10,749 matches
-
Club al Armatei, a reflectat asupra norocului ce dăduse peste el. Iată-l, un bărbat trecut de patruzeci de ani, care până atunci fusese incapabil să-și găsească o soție potrivită, acum binecuvântat cu mâna singurei femei pe care o admiră mai mult decât pe oricare alta. Așa un noroc era aproape de necrezut și se întreba dacă nu se va trezi brusc din acest vis delicios în care se legăna. Totuși, era adevărat. În dimineața următoare, când a deschis radioul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cel care a dus vorba, dar eu n-am spus nimănui nimic. Un mecanic ar trebui să fie ca un preot. N-ar trebuie să vorbească despre nimic din ce vede. Mma Ramotswe fu de acord. Aprecia discreția și-l admira pe domnul J.L.B. Matekoni fiindcă înțelegea și el problema. Erau mult prea mulți oameni cu limba gura slobodă. Dar astea erau probleme cu caracter general, iar ei aveau de discutat chestiuni mai presante, așa că reveni la subiectul care declanșase întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că diamantul pe care în final îl vor alege ar putea să vină dintr-una din cele trei mine de diamante ale Botswanei îi conferea cadoului un plus de semnificație. Îi va dărui femeii pe care o iubește și o admiră mai mult decât pe oricare alta o micuță mostră din chiar pământul pe care călcau. O mostră specială, firește: un fragment de rocă ce fusese făurită cu atâția ani în urmă, adunând în ea atâta strălucire. Apoi cineva îl scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar remarca. — Nu-mi pasă, i-o tăie Mma Ramotswe. Diamantul acesta este făcut pentru mine. N-are nici o legătură cu alți oameni. Inima domnului J.L.B. Matekoni se umplu de mândrie când auzi asta. Aceasta era femeia pe care o admira, femeia care credea în valorile tradiționale botswaneze și care n-avea timp să se dea mare. — Și mie-mi place inelul acela, interveni el. Vă rog lăsați-o pe Mma Ramotswe să-l încerce. Inelul fu înmânat lui Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
al africanilor, tradiția cea mai apropiată de inima Africii. Suntem cu toții copiii Africii și nici unul dintre noi nu e mai important decât celălalt. Iată ce ar putea spune Africa lumii întregi: i-ar putea aminti ce înseamnă să fii om. Admira asta și înțelegea măreția de care au dat dovadă Khama și Mandela iertând trecutul. Și totuși, cazul doamnei Curtin era diferit. Nu i se păruse că americanca ar fi dornică să învinuiască pe cineva de dispariția fiului ei, deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și mai bune ofereau burse de studii și poate vor avea șansa să obțină o astfel de bursă. Mma Ramotswe îi spuse că-i logodită și urmează să se mărite, și-i arătă inelul de pe deget. Mma Tsbago i-l admiră și vru să știe cine îi este logodnicul. Ce noroc că se mărită cu un mecanic, comentă ea, întrucât auzise că sunt soții cei mai buni. Trebuie să încerci să te măriți cu un polițist, cu un mecanic sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
intră repede în vorbă. — I-am fotografiat pe copii, explică el și, întorcându-se spre fetiță, îi spuse: Arată-i-o lui Mma Ramotswe, Motholeli. Fetița împinse scaunul cu rotile înainte și-i dădu fotografia lui Mma Ramotswe, care o admiră. — Asta-i o amintire frumoasă, spuse ea. Eu n-am decât una sau două fotografii de-ale mele de când am fost de vârsta ta. De câte ori mă simt bătrână, mă duc și mă uit la ele și apoi mă gândesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tinerii ...”. - Da, mi-amintesc. Și Vlad a dat drumul la maimuțoiul de plastic care se dădea peste cap. Ce să-ți zic, nu-ți prea vine să-l vezi nici cu țoalele pe el. - Nu, și eu trebuia să-i admir... Și, colac peste pupăză, s-a apucat să-mi povestească cum a rămas ea gravidă, pe la șaptesprezece ani, a făcut avort, cu relații, și-era băiat, l-a și văzut... a vrut să-l vadă... Cum maică-sa e alcoolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu un caniș prin lumea decăzută, pe care-o detest pentru că m-a lăsat mama lefter. Intru în primul bar, nu înainte de a promite că mă voi duce negreșit într-o zi să admir tablourile. E absolut imposibil să găseși în orașul ăsta un loc normal în care să bei o cafea. Ai cantine staliniste, hale reci, dughene chinezești, bombe nenorocite duhnind a mahoarcă și așa-zise cafenele mai spălate, un fel de fast-fooduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai mult, alteori te schimbi dintr-odată, nu-ți mai place nimic, chiar nimic, vezi lumea ca printr-un pahar de ceai de mușețel, butonezi telecomanda, îi ții pumnii crocodilului s-ajungă barca din urmă, hai, mai cu energie, îi admiri dinții, îl încurajezi când a-nceput să mestece o bucată de cârmă, așa, tu lasă picioarele în jos, mai aproape, mai trebuie cam jumătate de metru... Cât de mult se străduiește rechinul să ia o îmbucătură din cărnița de mulatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreun borcan cu gogonele de pe la balcoanele din jur, o mai duc vreo patruzeci pe puțin. Aici, în patria mea! Și asta fumând un pachet pe zi. Am să gust weltshmertz-ul până la zaț. Ies pe culoar, mi-aprind o țigară și admir prin geamul pătat de muște niște foste cooperative căzute în paragină. S-a terminat inspecția. Profesoara a desenat pe tablă planul lecției, cu cretă colorată, cu pătrățele și săgeți, am mai aflat încă o dată că Ion Creangă reprezintă o comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lovit burta mașinii de destui bolovani pân-acu’...», și-o luăm agale, pe jos, pe urma tractorului. Cad, am un genunchi vânăt și umflat, mi-am rupt blugii, fumez în ciuda avertismentelor americanului că nu-i sănătos, dear Sara, ajungem și admirăm câteva gropi, cu mătasea-broaștei pe ochiurile de apă, cu niște mustăți de fier forjat ieșind din ele și cinci muncitori jucând table. Dacă n-au venit ăia cu țevile de două săptămâni? Drumul de întoarcere, americanul s-a hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Spre deosebire de Don Quijote, care mirosea a pămînt, Ulise respira aer marin, lupta Împotriva furtunilor, a sirenelor și a insulelor fermecate și căuta Întotdeauna pe mare leacul pentru nenumăratele sale necazuri și nefericiri. Îl Înțelegea pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea de neîmblînzit de a o lua de la Început de atîtea ori, pornind de la zero, cu o tenacitate care nu se dădea bătută În fața oamenilor, a elementelor, a vrăjitoarelor sau zeițelor, pentru că la capătul drumului știa că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
informezi dacă vreunul dintre ei se lasă pe tînjală, se revoltă sau nu pricepe de vorbă bună... Și astfel reuși să-i despartă pe prizonieri. De-o parte se afla Mendoza, și Împreună cu el cîinele lui credincios, norvegianul care-l admira fără rezerve și Îl asculta fără să crîcnească, iar de cealaltă, portughezii, Împărțiți la rîndul lor Între latenta răzvrătire a lui Gamboa și tăcuta supunere a lui Souza și Ferreira. S-ar fi putut crede chiar că, pentru aceștia doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care Îl repeta, ca pe un tic nervos, de sute de ori pe zi. Toți dorim să provocăm o anumită reacție la cei din jur, și atunci cînd nu reușim să-i facem să ne iubească sau să ne admire, preferăm orice alt sentiment indiferenței. - Eu aș fi preferat indiferența lor, spuse Oberlus cu absolută convingere. Nu mi-ar fi păsat să trec prin viață fără ca cineva să mă bage În seamă. - Asta nu-i adevărat, Îl contrazise ea. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bărbat, Niña Carmen știa, din experiență, că avea să sfîrșească prin a-l domina. Continuă să se Îmbrace, cu toate că asta Îi provoca durere, amărăciune și decepție, dar, În același timp, o plăcere profundă și bolnăvicioasă. CÎnd o văzu Îmbrăcată, o admiră Îndelung, o puse să se Învîrtească și să meargă dintr-o parte Într-alta a peșterii, apoi Îi ceru să se Întindă, fiindcă voia să facă dragoste cu ea Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a Înfrunta adversitățile și a le Învinge, Încît În sufletul ei era Încredințată că lucrurile trebuiau să se Întîmple cum spunea el, și acolo, la prora, cu toate că ea nu era În stare să-l vadă, se afla continentul sud-american. Îl admira pe Oberlus. O Înfuria faptul că nu putea să evite să-l admire pe omul pe care-l detesta cel mai mult pe lume, la fel cum Îl și dorea și Îl respingea, În acea inexplicabilă ambivalență care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că lucrurile trebuiau să se Întîmple cum spunea el, și acolo, la prora, cu toate că ea nu era În stare să-l vadă, se afla continentul sud-american. Îl admira pe Oberlus. O Înfuria faptul că nu putea să evite să-l admire pe omul pe care-l detesta cel mai mult pe lume, la fel cum Îl și dorea și Îl respingea, În acea inexplicabilă ambivalență care părea să guverneze toate faptele sale sau să servească drept motor fiecăruia dintre sentimentele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în care credea mai mult decît în venirea zilei următoare, avea între regulile sale simple dar de neclintit și pe aceea a neîncrederii în nimeni. Era un principiu neformulat dar prezent în tot și în toate. Omul pe care îl admira cel mai mult și pe care îl văzuse cel mai puțin de cînd lucra acolo, Mihai Mihail, de fapt o singură dată, cînd fusese definitivat în postul de inspector, îl privise atunci cu amănunțime. Nu-i prea văzuse fața, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mondiale. S-a apropiat cu grijă de zona în care flana italianul și a căutat pe cineva cunoscut care să-l prezinte. Era o lume pestriță, nicidecum dintre aceia care erau obișnuiții casei. În treacăt salută un profesor de filosofie, admirat pentru elocința și mai ales pentru ideile sale, duse la extremitatea severității morale, mereu înconjurat de un public feminin aflat într-un soi de transă extatică, din fericire mai întotdeauna tăcută, schimbă o vorbă cu un scriitor apropiat de cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foarte fericit că ofițerii noștri se uită la el ca la un zeu care a coborît din nori și se arată binevoitor cu toată lumea. Nu-i așa că e splendid?!" Bîlbîie a încercat să prindă în glasul prințului nuanța adevărată, îl admira cinstit ori nu era decît o ironie foarte bine ascunsă? La ascunzișuri din astea nu-l întrecea nimeni pe Șerban Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își depășea uneori sfera de competență, vîrîndu-se în soiul ăsta de afaceri. Nu prea știa nimeni, dar el, Leonard Blbîie, își dădea seama că din ele se trăgea o mare parte din puterea lui Mihail. Iar pentru acest lucru îl admira foarte mult pe șeful său, pentru că asta însemna că el, și prin el întreg Serviciul, stă pe propriile-picioare, nedepinzînd de capriciile unui ministru ori ale nu știu cărui deputat sau senator. Dar asta era altceva. George Stan îi povestea la cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a-l aplauda pe marele as al aviației. Chiar dacă era vorba numai de dorința lui Cantacuzino ca Balbo să fie ascultat cu tot interesul și aplaudat din inimă, aceasta se îndeplinise cu totul. Toți cei invitați într-adevăr îl admirau fără rezerve pe aviator și poate că prezența lui nu era decît penultima ori chiar ultima picătură într-un pahar plin, gata să se reverse. Nu avea încă nici o dovadă că "ținta" către care îl trimisese Mihai Mihail era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai de aceea îl admira pe Șerban Pangratty. Prințul nu voia să fie decît el, nu se gîndea niciodată să întreacă ori să întunece pe altcineva. Nici nu-i păsa de alții ori de gloria lor. Le-o recunoștea, dar nu-l atingea cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi fost în joc soarta cuiva apropiat. "Trebuie să ne desprindem cît mai repede de trecut. Deocamdată parcă sîntem vrăjiți, hipnotizați, nu putem să facem un pas înainte, pentru că încă nu ne-am săturat să ne bucurăm și să admirăm izbînda, sfîrșitul ferice, norocos, al războiului. Mă întreb ce ne-am fi făcut dacă se termina altfel, și nu trebuia decît foarte puțin să se termine altfel! Asta e limpede, trebuie să ne trezim, domnilor, să pipăim cu degetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]