢI – STUDIU COMPARATIV ŞI CORELAŢIONAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
psihică în sfera psihopatologiei. Limitele de variație ale „normalului” permit ca să distingem câteva aspecte nepatologice, care nu pot fi considerate nici chiar ca anomalii. Acestea sunt conceptele de „diferit” și „divers”. Intervine în acest caz un nou cadru lărgit al „acceptabilului” în care sunt incluse următoarele aspecte: a) normalul, ca indicator standard al unor valori culturale; b) diferitul, ca o altă formă posibilă a normalității; c) diversul, ca o variantă de tip formal a normalității. În esența lor cele trei concepe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al unor valori culturale; b) diferitul, ca o altă formă posibilă a normalității; c) diversul, ca o variantă de tip formal a normalității. În esența lor cele trei concepe de mai sus exprimă de fapt ipostaze diferite ale unor „variații acceptabile” în sfera normalității. Un alt aspect care intră în discuție este reprezentat de raportul dintre normalitate și adaptare. Se consideră că adaptarea este simplul proces de acceptare care este oferit individului de mediul exterior sau de societate. După R. Mucchinelli
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lucru, putem trece la abordarea modalităților de clasificare a bolilor psihice. Modele de clasificare Necesitatea unei clasificări a bolilor psihice a venit odată cu constituirea clinicii psihiatrice. Nevoia unei „ordonări sistematice” care să cuprindă într-o manieră comprehensivă și prin urmare acceptabilă, întregul „material cazuistic” a construit, în interiorul medicinei clinica psihiatrică. Acest punct de vedere, care, de altfel, se justifică atât în plan teoretic-doctrinar, cât mai ales impas în plan practic de necesități de ordin terapeutic, au făcut ca „boala psihică” să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este afectată persoana respectivă, în scopul administrării unui tratament eficient. Nevoia stringentă a unei clasificări clinico-psihiatrice a tulburărilor psihice vine din necesitatea de adaptare a medicului la practica curenta psihiatrică. În sensul acesta orice clasificare pentru a fi explicită și acceptabilă trebuie să reprezinte o acțiune de cunoaștere a intelectului, care să aibă ca „obiectiv metodic” ordonarea coerentă și clară a tulburărilor psihice. În felul acesta „clasificarea bolilor psihice” va putea deveni un veritabil instrument de organizare a „discursului epistemic clinico-psihiatric
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul de formare și dezvoltare al structurilor delirante, se disting mai multe aspecte psihopatologice: Percepția delirantă, sau „delirul halucinator” reprezentând o percepție anormală, halucinatorie. Interpretarea delirantă este expresia falsității gândirii care interpretează, ca fenomene reale și acceptabile moral, aspecte care sunt contrare adevărului și imorale. Intuiția delirantă este interpretarea delirantă a realității în virtutea unor tendințe proprii bolnavului. Fabulația sau delirul de imaginație, cu caracter productiv. H. Ey consideră că ideile delirante nu pot fi separate de ansamblul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
curriculară trebuie tratate toate informațiile, fără vreo părtinire și cât mai repede cu putință. (**) - Teza 11: Valorizare anticipată. Proiectarea curriculară nu este completă dacă obiectivele nu sunt estimate valoric din timp. (*) - Teza 12: Justificare deplină. Obiectivele unui proiect curricular sunt acceptabile numai dacă sunt perfect justificate. (**) - Teza 13: Principiul lui Korzybski. Proiectarea curriculară este o activitate de amploare, cu mulți agenți, probată pe teren, și nu o întreprindere de birou sau laborator. (***) - Teza 14: Colaborare completă. În proiectarea curriculară, colaborarea educator-cercetător-decidenți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu certitudine semnul unei precarități curriculare. d) Evaluarea standardizată În școlile din SUA sunt utilizate excesiv testele standardizate. Dar normele naționale nu coincid cu normele locale. Apoi, profesorii sunt mai degrabă tentați să-i determine pe elevi să realizeze scoruri acceptabile la teste decât să-i formeze în chip real. În fine, testele măsoară mai degrabă conformismul decât creativitatea. Această practică s-a extins și în învățământul european. Oliver (1965) vedea în aceasta un simptom generalizat al unui anumit „cancer curricular
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Gordon Mackenzie (1964) concepea și el curriculumul ca „angajament”, centrat însă nu pe intenții practice, ci pe experiențe de învățare în clasă 6. Or, aceste concepții și viziuni diferite demonstrau că nu există, în mod natural, o bază unică, universal acceptabilă pentru elaborarea curriculumului și pentru elaborarea unei științe pozitive a curriculumului. Dar nu numai imposibilitatea găsirii fundamentului infailibil a subminat nașterea științei pozitive a curriculumului. Această orientare miza totul pe valorile practicii și ale adevărului rațional. Alte orientări luau în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
propagandei comuniste în Argentina, Brazilia, Chile, Columbia și Nicaragua). Aceste cercetări curriculare comparative nu-și pun problema prezervării diferențelor; ele încearcă să răspundă altei întrebări: cum ar putea fi transgresate diferențele curriculare și educaționale și aliniate la nivelul unor standarde acceptabile în raport cu progresele mondiale? Pedagogii internaționaliști și globaliști studiază: virtuțile limbajului total (whole language); posibilitatea de a unifica practicile pedagogice la nivel planetar; posibilitatea de a elabora un curriculum global (global curriculum); supraviețuirea speciei umane cu ajutorul educației în condițiile poluării planetei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
avea multe de învățat din acest document excepțional. S-ar putea ca el să susțină curriculumul global al viitorului. În orice caz, dacă toate national education goals cuprinse în America 2000 vor fi atinse, fie și numai la un nivel acceptabil, până în anii 2020-2035 (prevăzuți în lege), atunci, în acei ani, americanii vor deveni cel mai cultivat popor care a existat vreodată, iar glumele europenilor pe seama apaideusiei americanului de rând nu-și vor mai avea rostul - dimpotrivă, s-ar putea ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
privință: îi obliga pe cei ce n-aveau cursuri să se ducă la bibliotecă. Asistența medicală era gratuită și bursierii beneficiau de bilete gratuite pe CFR pentru cele două vacanțe. Dacă, ținând cont de situația economică a țării, putem considera acceptabile condițiile de trai, nivelul mediu de pregătire a studenților a fost scăzut, iar la unele facultăți cu profil umanist, chiar foarte scăzut. Mai întâi, tinerii veneau din liceu insuficient pregătiți. În special la început, când învățământul elementar și mediu totaliza
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
iarna anilor1984-1985. De fapt, a fost și momentul cel mai dificil al confruntării cu frigul. Pe de o parte, a fost o iarnă grea, pe de altă parte, până la momentul respectiv, încălzirea apartamentelor din blocurile de locuințe fusese cel puțin acceptabilă 4. Dacă penuria alimentară se instalase relativ treptat, confruntarea cu frigul din case a fost ca un șoc. În pofida spiritului de „descurcăreală”, puțină lume a găsit soluții cu adevărat eficiente la această dificultate. Recursul la folosirea gazelor naturale, destinate doar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]