220,173 matches
-
procedează cum procedează, reacțiile din jur nu mai sunt, chiar toate, foarte nuanțate. Și acum e rândul tău, cu alte întrebări provocatoare. - Spuneai mai devreme că e bine ca fiecare să devină specialist în ceva. Într-un interviu pe care acum îl fac și nu cred că este frumos să deconspir atâta vreme cât încă nu este publicat, cineva tocmai asta reproșa românilor: comoditatea specializării, subliniind faptul că în România de azi nu mai poți fi ceea ce erau Rădulescu-Motru sau Ralea, adică în
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
ferme despre orice. Și nu e vorba, din păcate, de niște personalități de tip renascentist, gâlgâind aici, în Sud-Estul Europei, ci, hè las!, de niște "autorități" fără fundament: simple suprafețe, fixate pe alte suprafețe, de hârtie sau de sticlă. Trecând acum la cele două noi întrebări, nici că puteai găsi un moment mai bun ca să le pui. Fragmentele din dialogul cu Ileana Mălăncioiu apărute în "Adevărul literar și artistic" s-au bucurat de niște reacții și ecouri extraordinare. Multă lume m-
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
perfect: la Târgul de Carte din noiembrie, întâlnindu-mă cu Nicolae Breban, acesta a ținut să-mi spună (textual): "Ai pierdut prietenia lui Nicolae Breban!". Culmea e că eu îl prețuiesc foarte mult, ca prozator, și îi datorez angajarea mea, acum aproape 10 ani, pe un post de corector la "Contemporanul - ideea europeană". Dar, pur și simplu, mi s-au părut absolut inacceptabile, din punct de vedere moral, și chiar prin prisma unei anumite stilistici a comportamentului unui scriitor, acele dedicații
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
niște obiecții argumentate, în locul unor elogii calpe. Îi ajută mai mult primele. Celelalte sunt alunecoase și la propriu, și la figurat: utilizând numai hiperbola, ele nu spun, de fapt, nimic. Ca să-ți dau un exemplu, am avut cu Nicolae Manolescu, acum câțiva ani, un schimb de opinii extrem de tăioase, cu accente aproape pamfletare. Asta nu l-a împiedicat pe criticul "șaizecist" (unul dintre cei mai importanți din ultimele decenii și, indiscutabil, cronicarul numărul unu) să-mi citească sine ira et studio
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
dezolant. Poate a spus-o chiar un scriitor veritabil. Oricum, nu cred că acesta e adevărul. Sigur, s-au pierdut după Revoluție acele "mase largi" de cititori care, în lipsă de altceva, se orientau către literatură, către artă în general. Acum, când există atâtea și atâtea forme de distracție/ petrecere a timpului liber, au rămas alături de literatură cei cu adevărat pasionați de ea. Te asigur că ei citesc, și chiar cu o curiozitate vie, cărți și reviste; ai văzut ce afluență
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
scriu eu e "prizat" de mulți, nemeritat de mulți cititori (obișnuiți și profesioniști). Datorez acest lucru "Adevărului literar și artistic", revista la care scriu săptămânal de șase ani încoace. Cum am mai spus, fără această revistă m-aș fi aflat, acum, cam la un sfert din drumul parcurs cu sprijinul ei. - În Epistolar, Gabriel Liiceanu face câteva reflecții asupra criticii: "Critica literară (...), foarte adesea, nu pune în joc decât un model de autoritate exterioară (...)". În altă parte: "(...) eu nu cred în
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
care s-a transformat în destin. În ani în care a scris cronică dramatică, apoi piese, altfel de piese, cum mărturisea că și-a dorit să facă în cuvîntul înainte la volumul Antologii, publicat în 1997 la Editura Unitext. Parcurg acum din nou această pagină intitulată " Un sfat către mine". Mi se pare că însuși conținutul ei are ceva testamentar, ceva important de descifrat pentru profesiunea de dramaturg, dar și pentru omul de teatru în general. A fost un dramaturg jucat
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
de 96 de ani. Așa a fost posibil să ajungă el însuși un patriarh al artei românești. Acasă La sfîrșit de februarie 2000, într-o duminică, mă aflam în cuibul lui Ion Irimescu, la Fălticeni, în odăițele unde-i este acum sălașul în preajma muzeului ce-i poartă numele. De puțin timp se încheiase ceremonia în care primise Ordinul Steaua României în grad de mare ofițer, eveniment care se petrecea în ziua cînd tocmai împlinise 97 de ani. Cum e obiceiul, bucuria
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
lege publică sau drept pozitiv, ci a fost introdus, în Constituțiile Transilvaniei, doar din ură față de neamul și națiunea română, nici chiar prin autoritatea vreunui principe sau prin decret al Comisiei Regale, ci numai prin acțiunea lui Ioan Kemény, pînă acum secretă, după cum foarte bine mărturisește principele Gheorghe Rákoczy în Epilogul la Constituțiile Approbatae, cînd spune că Ioan Kémeny s-a implicat foarte mult în pregătirile acelor Constituții. Faptul că acea jignire, pe care mai sus-amintitul Kémeny a introdus-o, pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
fi putut-o stârni a întîrziat să se producă. Iar mai tîrziu, după ce despre URSS-ul destrămat se putea spune orice, redescoperirea mărturiilor din "Le Jour" n-ar mai fi adus, aparent, nimic nou. De altfel, nici atunci și nici acum incursiunea lui Simenon în patria sovietelor nu poate fi integrată întru totul restului operei sale, fie vorba de ficțiune sau jurnalism. Se întâmplă ceva ciudat cu această relatare, care nu pornește de la nici o teză, nu-și propune să confirme sau
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
transpară, treptat, un adevăr construit pe detalii incontestabile. Realitatea nu e interpretată. E doar observată din punctul ei slab. Tehnica literară a romanului polițist își schimbă semnul; ea devine o tehnică de descoperire a realului camuflat sub literatura ideologică. De acum, Simenon nu mai vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are de vândut
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
Val Gheorghiu Dau peste o însemnare de-acum șase-șapte ani: Căciula rusească și Insula Șerpilor. Adică ne-au luat Insula, dar ne-au dat căciula cu urechi turanice. Lucrurile s-au mai schimbat. În sensul că Insula e tot a lor, dar spăimoasa căciulă a cam dispărut. Și
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
întrebată dacă romanul avusese vreo influență asupra purtării ei, recunoscu că simțise un impuls irezistibil să urmeze eroina pas cu pas în soarta ei ingrată și că așteptase cu un sentiment de teroare ultimele capitole ale povestirii. La rîndu-mi, cunoșteam acum zece ani o ființă de o frumusețe stranie, căreia - deși îmi dădeam seama că fac rol penibil - nu-i puteam refuza rugămintea de a-i aranja ba ore de muzică, ba de teatru, ba de balet, cu tot atîtea cunoștințe
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
și-n căpușă, ar fi continuat, paremiologic, șeful, dar s-a rupt banda. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă - spun acum - sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o - iată, generalizată, persistentă - imitație a clișeelor. Merg la o recentă premieră și nu mult după ridicarea cortinei, văd personajul shakespearian trecînd de la o statuie la alta - dalbe fecioare
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
rap, de zapp, de... E de tot hazul ambîțul puterii postcomuniste în a-și atribui răsturnarea lui Ceaușescu. Nu numai tropăitorii din "parlamentul" anilor nouăzeci, ai unei țări buimăcite încă de totalitarism răsăritean, dar și, iată, mult mai tîrziul de-acum Iliescu - din rațiuni legitimare - bate constant moneda revoluției autentice, operă a poporului suveran, nu-i așa?, condus de eroul providențial. Cînd se știe foarte bine, cînd în straturile informe ale populației nu se știe tot așa de bine, că în
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
Pavel Șușară Televiziunea Română a difuzat de curînd, în mai multe rînduri, un film cu totul neobișnuit, unic pînă acum, realizat în colaborare cu Fundația Culturală Română și dedicat pictorului Corneliu Baba. Filmul se numește Un artist și secolul său - Corneliu Baba, iar echipa căreia i se datorează acestă producție remarcabilă este compusă din: Lucia Hossu Longin, producător, Eugenia Grigore
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
cca. zece ani (1924), poetul André Breton avea să publice în Franța Manifestul suprarealismului care, alături de mișcările deja amintite, va provoaca în cultura europeană o răsturnare comparabilă, poate, prin profunzime și prin consecințe, doar cu momentul Renașterii. Secvența II Tot acum și tot ca o consecință directă a primului război mondial, România și, la scară mică, însăși familia Baba, traversează cîteva experiențe unice. Anul 1918 n-a adus cu sine doar sfîrșitul războiului, după atîția ani de nenorociri și de privațiuni
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
recupereze prietenii și rudele. Această plecare de la Craiova la Caransebeș nu este lipsită de importanță pentru Corneliu Baba și ea își va găsi un ecou puternic în însăși configurația operei sale de mai tîrziu. Migrația din Oltenia în Banat, chiar dacă acum însemna o deplasare în aceeași țară și o mișcare pe un spațiu geografic mic, era, în fond, un salt uriaș dintr-o lume în alta, experiența unei alte civilizații și descoperirea unor alte repere. Provincial ca așezare pe hartă și
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
adică respingînd insurgențele și esteticile postulate prin teorii, el se oprește hotărît la ceea ce va numi mai tîrziu ,,pictura mare", adică la acea pictură care valorifică tradiția fără a i se supune însă necondiționat. Toți artiștii pe care îi admiră acum sînt continuatori, dar niște continuatori rebeli, personalități puternice și naturi artistice ușor de identificat în context și tot atît de ușor de recunoscut în propria lor operă. Din cînd în cînd visează Parisul, visul comun al tuturor artiștilor, iar cînd
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
tuturor artiștilor, iar cînd mai face cîte o vizită la Caransebeș, cu un statut profesional vag și cu un chip social îndoielnic, răspunde cîte unei comenzi de portret, fără prea multă tragere de inimă și fără prea mari pretenții. Cu toate că acum deosebirile dintre tată și fiu se adînciseră ireversibil și ei exprimau tot mai limpede aspirații, timpuri și concepții diferite, Corneliu Baba deschide prima sa expoziție împreună cu tatăl său. Și ea nu a fost una bucureșteană și nici măcar una organizată la
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
sînt privați de priveliște, sînii goi nu se văd, din păcate, pe ecran; sau poate din fericire: fiecare e liber să și-i imagineze cum vrea. Pentru că orice poate fi imaginat la Liz Hurley, în afară de talent. Problema talentului în cinematografie", acum și aici, iată o temă care ar trebui să ne preocupe, dragi tovarăși și prieteni! Pentru că, bunăoară, iată ce aflăm din declarația într-un ziar central a regizorului Ioan Cărmăzan, care se anunță hotărît să facă urgent "un film despre
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
evoluție" (univsp.ro); "Congresul National de Urologie. Informații generale. Comitet de organizare. Topici de congres" (romuro 2001. econgres. net/topic) (unele construcții din textele citate - "lucrare în evoluție", "topici de" - confirmă stîngăcia traducerii). De fapt, mai des decît topica apare acum topicul, forma de substantiv neutru (cu pluralul în -uri) care reprezintă pur și simplu un împrumut din engleză: preluarea ca atare a cuvîntului topic (cu inevitabile și minime adaptări fonetice, cu perfectă încadrare morfologică și cu libertatea de plasare în
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
dreptul la salvare (a fost miloasă), în timp ce toți ceilalți își merită locul, ca niște ticăloși absoluți ce erau? A fost precipitarea, graba, nerăbdarea după cele îndurate în iad? Povestea nu spune și Grușenka nu comentează nimic. Recitind așadar această poveste acum, după mai bine de un deceniu de la mult așteptata schimbare, mi-am dat seama de ce sîntem încă atît de departe de a ne salva. În România de astăzi fiecare vrea să se lăfăiască singur pe firul de ceapă. N-avem
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
aceasta i-o va răpi marinarul bătrân cu pipă, omul hain din vis, "cu privirea lui vagă, rece, rea". Ciudatul, implacabilul executor oniric, pare a-i transmite și un mesaj, în ceasul ultim, bătrânului deposedat de toate bunurile pământești, iar acum și de tăinuita blană de focă în zadar tăinuită, un mesaj care ar suna astfel: nimic nu vom lua cu noi dincolo, în marea călătorie. Un moralism discret, bine supravegheat de prozatoare, irizează în final paginile aceste cărți în care
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
p. 236) Profesorul american Vladimir Tismăneanu este unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai fenomenului comunist din politologia actuală. Mult așteptata sa carte, Stalinism for All Seasons, în curs de apariție la University of California Press, se anunță încă de pe acum drept un eveniment editorial major al anului în care am intrat. Sperăm că traducerea românească a acestei lucrări de referință nu va întîrzia prea mult..
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]