1,709 matches
-
Cât să mai suporte? Chiar merita osteneala? Se Întreba serios. Când atelierul se sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata să explodeze În atmosferă și să cadă peste camping sub formă de zdrențe unsuroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
traversează elastic spațiul, spațiul dintre corpuri. Nepercepute, lipsite de ecou, parcă suspendate ridicol În aer, cuvintele lui Începeau să putrezească și să pută, era neîndoielnic. Pus În context, cuvântul poate să și separe. La piscină, se Întinse pe un șezlong. Adolescentele se bâțâiau, se prosteau, ca să-i incite pe băieți să le Împingă În apă. Soarele era la zenit; trupuri lucioase și goale circulau În jurul suprafeței albastre. Ignorându-le, Bruno se cufundă În Les Six compagnons et l’Homme au gant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dansul - și chiar transa - În centrul sărbătorilor lor. O stație de amplificare și un bar erau așadar instalate pe peluza centrală; iar lumea se bâțâia, până târziu, sub lumina lunii. Pentru Bruno, era o a doua șansă. La drept vorbind, adolescentele din camping nu prea veneau la aceste serate. Preferau să meargă la discotecile din zonă (Bilboquet, Dynasty, 2001, eventual Pirates), care ofereau seri tematice speciale, cu spumă, striptease masculin sau vedete porno. La Loc rămâneau doi-trei băieți cu firi visătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doi-trei băieți cu firi visătoare și cu sexul mic, care de altfel se mulțumeau să rămână În cort, zdrăngănind fără convingere o chitară dezacordată și fiind tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook Întâlnit la cafeneaua gării Angers-Nord, să-și „Împlânte lancea Într-o halcă oarecare”. Cu această speranță, la ora douăzeci și trei, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe urechi; se retrase bălăngănindu-și brațele ca Peter Falk În Columbo. Inutil să insiste: era prea complicat, prea greu de priceput. Înaintând pieziș În direcția mării, Încerca să păstreze În memorie imaginea sânilor fetei. Deodată, chiar În fața lui, trei adolescente ieșiră din valuri; nu le dădea mai mult de paisprezece ani. Zări prosoapele lor, și-l Întinse la câțiva metri pe-al său; ele nu-i dădeau nicio atenție. Își dezbrăcă rapid tricoul, și-l puse peste coapse, se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și Începeau să facă dulceață de casă după rețetele din Marie-Claire. Am văzut scenariul ăsta repetându-se de zeci de ori. — Sunt lucruri din trecut..., făcu Bruno, conciliant. Își petrecură după-amiaza la piscină. În fața lor, de cealaltă parte de bazinului, adolescentele țopăiau disputându-și un walkman. Sunt drăguțe, nu? spuse Christiane. Blonda cu sânișorii mici e chiar frumoasă...; apoi se lungi pe cearșaful de baie. — Dă-mă cu cremă... Christiane nu participa la nici un atelier. Mai mult, zise ea, simțea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Însă chiar nu mai pot amâna. Maică-sa pleacă poimâine, și-a rezervat biletul de avion. — Câți ani are fiul tău? — Doisprezece. Christiane se gândi, bău o Înghițitură de vin. Își pusese o rochie lungă, se fardase și părea o adolescentă. Sânii i se ghiceau prin dantela bluzei; lumina lumânărilor Îi aprindea luminițe În ochi. — Cred că sunt puțin Îndrăgostită..., spuse ea. Bruno asculta fără a Îndrăzni să facă vreun gest, era absolut imobil. — Locuiesc la Noyon, continuă ea. Cu fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stat. (n.tr.) Françoise Sagan, scriitoare franceză În mare vogă În anii 50-60. (n.tr.) Revistă pentru tineret. (n.tr.) Georges, (baron de) Haussmann, prefect de Sena Între 1853-1870, a condus lucrările de modernizare a Parisului. (n.tr.) Reviste pentru adolescente. (n.tr.) Lanț de magazine. (n.tr.) Valseuses, În argou, testicule. (n.tr.) Programmation neuro-linguistique, programare neuro-lingvistică. (n.tr.) Supermagazin din Paris. (n.tr.) Club Méditerranée, cunoscută companie de turism franceză. (n.tr.) UCPA, Union des Centres Sportifs en Plein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uneori parcă scapară scântei. Genele negre adumbresc o față ovală, pe care stau parcă pictați un nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei viitoare adolescente care își caută drumul. Cum aș putea să îmi prezint personalitatea? Deși aș putea fi acuzată că exagerez, cred că fiecare își cunoaște cel mai bine firea. Ambițioasă și uneori arțăgoasă, cred cu tărie în părerile mele. Cu toatea acestea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
exprimă în numele autoarei, nostalgia unei ambianțe elevate. Tendința de a migra către București constituie pentru alte figuri, din roman, un scop suprem. Scriitoarea se reflectă în imaginea unor eroine din roman, ele vor fi reflexii ale sinelui în diferite ipostaze. Adolescenta marcată de impulsul intelectual, va deschide drama tinerei fete cu înzestrări excepționale, care după “anii de paradis” ai pensionului, întrerupea studiile. Regretul se va manifesta ca un ecou: “Îmi place grozav să învăț, atât știu eu să fac bine”, îi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Profesiunea mea e sufletul omului, băiete, dar n-am bănuit, când am cunoscut-o pe Tereza, că mă voi dovedi un psihiatru fără har. De fapt, nu era frumoasă. Avea un fel de zâmbet neterminat, niște ochi lâncezi, ca ai adolescentelor, și un nas cârn care-i dădea un aer aproape impertinent, dar, încolo, nu atrăgea atenția prin nimic deosebit. Scundă, cu obrazul ars de soare și îmbrăcată modest, se deosebea, totuși, de femeile care se străduiesc să placă. De aceea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fost predestinată. Păcat că atât de târziu!... Sau, cine știe, poate la cel mai potrivit moment!... După ce l-a cunoscut mai bine, Teodora a avut senzația „aproape fizică” (cum a subliniat ea) că îl vede venind de undeva din visurile adolescentei care a fost, că l-a așteptat mereu doar pe el, chiar dacă s-a întâmplat să-l caute mai întâi în altul... Și nu l-a găsit! Și au trecut niște ani... Dar nici nu a desperat. Așteptarea și răbdarea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aproape „maternă”, dar și provocarea discretă a unei senzualități fruste. Ele au fost „materialul didactic” viu, cald, familiar, care i-a permis viitorului bărbat să ajungă la o mai corectă abordare a „feminității în ansamblu” și a femeii în particular. Adolescentele care își exersau aproape inconștient farmecul feminin, în forma lui cea mai simplă, i-au rămas în suflet pentru totdeauna. După „consumul energetic” propriu primei tinereți a urcat o treaptă superioară. La vârsta bărbatului matur, „chemarea sexului” trece prin filtrul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
alb și-l Întrebai „Cum merge?“ și el Îți spunea „Le beau În continuare din whisky“, și știai că totu’ e În budă. — Îmi pare rău, Îi spuse Macomber, privindu-l cu fața aia de american, o față care rămâne adolescentă până după treizeci de ani. Wilson Îi studie freza sportivă, ochii frumoși, doar ușor plecați, nasul simetric, buzele subțiri și bărbia superbă. — Îmi pare rău că n-am știut asta. Sunt o grămadă de chestii de care nu mă prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trecu la un pas, nici-un semn să-și dea seama că eram eu deși mă privi În ochi, cine știe? SÎnt totuși sigur c-a fost ea, numai că eu eram aproape de treizeci de ani, În timp ce ea, inexplicabil, rămăsese tot adolescentă, Înfățișarea, Îmbrăcămintea de altădată, poate imaginația mea, dar nu cred. Am vrut s-o opresc, să-i vorbesc, s-o Întreb ce caută Încă În România chiar În orașul acesta și exact pe strada asta unde-i fusese locuința odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ghemuit Împreună cu iubita ta blondă fără facultate și ultimul Forman, Omul din lună. Viața grosolană a unui actor comic grosolan, redată Într-un film grosolan. Nu găsești nimic care să te entuziasmeze, să sari, să te facă să uiți de adolescenta ce cască lasciv pe pernă, Într-o creație fără miză, cu tot premiul ei de la Veneția, din ’65 (vorbesc de Dragostea unei blonde). Omul din lună n-a luat nimic la Veneția, nu pricepe nimeni ce-i cu luna, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un cleștișor greu de manevrat, i-am scăpat de mai multe ori În farfuria mea, a celorlalți comeseni, pe podea, nu-i elegant să-i culegi de pe jos, Îi lași acolo, niște crenvurști cît degetul cel mic al unei adolescente timide, picioare de broască și multe sosuri. La Gent, fast food, cuvînt pe vremea aceea nou-nouț, Înghit un Big Tom cît o colibă, apoi rămîn cu el În gît În fața unui magazin de cosmetice așteptînd-o pe Mariana și ascultînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
legat de perioada asta a vieții mele. M-aș întoarce în timp nu ca să mă găsesc pe mine copil sau să aflu tinerețea mea pierdută, ci ca să regăsesc copilul mic care a fost copilul meu, acum o frumoasă și rebelă adolescentă căreia îi spun, uneori, că mi-e dor de Copil. Uneori, când mă mai plâng că n-am timp de scris, că trebuie să spăl prea multe rufevase și să tot fac ordineșimâncare, îmi trântește : „Dar ai ales să fii
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
-mi tremure vocea, cînd continuu: N-am copii. Cu mine se încheie un șir de vieți. Reporterei ("Spuneți-mi Șichy"; Cum se scrie? "Cu cî și cu igrec") i se prinde privirea de-o poză veche, într-o ramă nelăcuită. Adolescenta care-am fost se zbate ca un fluture în boldul fotografiei. Cristoase, ce prețiozitate am emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vînt teribil. Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mama a bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iubire limpede. Da, din nostalgia de-a nu putea fi tînărul meu iubit. Dragostea asta a mea a fost ca-ntr-o nevroză: obsesia a înghițit realitatea. A destrămat-o, a distrus-o. Mi-am tot repetat, cu încăpățînare de adolescentă amețită, că n-o să mai fie altul pentru mine. Știu din tratatele de psihologie că sentimentele, lua-le-ar dracu' de sentimente, durează numai 2-3 ani. Așa scrie în tratate! În fapt, oricîte mîngîieri mi-ar fi atins gura, obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fapt, satul Dorobanț. Izvorul ancestral din care s-a tras ceea ce critica de artă avea să numească Imperiul Rusalin Pop. Am nevoie acum de cealaltă jumătate a vitraliului, rămasă multă vreme acoperită. De ce? Pentru că nu vreau s-o trezesc pe adolescenta care-am fost. Orbită de propria-i feminitate ca de-un bliț, într-o vară cînd traversa lacul, deși abia învățase să înoate. Nu, Iordana, fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
roșea Liselle și-și pleca genele în ceașca albastră de Sèvres, asortată cu ochii. Madeline rîdea gîlgîit și mă săruta cu buzele ei în cupă. Poate din pricina asta, în primul meu roman, Poveste din cartierul de sud-est, eroina e o adolescentă întîrziată, pe care o subjugă farmecul discret al detaliului. Viața o vede ca prin geam. Nimic despre patimă, nimic despre sex. "Îmbrățișare activă", cum îl numea Noica, aluziv. Și veneau verile, cînd intram în lumea cealaltă, a părinților de la Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apare în părțile-i constituente. Se învîrtește ca pe-o rôtissoire, metamorfozat, cu unghia degetului mare de la picior cît capul, cu capul cît unghia; umerii sînt înguști și tălpile enorme, conform perspectivei lui Mategna. Ici, linia precisă a coapsei de adolescentă (dorința de rapt e confirmată prin Vintilă Ivănceanu: "Iubito, mă gîndesc la tine/ Ca un borfaș la ceasul unui lord"); dincolo, pachetul de carne congelată (eu, s-a înțeles), e adnotat cu alt vers din Nichita Stănescu, din Tribunalul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dragoste huruie la geam ca nebunul, dară-mi-te mîndrele exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și Magda U. și-a digerat cu discreție multele eșecuri. S-o luăm de la capăt. Nu anarhic, ci metodic. S-a oprit la adolescenta cu gleznele cutremurate de apa prea rece a lacului Dorobanț și citește cu voce tare versul din Blaga, atașat tabloului: "(rotunjit în sine a este a)". Bun vers, noician. Îmi place și mie pictura asta. Russ întinge cu pensonul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]