3,016 matches
-
care naște ...esențe și tulpini! Petale curg pe râul ,plecat în nicăieri din lacrimile vieții ,făcut-am portul meu pierdut de timpul lumii...pierdut de neplăceri din corpul care naște un astru și un zeu vaporul care pleacă ,cântând în adieri spre liniștea albastră,crezând în Dumnezeu Eu căpitanul navei ,ducând în lumi ...dureri! LUCIAN TĂTAR 26 DEC 2016 -21.15 -0085 OLHAO Referință Bibliografica: DURERI / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2241, Anul VII, 18 februarie 2017. Drepturi
DURERI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377349_a_378678]
-
ținea picioarele cuminți, unul lângă altul, cu mâinile odihnindu-se peste ele... Zâmbea încontinuu și mă privea deschis și sincer, cum conduceam, cum țin mâinile, cum arăt din profil... În timp ce vorbeam, ridică ușor o mână și mă mângâie, ca o adiere, pe mâna mea de pe volan... iar eu am simțit căldura mâinii ei ca un curent electric ce mă străbătea prin tot corpul... Până la mine acasă am făcut câteva minute. Șoseaua nu era aglomerată, cum este în miezul verii, pentru că nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
fost lacrimă În ochiul cerului pustiu! N-am fost nici cerșetor La porți de vise! Am fost doar aripă albastră Și ulcior, Am fost doar lut Și cântec și viață. Am fost o pasăre Pe-o ramură de măr, O adiere caldă de lumină; Un fir de iarbă, O floare în mohor, Scânteie vie În nămeți și gheață. Eu n-am fost un copac măreț Cu ramura spre cer, Am fost doar salcie Plecată peste ape. Am fost o trestie În
EU N-AM FOST de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377399_a_378728]
-
drepte se prelinge pagină peste pagină. Rugăciunea se sfârșește iar cerul în cor aduce un stins Amin. Ridic privirea. Iadul se oprește brusc. Zăpada devine din nou albă și curată, pădurea se schimbă înapoi în templul liniștii. Rămâne doar o adiere de vânt ce împrăștie un pumn de cenușă. Am fost eu! Referință Bibliografică: Zi pierdută... / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
urzici, Și cercetând cu ochiu`critic,aici Îsi cântâ imnul de-ntomnare. Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fața toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarna te-a citat la judecată, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamna este suspendată. Referință Bibliografică: Cobzarul toamnei / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Negulescu : Toate Drepturile
COBZARUL TOAMNEI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377458_a_378787]
-
Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. TE-AȘTEPT ȘI-N ASTĂ TOAMNĂ CA SĂ VII Cerul din toamnă mă ridică la Tine, Și cad frunzele de atâtea suspine Clătinând în adierea stelară, O lumină din lumina Ta clară. Și e toamnă din toamna de ieri, Încărcată de atâtea veri, În covorul cel moale am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare, Iară păsările mii
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
drum. Mi-e milă și de mine și de tine (că ne-ncurcăm acum unul pe altul). - Tu nu ai vrea ca să ne fie bine ?! Și eu să nu mai fiu încornoratul ?! Să fii tu vântul iară eu furtună (sau adierea frunzei de pe ram). În loc să îmi alergi ca o nebună Iar amintiri să ne arunci pe geam ?! Noi ne-am jurat să facem cu credință Chiar un altar iubirii nepătate. Dar am ajuns curând la suferință Și despărțirea asta, din păcate
ÎMBRĂȚIȘARE FINALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378324_a_379653]
-
Pitoresc > IN CÂNT DE PLOI PE FLORI DE LILIAC Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1948 din 01 mai 2016 Toate Articolele Autorului E primăvară verde, din pământ, Prin firul ierbii, viața urcă-n cer. Umbre de nori... pe adieri de vânt, Mai lasă câte-o lacrimă de cânt Peste cenușa iernii... din eter. In mugur, vezi, tăcerea din zăpezi. Bobocul vieții stă să iasă iar. A mai trecut o zi către amiezi, Privirea ei... îndeamnă, să te crezi Un
IN CÂNT DE PLOI PE FLORI DE LILIAC de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378363_a_379692]
-
gânduri Pe ramuri cenușii mângâiate de soare Martie așează pete de culoare, Muguri plăpânzi sărutați de mama natură Deschid ochii verzi căutând căldură... Parcă la un semn natura se trezește Din somnul iernii și ușor pornește Să-mbrace zarea cu adieri plăcute Să-nflorescă valea in culori știute... Miresme blănde mângâie înserarea Înfiorează gânduri și cheamă depărtarea, Șopteșc mereu neînțelese cuvinte Spuse de mult în uitate jurăminte... Primăvara-i anotimpul iubirii Natura, îmbată cu vrajă fericirii, Uiți o clipă de durere și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Citește mai mult Martie printre gânduriPe ramuri cenușii mângâiate de soareMartie așează pete de culoare,Muguri plăpânzi sărutați de mama naturăDeschid ochii verzi căutând căldură...Parcă la un semn natura se trezeșteDin somnul iernii și ușor porneșteSă-mbrace zarea cu adieri plăcuteSă-nflorescă valea in culori știute...Miresme blănde mângâie înserareaînfiorează gânduri și cheamă depărtarea,Șopteșc mereu neînțelese cuvinteSpuse de mult în uitate jurăminte...Primăvara-i anotimpul iubiriiNatura, îmbată cu vrajă fericirii,Uiți o clipă de durere și-ntristareVezi măreția vieții mângâiată
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
de fluturi, aripi pudrate cu vise împrăștie gânduri, praful de stele risipit în depărtare strălucește, luminat de razele de soare. Mă împrăștii printre nori de vată uneori când aștept miracole să se deschidă-n zori, sau mă las în voia adierilor de vânt care așează toate visele pe pământ. Marea cu valuri de spumă mă fascinează și mă-ndeamnă să visez mereu trează, atunci văd cum stropii de apă sărată încearcă să cuprindă zarea înlăcrimată. Mă-mprăștii și m-adun printre
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
zborul de fluturi,aripi pudrate cu vise împrăștie gânduri,praful de stele risipit în depărtare strălucește, luminat de razele de soare.Mă împrăștii printre nori de vată uneoricând aștept miracole să se deschidă-n zori,sau mă las în voia adierilor de vântcare așează toate visele pe pământ.Marea cu valuri de spumă mă fascineazăși mă-ndeamnă să visez mereu trează,atunci văd cum stropii de apă săratăîncearcă să cuprindă zarea înlăcrimată.Mă-mprăștii și m-adun printre cuvintecând lacrimi cuprind
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
de lună. Visele le voi colora pe toate în culori vii și parfumate, când în ele vei pătrunde mirosul plăcut să te inunde. În galben voi învălui și-n lumină mângâierea ta suavă și fină, iar trecerea ta că o adiere o voi colora cu vis și plăcere... Citește mai mult Culori...Am să iau albastru din marecă să dau iluziilor culoare,și verde din frunze pe săturatepoate așa le transform în realitate.În negru voi colora durereași-n cenușiu, că-mi
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
de razele de lună.Visele le voi colora pe toateîn culori vii și parfumate,când în ele vei pătrundemirosul plăcut să te inunde.În galben voi învălui și-n lumină mângâierea ta suavă și fină,iar trecerea ta că o adiereo voi colora cu vis și plăcere...... XXIX. TOAMNA MEA..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 683 din 13 noiembrie 2012. Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
lumină mângâierea ta suavă și fină,iar trecerea ta că o adiereo voi colora cu vis și plăcere...... XXIX. TOAMNA MEA..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 683 din 13 noiembrie 2012. Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
fermecate clape, cheamă pescărușii din larg mai aproape, să simt mângâierea apei pe pleoape când valuri se sparg învăluind în picături și vis și durere ascunse-n adâncuri. Toamna iubirii... Citește mai mult Săruta-mă toamnă !Sărută-mă toamnă cu adieri de vântși cu șoapte risipite din al tău cuvânt,lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușorsă mângâie al gândurilor firișor,iar din frunzele despletite de zaredăruiește-mi te rog vrăjită cărare.Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă,care
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
venea tot mai greu să reziste. Simțea la rându-i o atracție fatală pentru acel necunoscut, pe care în zadar căuta să o înăbușe cu vorbe trufașe, căci fără voia sa tonul vocii și cuvintele-i curgeau dulci, fermecătoare precum adierile primăvăratice învăluind și mai mult mintea și aprinzând inima în flăcări a tânărului han. Prințesa deși despărțită de îndrăznețul prinț, de peretele inaccesibil de stâncă, se simțea răscolită de pasiunea privirilor ce o învăluiau hipnotic de la poalele stâncilor, precum doi
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
Acasă > Poeme > Emoție > ANOTIMPURI Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fie-ți mângâierea mea, adierea-ți de care ai nevoie, a verii incandescente ce-ți clocote dorințele în suflet ! Când iarnă îți ninge domol a reveriei minte, expirația mea fie viscolul ce-ți împrăștie gânduri pentru piesă muzicală ! O, expirație ... o, ce inspirație ---parfum de
ANOTIMPURI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378646_a_379975]
-
la Botezul Domnului (Matei 3; Marcu 1; Luca 3); „în chip de limbi ca de foc” la Sărbătoarea Pogorârea Duhului Sfânt (Rusalii) (Fapte 2,3); „în chip de lumină” la sărbătoarea Schimbării la Față (Matei 1,7). „în chip de adierea vântului”, ca un Mângâietor, în cazul Sfântului Prooroc Ilie și a altor prooroci și sfinți ai lui Dumnezeu. Duhul Sfânt se arată și astăzi în roadele Sale, care sunt: dragostea, bucuria, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția
CINE ESTE DUHUL SFÂNT? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378861_a_380190]
-
drumuri, alții le spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
vioară! Inimă rănită de tăișul pumnalelor, Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! SUNETUL UNIC În vârtejul vieții, amestecul straniu de bine și rău, aparent deșart, doar Absolutul este deplin, eliberându-se. Pe pereții templului dansează spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea vântului, doar umbrele goale. Continui să merg pe marginea prăpastiei de lumină, un cer lichid cade printre pietrele arse, sunete plăcute urcă în soare, ghețarii muntelui schimbă pietrele în nestemate, deșertul se-nalță foc și culoare, iar apa înflorește singurătatea
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
voi putea privi. Un regret intens străbate ultimele acorduri ale cântecului, ce copleșesc spațiul camerei, umplându-l, Arirang, Arirang, Arariyo... După rugăciune, închid ochii, în surdină, sunetele lente își continuă ritmul interior la marginea lumii. Pășind în tărâmul viselor, o adiere de mătase și-o strângere delicată a mâinii. CA FLOAREA DE CIREȘ ÎN LUNĂ PLINĂ Lumina s-a născut, în templul liniștii, din pântecul Mamei Divine... Viața înseamnă destin în acea bulă de aer numită clipă, - mereu mai cerem un
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
decorul, fragmente, amintiri, reverii, crochiuri de nostalgii, uitări, scântei de lavă vulcanică ce ies din matrița peliculei derulate pe un fundal alb, în labirintul vieții. Un contrast de lumini și umbre prin care-și vor căuta sensurile, întâmplări stârnite de adierea sorții, în realitatea unui "nimic nu este întâmplător"! Iartă și mergi mai departe, nu te opri, evoluția asta înseamnă, mergi înainte, un nou cerc de lumină te-așteaptă! Spiritul poate să accepte provocările sau, doar, să se opună lor, asemeni
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
o măsuță este un carnet cu coperți aurii. Îl deschid, nu înțeleg niciun cuvânt, doar niște semne frumos pictate. Lângă carnet, o pană de scris. În fața ferestrei stau desculță, într-o cămașă albă, subțire și largă, ușor transparentă, legănată de adierea brizei, șuvițele rebele ce-mi cad pe umerii dezgoliți sunt în completarea undelor sonore ce curg din claviatură, parcă se joacă și ele în adierea caldă. Simt miresmele primăverii, schițez un zâmbet, îmi place. Acel sunet albastru, inconfundabil, mă pătrunde
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
În fața ferestrei stau desculță, într-o cămașă albă, subțire și largă, ușor transparentă, legănată de adierea brizei, șuvițele rebele ce-mi cad pe umerii dezgoliți sunt în completarea undelor sonore ce curg din claviatură, parcă se joacă și ele în adierea caldă. Simt miresmele primăverii, schițez un zâmbet, îmi place. Acel sunet albastru, inconfundabil, mă pătrunde, mă simt vie și toată a lui, un fulg alături de vântul ce mă-mbrățișează și soarele ce mă sărută... IMPROMPTU PENTRU TINE Am aruncat în
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]