1,620 matches
-
la orizont. Cu atât mai mare e mirarea când, aproape de Brăila, vezi ivindu-se în depărtare un lanț de munți, având profilul culmilor carpatice. Privind peste vapoarele ce lunecă pe Dunăre și peste ostroavele pline de sălcii, “munții” de la Măcin ademenesc asemeni ca și culisele unui teatru. S-ar putea ca aspectul deșertic al Pricopanului să fie sporit de când romanii necruțători de copaci s-au așezat în apropiere. Oricum ar fi, lanțul Pricopanului rămâne în cuprinsul pământului românesc ca ceva singular
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
zâmbet afectuos, dar provocator. — Crezi că poți reduce totul la politică, nu-i așa, Michael? Îți simplifică viața. — Nu văd cum. — Desigur, politica poate fi complicată, îmi dau seama. Dar întotdeauna cred că e cam înșelătoare o asemenea abordare. Ne ademenește să credem că există o explicație pentru orice, oriunde, dacă suntem pregătiți să căutăm. Asta te interesează, nu? Să găsești explicații. — Ce alternativă există? — Nu, nu despre asta e vorba. Eu spun doar că trebuie luate în vedere și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
țăndări. Am fost distrus. N-am mai urmat Tonitza. Am urmat realul. Patru ani de cățărat pe abscise. Atunci, poate inaptitudinea fundamentală pentru matematică să mă fi Împins spre scris. Într-a noua am descoperit ghitara. Am cîntat și-am ademenit cu șase corzi o mulțime finită de liceence În sarafan la mare fără sarafan, mari iubitoare de Cohen, Dylan, Baez, Neil Young, Simon & Garfunkel, Doru Stănculescu, Sfinx, Om bun, care pot fi cîntați fără excepție pe șapte acorduri și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
politică. Aflăm dintr-o suflare că Fane a fost anchetat de securitate și bătut de ea. Ea e casnică (securitatea sau Lucreția). Valentin Theodosiu e securitatea cea nouă, care merge cu o Dacie neagră cu antenă și-ncearcă să-l ademenească pe el (pe Fane). De acest om pașnic, cinstit, muncitor și alcoolic, care-a mers la revoluție și s-a Întors de-acolo de unde se desprinde ideea că revoluția a fost făcută de miile de sugative disperate din fabrici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care, deși se subțiază, ridică cu osîrdie ștacheta redactorilor săi ce-o hașurează cu splendide texte rafinate, cum ar fi acela de pe prima pagină: „Vino În Liban, mireasă, / Să-ți arăt cît e de groasă!” Nu se specifică metric cine ademenește mireasa cu astfel de arătări, dar se pare că efectul se lasă așteptat În ce-i privește pe scriitorii mai bătrîni. Anul 2000 mai conține un complex editorial, trei povestiri ale marchizului de Sade, un poster cu Eminescu și, lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Lucian Cornescu s-a Întreținut profitabil cu Ilie Verdeț. (Lucian Cornescu e-un Don Juan atît de notoriu, Încît a-nvățat să vorbească.) „Noțiunile noastre sînt foarte apropiate din punct de vedere economic” a spus seducătorul sexului debil. Cornescu va ademeni femeile casnico-comuniste, iar Ilie le va da banane. Ia să vedem ce mai vînd românii În prag de sărbători și-n Anunț de la A la Z. „Scurtă iepure beige, camion 3,5 tone, proteză auditivă, punte față, punte spate, congelator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să cânte prin cârciumi. - Fără bani... - Spunea că are cu ce să trăiască... Și câți n-au încercat să-i facă curte, câți fanți de mahala, și ofițeri, și negustori cu stare n-au încercat, în tot felul, s-o ademenească, și uneori rămâneau mult timp după ce plecase și ultimul client, așteptînd-o. Știau că nu doarme la "Floarea-soarelui". Își închipuiau că va trebui să se ducă acasă și o așteptau. Dar o așteptau zadarnic. În noaptea aceea, ca și cum ar fi presimțit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care mai voiai să-l faci. Între timp pusese păstrăvii-n tigaie. Feliile de șuncă, Încîrligate și maronii, erau așezate pe o bucată de lemn - abia o tăiase din bușteanul pe care-l foloseau pentru foc. Amîndoi se lăsaseră ademeniți de mirosul păstrăvului care se prăjea În grăsimea lăsată de șuncă. Nick Întoarse peștii. Începuse să se facă Întuneric și Nick Întinsese o pînză În spatele focului ca să nu se vadă. Ce voiai să mai faci? Întrebă din nou. Piticot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
blestemata, trece, obligatoriu, orice drum. Nici chiar eu, Ticuță reporterul, nu vă pot spune de ce se întâmplă una ca asta. Monștrii din mlaștină sunt tot zmei dar sunt zmei de mlaștină. Ei stau acolo, se scaldă în noroi și îi ademenesc în fel și chip pe trecători. Dintre cei care ajung pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care îi lingușesc, îi mint, îi fac să-și uite drumul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
subsol, abundente, locul unde s-a retras autorul, se găsesc pertinente considerații estetice sau de altă natură, despre arta actorului, despre problemele sociale, politice, științifice, decupaje din presa timpului, poeme "ale lui Ladima". Scriitorul le recomandă "coautorilor" să nu fie ademeniți de finalitatea beletristică. Doamna T. e îndemnată să scrie "fiind sinceră cu dumneata însăți până la confesiune". Trebuie să aibă în vedere că romanul nu presupune "stil", care totdeauna duce la artificialitate: " " Totul este a transcrie trăirea, nimic altceva. Transcrierea trebuie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub care se întindea o umbră care mă ademenea să mă odihnesc. Și, pe lângă faptul că cireșul era înconjurat de floricele multicolore care formau un covoraș parfumat, în jurul cireșului se plimba o adiere de vânt ce aducea la mine ademenitorul miros al cireșelor, care păreau atât de cărnoase și
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
sîn; ci, la întoarcere, se va înțelege cu cei ce vor părăsi legămîntul sfînt. 31. Niște oști trimise de el, vor veni și vor spurca sfîntul Locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, și vor așeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingușiri pe cei ce rup legămîntul. 32. Dar aceia din popor, care vor cunoaște pe Dumnezeul lor, vor rămîne tari, și vor face mari isprăvi. 33. Înțelepții poporului vor învăța pe mulți. Unii vor cade, pentru o vreme, loviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite de iedere agățătoare până sus, astupând ferestre și uși; abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
etc. Nu vedeam nimic gratuit la ele, nu tu sfială, nu tu roșirea pieliței obrazului când le priveai prea insistent, nu tu grație și fragilitate: niște masculi În fustă, cu vocile Îngroșate și reci. Unde era muzica știută a sirenelor ademenind lasciv corabia lui Ulise? Unde era aerul acela dens, Încărcat de electricitatea corpurilor ce se caută senzual prin molecule și atomi, ciocnindu-se material? M-am Întristat pentru legile mecanicii, pentru atât de apropiații Euclid și Lobacevski, dar după prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scris asistă, chiar În actul scriiturii, la propria-i geneză; el ia formă din ceața ce plutește deasupra apelor; „De ce m-ai strigat, soră?“; alergat de cuvinte pe marginea miriștilor Înflorite, a doua oară pândit de spicele de grâu coapte, ademenit de greieri În țărâna somnolentă; „De ce m-ai strigat, soră, nu știai că scriu?“; mă Întorc spre vorbire ca un prizonier Înrăit măsurând pereții temniței. (azi) Nu pot să dorm: o visez pe mama; „Băiatul mamii, adu-mi din medicamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intre lumina albă de afară, nu trebuie decât să deschid ochii În Întunericul camerei, pentru a fi luat În stăpânire de acele Întâmplări care nu mai sunt ale mele sau de acele entități care nu mă reprezintă pe mine; le ademenesc cu șosele-cu momele să se Întoarcă și să aștepte disciplinate În fața mea până le prind În chinga literei scrise, dar Îmi dau seama că nu rămâne decât foarte puțin din ceea ce a fost, din ceea ce am trăit altădată. Realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niciodată vulgar, te forțezi inutil!“ „Am adormit, bai-bai!“. Este curios că Îmi amintesc imaginea corpului ce mi se părea fascinant. (vineri) Azi Îmi cade În gheară profesorul S.V. Are o predispoziție permanentă către studente cu picioare lungi, pe care le ademenește la cercul de teorie. Acum a Înhățat-o pe V. chiar În spațiul meu de veghe; o vrăjește de mama focului, iar ea Își dă ochii peste cap, fâțâindu-și șoldurile apetisante la fiecare privire mai coborâtă a profului. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toată camera spațiul e ocupat de un pat de lemn enorm, cu tăblii Înalte, ale cărui margini sunt lucrate fin, terminând În capete de șerpi tăind aerul cu limbi ascuțite; pe suprafața internă a tăbliei: gravură cu scena lui Lot ademenit de fiicele sale; carnea se lăfăie pufoasă, puhavă, putredă, sângele roșu apăsând pielea albă, gesturi bolnave; otrăvite privirile, mă surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea mea, nu știu când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
emitea fosforescent semnale de diferite culori; apropiindu-mă, am putut vedea că era vorba despre un șarpe ce ieșea din gaura lui și mă privea țanțoș ca un cameleon ce-și schimba culorile pentru a fi cât mai atrăgător; mă ademenea, mă fluiera cu ochii ficși, dar plini de iubire. Am observat că avea un fel de capișon de fulgi pe cap, cum au păsările fantastice din basme, iar solzii de pe piept Îi străluceau În funcție de reflexele luminii; În pântecul lui, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu gura Înmiresmată, Îl ademenești cu promisiuni din povești, până când se prinde-n capcana pieptului tău. Ai o tresărire necontrolată, ca și cum ceva viu ar fi intrat Înăuntrul corpului, simți că ți se Întâmplă un lucru nemaipomenit, dar nu crezi că ești tu acela; te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci că refuzul ei de a sta la țară mai mult de douăzeci și patru de ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au născut și au trăit patru generații de înaintași, nu mai mulțumește pe Grigore. Socotea planul lui drept începutul destrămării
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el să fie totdeauna; în sufletul și în gândurile ei să nu existe nimeni și nimic afară de dânsul. Suferea de o gelozie cu atât mai chinuitoare cu cât mai mult îi era rușine s-o mărturisească. A încercat s-o ademenească la țară nu ca să îndrăgească ea pământul, ci ca să-și ferească iubita de tentațiile orașului. Patru ani iubirea lui a îndurat toate durerile, până ce și-a destrămat speranțele. Dacă a consimțit el ca Nadina lui să plece singură în străinătate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după potcoave de cai morți în loc să vă vedeți de treburi ca oamenii cumsecade. Și cine vă întărîtă să stăruiți în purtările astea își bate joc de voi, să știți! Eu nu v-am mințit niciodată și nici nu v-am ademenit. Mie-mi place dreptatea și omenia. N-ați fost mulțumiți cu învoielile trecute? Puteam sta de vorbă și dacă aș fi văzut că dreptatea e de partea voastră, le-am fi schimbat. Dar nu cu amenințare, ci cu vorbă bună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e o bancnotă. Oamenii știu că la doctor trebuie să dai... Dacă te uiți pe radiografiile astea, sunt la fel, indiferent dacă cineva a plătit pentru ele ori nu, moartea nu-i schimbă rânjetul, pe ea nu poți s-o ademenești cu plicuri. E, cum s-ar zice, un fel de onorariu, dar, cum pe ușă nu scrie nimic despre un astfel de onorariu, e, pur și simplu, bacșiș. Ca la ospătari, ca la plasatorii de la teatru ori ca la băieții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât de aproape, încât fata își acoperi obrajii cu mâinile. Visul rămase încremenit, coborî, în șirul celorlalte imagini, pe dagherotip. Și atunci Cosmina, înfundându-și mâna în punga cu firimituri, scoase câteva pentru a le arunca până la rădăcina copacului, ca să ademenească porumbelul rotat. Dar în locul acela, rezemat de trunchi, aștepta Iacob al lui Zevedei. — Nu, clătină din cap Cosmina. Nu poți fi tu. Tataia n-ar fi permis una ca asta ! — Am fost la înmormântare, spuse el. Am stat deoparte, n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]