13,572 matches
-
pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă confecționată din resturi și mici furtișaguri, fără uluc de scurgere și fără gard pentru delimitarea feudei doamnei Mardare. Omulețul bate la ușă, suportînd stoic un adaos de apă care se scurgea de pe acoperiș drept în capul lui. Doamna Mardare! Doamna Mardare! strigă omulețul, bătînd ușor în ușă. După o veșnicie și jumătate, ușa se deschide și în ușă apare o imensă cocoană care ar provoca o mare nedumerire tuturor celor care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a mulțumit cu ceea ce a moștenit și cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe n-a fost un om rău și, chiar profesional, a depășit cu puțin stadiul de mediocru. Cu timpul însă, parcă era posedat de un duh rău. Și-a fugărit familia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită. În căsuța aceea părinții Larei au viețuit o jumătate de secol și aproape în același timp au părăsit-o, lăsînd și fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pun la încercare șoferii. Pămîntul este mănos și compensează lucrările, invariabil tîrzii, de calitate îndoielnică, pe care visătorii oameni ai locurilor se învrednicesc să le facă. Sub pădure la Guranda un gospodar necunoscut a făcut o fîntînă cu roată și acoperiș, cum doar pe la sfintele mănăstiri mai vezi. Apa era rece ca gheața, curată și, culmea, fără nitriți, fosfați și alte otrăvuri folosite în agricultură. Pe o latură, scrisă în creion, era un soi de blestem, abia remarcabil, conceput probabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adresează celui care a construit fîntîna. Chimir mai soarbe cîte o gură de apă, pufnește și plescăiește a plăcere, se mai umezește pe față și pe ceafă și concluzionează: Mă, găgăuță, în două ore ți-o pun în căruță, cu acoperiș cu tot. Ai auzit? Te pui tu cu mine? După o săptămînă, Chimir vine dotat cu tot ce-i trebuie și în două ore fîntîna era în căruță. Era ora 2 noaptea și peste 4 ore era în curtea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada biserica. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil care crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vechi pe nicovala făurarului. Caii sălbatici se lăsau potcoviți doar în vreme de furtună. Petru împletea, noaptea, în somn, zale pentru lanțuri. Petru visa o zi în care va priponi soarele deasupra casei, o zi fără uși, fără ferestre, fără acoperiș. Botticelli a semănat lumină până și-n apa tulbure a botezului (amestec omogen de zi și de noapte în icoană). Portretele sfinților desenate în cer nu au nevoie de oglindă, pictorul a plagiat după niște schițe găsite în atelierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut, pulovere destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite din uz: Put a neamț nespălat, le storc și curge untură dine ele, fuge apa peste textilă, precum ploaia pe acoperișul casei, sunt ignifugate cu grăsime, zile și nopți de patimi în fibrele acestea (coton suta de procente). Bundița de la mămuța parcă este o aripă de Dumnezeu; ghemotoc sub cap, noaptea, aduna îngeri înghețați dincolo de fereastră, vara mirosea a levănțică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare grindă, din stâlpi curgea și casa era un izvor de ploi, și în casă nu era decât o icoană, și a trimis Petru icoană să vadă dacă s-au retras apele și icoana nu a mai venit. Curgea de pe acoperiș potop de sânge. Lumina câteva fante vineții, violete, verzui și iarăși întuneric. A încercat să găsească un sprijin, mozaicul i-a fugit de sub picioare, a căzut din nou, și-a spart și cealaltă tâmplă, sângele i-a acoperit obrazul. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
refuza spectacolul; pelicula rebuta memoria, Dumnezeu și Noe aplaudau. Din trupul unui stejar, Noe și-a construit propriul univers. Tu vrei să ne pierzi, Doamne, dar visele nu se vor scufunda niciodată. Ele sunt peste mine, ele mi-au fost acoperiș deasupra capului și deasupra lumii. Închide-mă în adânc și desface-mă ca pe o scoică, dar lasă-mi arca întreagă. Dintr-un bulgăre de pământ Dumnezeu și-a modelat obsesia de a nu fi singur cu fiecare ființă plămădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
banalele tale încercări de resuscitare a memoriei? Îmi amintești de mama, terapeutule. Deși nu avea școală ca tine s-a oprit săraca în clasa a 8-a cu învățatul, pentru că trebuia să mă nască pe mine, apoi să ne ridice acoperiș deasupra capului proceda la fel. Da, așa făcea și ea, sperând că o să-l trezească pe tata din nebunie. Mama îl aștepta pe tata până umbrele se ascundeau în inimile copacilor și se făcea noapte. Mama înfigea un băț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
slujit țara 30 de ani, 30 de ani am stat în umbra tovarășilor, iar voi, derbedeilor, încercați să mă otrăviți cu o ceașcă de ceai. La dracu cu politica asta de căcat! Statul vă îmbracă, statul vă hrănește, vă pune acoperiș deasupra capului, statul vă caută și-n cur, bă, neghiobilor, iar voi nu mai puteți de bine! Crucea mami voastre de dungați! Bă, handicapatule, ți-ai nenorocit copii! Fuge satul de tine ca de duh rău, spurcăciunea naibii, violator ordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea ca dintr-o psaltire scuturată peste brazi. Până la schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson; de la șosea se putea arunca cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de oră de nevoință. Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca într-un pendul de ceas, bătea metanii. Candela contura întunericul, câteva tușe de lumină întregeau decorul. Petru, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu l-au asmuțit asupra mea ca pe un câine turbat. Doamne, dacă tu ești tatăl meu, atunci fii tatăl meu împotriva tatălui lor; tata nu a știut cum este să fie puternic fără să ridici mâna. Fii, Doamne, singurul acoperiș străin pe care o să-l accept deasupra capului! În mănăstire, fiecare viețuitor era proprietar de Dumnezeu. Jupânul stareț îi purta pistolul și cârja episcopală. El făcea și tot el desfăcea, de zicea doar cu privirea. Din ușa pivniței până la porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strânsoarea ușii și tot nu voi invoca milă doar pentru o incompatibilitate estetică a cerului! Decorul se prăvălește peste mine ca o avalanșă de țipete, eu sub care umbră de sfânt să mă ascund, din ce incertitudini să-mi construiesc acoperiș, în care piatră să-mi sap fereastră? Dumnezeule, nu am de gând să-ți cer îngăduință pentru o desfacere ireversibilă, confortul de a fi nisip într-o clepsidră spartă nu-mi încape nici măcar curgerea între două intenții. Copile, până când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele nu întunecă intenția lui Dumnezeu! Fecioara mă îndeamnă să ascult cântările îngerilor, cor de heruvimi în acuarela pictorului grăbesc învierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a zgâriat într-un vârf de brad deasupra bisericii, nimic mai albastru decât hemoragia dimineții de mai. Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera cerdacului. O bătaie de clopot vestește disponibilitatea palatului de a primi oaspeți. Pe ușă, mușchii de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toți, neam de spurcăciuni, dezertorilor, am oploșit șerpi la sân, funii în jurul gâtului! Jigodii spurcate, ude-i pistolul? Cine mi-a luat pistolul? Dați-mi pistolul! Vă împușc pe toți, scârbelor! Un pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-a rostogolit pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu l-a furat vreodată. Hai, fuga, fuga! Acolo am bani pentru încă trei mânăstiri. Să scoateți și lădița cu odoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Petru, una câte una, s-au desfrunzit mantia, rasa, dulama, reverenda, brâul, cămașa, mirul, împărtășania, rugăciunea. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște frunze carbonizate; cenușa, făină de proastă calitate amestecată cu stropi de ploaie, se plămădea pâine; biserica, un cuptor bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
psalmii 50, 103, 140: "Soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut." A privit cerul: "Doamne, cât de departe ești fără acoperiș deasupra capului!" Arhimandritul s-a apropiat de mașina procurorului. Petru, legat de o banchetă, îngâna versetul 22 din cartea lui Iov: "Și întru toate acestea, Iov nu a păcătuit și nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada altarul. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil ce crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lături! Când era mic, dormea la mijloc: mâna lui tătuța îi cuprindea inima, mămuța un brâu de pământ cald în jurul mijlocului; dragostea lor ca o liană înălțată spre cer. Spațiul, dimensiuni suprapuse ermetic; singurătatea leagă mai ceva decât cuiele. Acoperișul bisericii, capac de sicriu. "Lăsați-mi mâinile slobode după ce mor! a poruncit Macedon. Să vadă lumea cât de sărac este omul ce pleacă!" Prin cupolă, o pădure de brațe. Toamna storcea norii ca pe niște cămăși îmbibate cu nelocuire: Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]