3,955 matches
-
momentelor în care se simțea singură și i se făcea dor de casă. Atunci, se plimba pe podul devenit curând preferatul ei, o bijuterie arhitecturală cu balustradele împodobite de semne zodiacale, se oprea în dreptul Taurului, zodia ei, după care se adâncea în gânduri, cu privirile pironite pe firul apei. De multe ori se gândea la Florin, vecinul și prietenul cu care îi plăcuse cândva să își petreacă timpul liber și care fusese atât de supărat pe plecarea ei încât nici măcar nu
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
șopti de mine-ntr-una. Cu raza lui te-o urmări Soarele plin cu dulci dorinți, Căci l-am rugat în orice zi, Să îți dea sărutări fierbinți. Vântul ce-aleargă printre stânci, Mângâieri îți va dărui, Văpăi în ochi ți-o adânci Steaua ce-n cale-ți va ieși. Prin gânduri doru-ți va zâmbi Și dimineți, și nopți la rând, Doar ele îți vor aminti Iubirea ce îți port adânc... Voi fi chiar clipa ce-o petreci, Visând tăcut la rostul vieții
DE CÂTE ORI DEPARTE PLECI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376278_a_377607]
-
NIMICNICIE, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. În amintirile-mi nevinovate Se zbate marea-n jucăușe valuri, Întinderea-i albastră se destramă În ochii mei, ca într-o ramă, Și-n urmele ce se-adâncesc pe maluri. Iar pescărușii țipă-nsingurarea Din suflete ce suferă-n tăcere; Cu alge verzi îmi înfășor ființa, Să crească-n inimă dorința De-a adăsta pe azurii lăicere. Neptun, al mării zeu, tridentu-nalță Spre universul care-i este tată; Cu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
mama veșnicie... Seduse sunt de ale vieții rituri. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult În amintirile-mi nevinovateSe zbate marea-n jucăușe valuri,Întinderea-i albastră se destramăîn ochii mei, ca într-o ramă,Și-n urmele ce se-adâncesc pe maluri. Iar pescărușii țipă-nsingurareaDin suflete ce suferă-n tăcere;Cu alge verzi îmi înfășor ființa,Să crească-n inimă dorințaDe-a adăsta pe azurii lăicere.Neptun, al mării zeu, tridentu-nalțăSpre universul care-i este tată; Cu umilință cere un
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ai ști ce tristă-i pribegia! Chem amintirea pe-ndelete Și tocu-n versuri o răsfrânge. Cu trupul tău îți scriu sonete Și-n ritmul lor un suflet plânge. În camera tăcută, rece, Drapelu’-mprăștie lumină; Acordul imnului îmi trece Prin fibra adâncită-n vină. Cu dorul alergând spre casă, Gândesc, iubesc doar românește! Din tomul nelipsit pe masă, Doar Eminescu îmi zâmbește... Prin așteptările cărunte, Mă cheamă satul din câmpie Și iarba crudă de la munte, Aroma de Hamburg din vie. Mă cheamă
LA MULȚI ANI! de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379817_a_381146]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SE SCHIMBĂ LUMEA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În gând pustiul se ivește prin mii de pori se adâncește, se plimbă iarna peste noi vara tot trece, iar nevoi. Tot omul alergat prin clisă viața și moartea o repriză, oamenii fug, un joc, război, libertate-n tărăboi. Se strigă catalogul, iar e toamnă soarele freamătă a iarnă, evenimentele ne
SE SCHIMBĂ LUMEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374673_a_376002]
-
prea departe să le pot prinde în palme sorbind picuri din strălucirea lor, să mă pierd în praful de stele visându-te... Îți respir clipele înghețate ce au devenit iubire. Vreau să uit că sunt un simplu om ce se adâncește în eternitate. --------------------------------- Alexandra MIHALACHE Slobozia ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Alexandra MIHALACHE - EVADAREA (POEZII) / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1498, Anul V, 06 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
EVADAREA (POEZII) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374713_a_376042]
-
dantele, / Castelul, la poartă, țintea cavalerul, / Din stele făcurăm doar simple caiele, / Iubirii să-i smulgem prin noapte misterul.../ Și-apoi, dimineața, cu lapte pe masă, / Șoptim îngânând: durerea-i frumoasă!” (Romantică). Și o perfectă definiție a iubirii: „...Un pustnic / Adâncit în rugăciune, / Noaptea, se arde pe sine...” (Iubire). Poemele lui Teo Cabel, aceste tablouri cu semnătură, simple transcripții nude ale unor stări pe care poetul le încearcă, într-o stare de necesitate lirică, aduc o undă luminoasă în universul tot
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
și despre Moartea și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, vorbește părintele stavrofor Radu Botiș, în Prolog la această lucrare de însemnătate excepțională, nu numai pentru cei care studiază Teologia, dar pentru toți cei care doresc să înainteze și să se adâncească în viața de credință. O strălucită și cutremurătoare dizertație omiletică privind aceste momente fundamentale: Patima, Moartea și Învierea lui Iisus Hristos, momente de referință la care se raportează întreaga creștinătate de aproape două mii de ani. E un lucru știut: Drumul
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
tot așa până mai târziu. La un moment dat, am văzut o cărțulie deschisă pe masă, în fața lui Raul ori a lui Dan Petrescu. Am luat-o și am răsfoit-o, curios, fără să-i citesc coperta. Apoi, m-am adâncit în citirea câtorva poezii care mi-au plăcut și, dacă domnul Emilian Marcu a citit din propria creație, la fel și alte două-trei persoane, am hotărât să citesc și eu din cărțulia aceea, chiar dacă nu aveam ochelarii la mine și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
lungă și grea, dar un sentiment plăcut, de ușurare și reușită îi înviora simțămintele, asemeni brizei marine, ce picura seară de seară în părul său, sărutul sărat al depărtărilor. Tristețea cobora adeseori vălul ei opac și întunecat peste fruntea lui, adâncind ridurile săpate de timp și suferință, dar decise să se îndepărteze cât mai repede cu putință de casa de pe plajă. Era imperios necesar să pună o distanță considerabilă între el și acel trecut, care amenința să-i compromită viitorul. Câteva
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
cuvântelnică. Ieșite din acest "loc fără timp" (spuneam, illo tempore), prin refracție (desfacere de lumea secundară) obțin regenerarea simbolică spre sens. Complementarismul acestor amprente coagulează în punctul întâlnirii degetului zeului Harpocrate cu acalmia gurii mirătoare. Acolo, convertindu-se în monadă, adâncesc misterul, dar nu prin a cădea pe gând/gânduri ci prin a cădea din gând/ gânduri ( a se elibera din îngândurare), în seninătatea absolută a contemplării. Astfel lucrurile trec în binecuvântare, întemeiate în ordinea Frumosului. La această gramatică onomaturgică poeta
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
-n oceanul Luminilor din zări necunoscute. Dorințe ce-au rămas încremenite, Din clipă-n clipă pot să-nceapă mersul, Dar și-au pierdut în lumea asta sensul Și al lor rost de a mai fi trăite. Tu taci și te-adâncești în reverie, De parcă-ai vrea să mă-ntâlnești în vise, Sau poate-ntr-un volum de versuri scrise Pe fiecare stea din galaxie. Dar, ca să mă găsești, există-o cale Ce duce-nspre iubirea mea ce-așteaptă, Sus, în eter, pe
LIBRĂRIILE ASTRALE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369179_a_370508]
-
și Nevăzute, pentru a cinsti și a propovădui viața, așa cum era ea, în acel ținut binecuvântat de Creator, unde, în marea sa dragoste față de acei oameni, a îngrămădit toate cele de trebuință, încă și mai mult pe deasupra. Ori de câte ori pământul era adâncit în bezna cea profundă, trebuiau să scoată la iveală Piatra Sacră, păstrată în adâncurile Muntelui Sfânt, pentru a face lumină și a da căldură, pentru a dărui sănătate și vindecare, celor mai puțin favorizați de soartă, precum și pentru a-i
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
noi - cu repeziciunea gândului ca și cum ar fi fost o pânză albă pe care trebuia să ruleze un film. Îl ascultam cu nerăbdare. Îmi vine în minete mereu, ne spunea bunicul, cântecul cântat de mama, acum cincizeci de ani în urmă. Adâncindu-mi gândurile în minte, simt în străfundurile sufletești vocea ei cântând acest cântec straniu; ca o verdeață dincolo de uscăciune, ca o lumină dincolo de moarte ! Cânta cu vocea ei frumoasă pășind prin grădina casei atât de timidă ca și cum ar fi plutit
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
călătorie este un act creativ, ceea ce îl îndreptățește pe criticul literar Dr. Dan Ionescu să facă următoarea remarcă: "Informațiile sunt copleșitoare și deschid ochii asupra lumii oricărui cititor mofluz". Într-adevăr, comentariile făcute la descoperirea minunățiilor întâlnite parcă dezvăluie povestea adâncită în negura vremurilor, căci fiecare realizare are un Manole al ei și o Ană a sa, ca jertfă a creației. Oriunde s-ar găsi, autoarea raportează ceea ce întâlnește în peregrinările sale la ceea ce dăinuie pe tărâmul nostru. Ea gândește la
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
pe bunica, Și mă-ngrozesc din când în când, Mă doare gândul și inima Când o aud tot suspinând. Așa de trist îmi pare faptul Că doară mila o mai cunoaște, Curând uita-va pe unul, altul, În bătrânețe se-adâncește. Și-mi amintesc din copilărie Cum mereu în brațe mă ținea, Cu poezii lungi din memorie Și cu cântece mă dezmierda. Ea mereu îmi recitea poveștile Ce le iubeam atât de mult, Și își depăna amintirile Ce îmi plăcea să
BĂTRÂNEȚE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362259_a_363588]
-
a Bisericii Creștine, care se statornicise pe aceste meleaguri prin predica Sfântului Apostol Andrei. „Sub semnul Crucii și comunitatea Bisericii, notează profesorul Savin, cele două nea-muri s-au contopit într-o unitate biologică și etnică, unitatea românească, care s-a adâncit și mai mult, pe măsură ce locuitorii Daciei, părăsiți de ocrotirea legiunilor romane, retrase peste Dunăre, au rămas să-și apere singuri existența în fața hoardelor barbare năvălitoare. Elementul de legătură al locuitorilor de aici n-a putut fi acela al conștiinței lor
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MARGARETE Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Margarete Margarete îmbrățișează zarea, Cu privirea dulce de petale albe, Țes cu duioșie ochi de neuitare, Adânciți în roua frumuseții dalbe. Se aruncă-n calea vântului ce-adie... Florile în rugă stând în zori de zi. În sărut de soare se pierd în neștire, Veșnicind secunda-n care vei veni. Număr azi petale dintr-o margaretă. Și
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
deși viața îmi este un chin, Mult prea mult, pentru o iubire așa mare. DOR DE ȚARĂ Mi-e dor de lacrima visului, de glasul ciocârliei ce cântă pe câmpie la răsărit de soare, de turmele care curg, la vale, adâncind bucuria de a fi, în raiul ăsta mare. Te scald cu privirea pământ umbrit între cer și mare. În suflet doare urma pașilor acestui neam călăuzit de glasul Tău mare. Doamne, în rugă-ți cerem iertare cu tărie, izbândă și
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
vizită la una din cunoștințele mele, pe care o invitasem la cină și o condusesem la domiciliu. Nu mai știam ce mașini de noapte circulau prin zona aceea și, profitând de temperatura moderată, am plecat pe jos, cu pas domol, adâncit în gânduri și făcând, poate, vreun bilanț de viață ori vreun plan de viitor. Coborâsem dinspre Filaret și mă apropiam de podul de pe Dâmbovița, de lângă Operetă. Apropiindu-mă, mi s-a părut ca observ o siluetă aplecată periculos peste parapet
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
Aud ceva...e glas și cânt de îngeri Și văd un Om, ce-ngândurat pășește, Poartă poveri prin văi de chin și plângeri, Dar nu se vaită și nici nu cârtește. Mă uit în ochii-albaștri ca de mare, Și m-adâncesc în existența-I sfântă, Ascult spășit a Mirelui chemare Și mă îmbrac în straiele de Nuntă! 28/ 11/11, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Epigonus / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
generale în care acesta vrea cu orice preț să se introducă în mod armonios sau cu forța. În primul rînd, din aprofundarea și adaptarea principiului identității spiritului uman = Spirit Universal, rezultau în cultura occidentală două curente "complet" opuse ce-și adîncesc, însă, fără nici un dubiu, rădăcina unitară în același monism indian: 1) curentul idealist sau Idealismul pe de o parte; 2) curentul marxist sau materialist pe de altă parte. Primul se referă la întreaga realitate material-spirituală ce privește ideea, spiritul, transcendența
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
occidental, pe urmele doctrinei și practicii indiene vechi, reușise să se identifice cu Spiritul Universal, el depășise orice limită, se transformase într-un fel de nouă Divinitate: iată Supraomul, care e "dincolo de bine și de rău". Dacă pesimismul romantic își adîncește rădăcinile îndeosebi în tărîmul budismului, concepția despre supraom și concepția romantică despre senzații și fenomene se leagă direct de tendința de gîndire și practica indiană veche: mai precis de concepția despre Krsna. Cum vom vedea la timpul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
filozofeme, ci posedă acest conținut și explicit, în forma gîndului. În religia persană și în cea índică sînt exprimate cugetări foarte adînci, sublime, speculative. Ba întîlnim apoi în religie filozofii explicit formulate" [150], [23 td]. Același concept este întărit și adîncit la p. 105: "[...] trebuie să mai notăm că în religie ca atare, și apoi în poezie, sînt cuprinse gînduri. Religia, înfățișată nu numai cu mijloacele artei, conține gînduri efective, filozofeme. În poezie (aceasta este arta care are ca element limbajul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]