14,708 matches
-
la structurile europene. Va încerca să facă acest lucru, dar nu va putea, nu-l vor ține curelele, pentru că nu e un partid atât de decis și nu are curajul necesar. Nu e în stilul lui o reformă atât de adâncă, precum cea înscrisă în strategia depusă de Isărescu la Bruxelles. Deci, după părerea mea, dacă alegerile vor fi câștigate de PDSR, ne vom trezi în situația paradoxală de a asista, pe de o parte, la lupta acestui partid pentru dobândirea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mare de o democrație autentică (așa cum s-a întâmplat în Cehoslovacia), România nu ar fi fost doar a șasea țară a Europei ca întindere, dar și, poate, a șasea ca putere. Fractura dintre guvernanți și guvernați a fost atât de adâncă. [...] «Guvernanții nu reacționează împotriva unei legi greșite sau periculoase: i se adaptează, dar o golesc de conținutul ce l-a avut în mintea autorilor ei. Inexistența unei clase de mijloc a agravat prăpastia între guvernanți și guvernați prin faptul că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
discute, Puterea se consideră atacată și reacționează jignind. Ea s-a străduit sistematic să piardă orice șansă de dialog și chiar să elimine dialogul real din viața noastră politică, înlocuindu-l cu monologuri despre dialog. Au fost provocate, artificial, rupturi adânci între muncitori și intelectuali, între vârstnici și tineri, între mineri și bucureșteni, între românii din țară și românii risipiți prin lume, în timp ce e deplânsă lipsa de consens! [...] Ei bine, ce-i lipsește la noi Puterii, cu toate încrengăturile ei, văzute
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cum ar fi cele care implică traficul de contrabandă, traficul de droguri, de armament, prostituția, terorismul și altele. Despre cultură, profesorul și filozoful P.P. Negulescu scria în „Destinul omenirii”: „Cultura însă, în înțelesul ei adevărat, e altceva. Este înțelegerea mai adâncă a lumii și prețuirea mai justă a valorilor ei. [...] Ca atare, cultura își are scopul în ea însăși. Ea nu este, ca pregătirea profesională, un simplu mijloc, în vederea unei utilități practice oarecare. Cultura propriu-zisă înalță și înnobilează ființa omenească. [...] În mijlocul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
inexplicabil mulțumită de cele aflate. Vându un diamant șefului mafiei locale și își cumpără o vilă la Burgas, orașul de pe litoralul Mării Negre în care s-a născut Radostin Kishishev, apărătorul de la Charlton Athletic. Trăi în Burgas până la bătrâneți și mai adânci decât cele în care se afla la începutul poveștii, așteptând ca din cenușa României să se nască ceva. Dar, evident, nu se născu nimic. 11 noiembrie 2004 CALLING ALL CARS Muzica: Iggy Pop - Chem toate mașinile, am șoptit în microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era un întuneric de puteai să-l tai cu cuțitul. Lupul schelălăi de câteva ori de frică până se convinse că nu-l auzea nimeni. Simțea o durere colosală la burtă. Pipăindu-se, își dădu seama că avea o tăietură adâncă, un fel de cezariană. Un maț atârna afară atingând pământul. În burtă avea ceva greu. Niște pietre. Le scoase, plângându-și de milă. Ce soartă afurisită! Noroc că fântâna secase cu ani în urmă. Cum nu avea pansament și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
stins pentru totdeauna. Tânărul care călărea acum în întuneric pe drumurile abrupte, mai sus de San Ireneo, continua să ignore cu cine avea să se reunească. O apucasem pe drumul aflat de-a lungul albiei uscate a torentului, dominând trecătoarea adâncă. Zorile, rămase suspendate pe contururile dantelate ale pădurii, păreau să-mi deschidă nu o nouă zi, ci o zi aflată înainte de toate celelalte zile, nouă ca pe vremea când zilele erau încă noi, ca prima zi în care oamenii înțeleseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dintre cărările acelea sinuoase care par să nu se mai termine, dar care, în cele din urmă, te duc la destinație. Cărarea asta făcea o buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca să hrănească un bebeluș orfan de mamă. Asta e situația. Fetița s-a ascuns după un tufiș și a privit cum îi iau mama și frățiorul. Terenul era nisipos acolo și n-au putut să sape decât o groapă puțin adâncă, în care au așezat-o pe mamă, în timp ce celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste amândoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oftat. Mma Potokwane îi oferi răspunsul. — O faptă foarte milostivă, zise ea. CAPITOLUL NOUĂ Vântul trebuie să vină de undeva Ieșiră din oraș în dubița albă a lui Mma Ramotswe. Drumul prăfuit era accidentat, aproape că dispărea ici-colo în gropi adânci sau se unduia într-o mare de valuri care făcea dubița să scârțâie și să zăngănească în semn de protest. Ferma nu era decât la doisprezece kilometri de sat, dar înaintau cu greu, iar Mma Ramotswe era bucuroasă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spre dubița albă, își ascultă propria respirație sacadată și simți cum îi bate inima gata-gata să-i sară din piept. Habar n-avea cum de avusese curaj, dar curajul fusese acolo, ca apa de pe fundul unei cariere părăsite - nespus de adâncă. CAPITOLUL OPTSPREZECE La service-ul Tlokweng Road Speedy Motors În timp ce Mma Ramotswe se dedulcea cu plăcerile șantajului - pentru că despre asta era vorba, chiar dacă era pentru o cauză bună; iată o nouă problemă morală pe care va trebui s-o dezbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vulpii, când nu era nimeni atent, am luat-o cu mine. Acum m-am relaxat. - Uite, ca să nu mă crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trebuie să mă gândesc că e un mesaj de la agentul X către superiorul lui... Și numerele de telefon trebuie să fie false numere de telefon, de fapt niște coduri... - Cam așa ceva, totul e codificat, supercodificat, desenele au implicații mult mai adânci, țin de caracterul secret al acestor organizații. De câte ori în istoria lumii mesajele importante, cele inițiatice n-au fost mascate de chestii vulgare sau pornografice? - Da, așa e, s-a mai întâmplat, avem exemple celebre... Nu pot s-o contrazic. - Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a rapidului crepuscul ecuatorial, și douăsprezece ore mai tîrziu, la fel de repede și de exact, soarele avea să se ivească Încă o dată dinspre răsărit, auriu, splendid și furios. Și, odată cu sosirea umbrelor, bărbatul se lăsă pe vine, ghemuit În fundul unei peșteri adînci, Închise ochii și adormi. Bărbatul cu pricina nu știuse niciodată cu adevărat cum se numea, unde se născuse ori cine Îi fuseseră părinții. Primele sale amintiri erau legate de mare și de o balenieră jegoasă care naufragiase În Insulele Canare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
De multe ori se Întrebase ce anume stătea la baza unor asemenea diferențe, care fără Îndoială fuseseră asemănări la Început, și de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l scoată și mai tare din fire, Oberlus trase de lanț și iuți pasul, tîrÎndu-și victima aproape În patru labe vreo sută de metri, pentru a se pierde apoi Într-o vîlcea adîncă, ce Împărțea În două partea cea mai răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o peșteră mică, legă cu putere picioarele prizonierului său, transformîndu-l Într-un fel de balot incapabil să facă singur un gest, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
degustau o băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară veche și Începu să cînte, cu o voce adîncă de bas, un cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și un preot și un militar -, iar În cele din urmă căpitanul, cavalerii și doamnele le ținură isonul, strigînd cât Îi țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap pînă În picioare, și, privind țintă la locul unde se acunsese el, exclamă, spre mirarea tuturor: - Cineva ne privește! Toți se Întoarseră la unison, nu văzură nimic altceva decît bezna adîncă, iar bătrînul cavaler, tatăl său, răspunse supărat: - Haide, haide! Nu Începe iarăși cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
preschimbase Într-un muget chiar mai asurzitor decît cel care urcase din măruntaiele pămîntului și se năpusti Într-un suflet, tîrÎș-grăpiș, alergînd, sărind și căzînd, pe povîrniș În jos, spre a se ascunde În cele din urmă Într-o văgăună adîncă, cu numai cîteva secunde Înainte ca oceanul În toată măreția lui să se lovească de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer un perete de apă de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și soarele se pregătea să apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
golf mic și adăpostit de vînt. Sălbatică, stîncoasă și săracă În vegetație, insula nu oferea prea multe ascunzători pe lîngă mare, pricină pentru care Oberlus optase pentru simplul procedeu de a scufunda ambarcațiunea, burdușind-o cu pietre, Într-un loc adînc și bine protejat, la numai cinci metri de limita pe care o atingea apa În perioadele de reflux. Acolo nu avea să meargă nimeni să o caute și nici nu puteau da peste ea din Întîmplare, iar el știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să stăm la soare. Nu primi nici un răspuns. Trei săptămîni mai tîrziu, Iguana Oberlus luă o daltă și un ciocan și desprinse șurubul care Închidea belciugul larg ce ținea lanțul legat de o gleznă unde lăsase de-acum o urmă adîncă. - De ce faci asta? - Nu mai e nevoie să fii legată... M-am gîndit că te-ai putea sinucide, dar acum știu că n-ai face așa ceva. Pe insula asta n-ai unde să te duci. CÎnd s-a simțit liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
obosit de efortul constant pe care-l făcea. Și dacă, În loc să stai trîntită acolo, ai veni aici și ai vîsli, ai fi și mai convingătoare... Nu mai există nimic; numai marea, dar acoperind pămîntul poate că a devenit mai puțin adîncă și nu-ți mai ajunge nici măcar pînă la fund. De ce nu te arunci ca s-o Încerci? - Pentru că, dacă m-aș arunca și ar fi Încă adîncă, nu m-ai putea mînca, veni răspunsul. De ce nu te arunci tu? Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
există nimic; numai marea, dar acoperind pămîntul poate că a devenit mai puțin adîncă și nu-ți mai ajunge nici măcar pînă la fund. De ce nu te arunci ca s-o Încerci? - Pentru că, dacă m-aș arunca și ar fi Încă adîncă, nu m-ai putea mînca, veni răspunsul. De ce nu te arunci tu? Oberlus vru să răspundă, dar păru să priceapă că nu dispunea de suficientă energie pentru a vorbi și a vîsli În același timp și-și văzu În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]