2,048 matches
-
cu o mână câteva haine în dulap, în timp ce cu cealaltă aruncam în baie periuța și pasta de dinți, iar cu piciorul drept tăvăleam cearșaful și perna să pară că dormisem acolo. Mi-am dat cu mâna prin păr ca să arăt adormit și deschid nervos ușa din spatele ciocănitoarei mele, care tocmai își lua avânt să penetreze. V-ați prins că am trecut din balcon în balcon în camera cealaltă, invocând Cerul ca Ea să nu se prindă și să creadă că nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și, sprijinit de gardul țarcului, privea în sus spre miazăzi steaua necunoscută pe care n-o slăbise din ochi de-a lungul drumului prin deșert. Din cort, venise după el și Iahuben. Iar înăuntrul țarcului, câțiva oameni umblau printre trupurile adormite, vorbind în șoaptă. Iahuben, plictisindu-l steaua, se uită prin gard și-l zări pe bătrânul Agbongbotile. Începuse să se descurce câte puțin în graiul băștinaș, iar vederea bătrânului rob negru îi făcu plăcere: avea cu cine schimba o vorbă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din față. Încă un pahar și starea de disconfort Îmi trece. Nu mă gândesc la muncă. Sunt aici, acasă. Stau În capul oaselor și adorm În balansoar după ce mai am parte de câteva pipițe descuiate. Nu sunt nici treaz, nici adormit, gândindu-mă la Carole. O să se Întoarcă ea În curând. Știe de unde bate vântul. După un timp măruntaiele Încep să mă doară chiar nasol și transpir. Stau chircit În balansoarul care se leagănă Într-un ritm grețos, dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
răspunde la telefon prin următoarele cuvinte: "Alo, da, secretara". Într-o seară, la o oră tîrzie, a sunat telefonul și soția mea a răspuns. Vocea de la celălalt capăt al firului a întrebat: "Doamna Eck?". "Nu", a răspuns ea, pe jumătate adormită, "eu sînt secretara domnului doctor". Cititorul își poate imagina ce efect au avut aceste cuvinte! Însă, cum se poate spune despre scrisori de recomandare care sînt pline de fraze pompoase cu privire la "Unul dintre cei mai buni studenți pe care i-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
frescă pe perete, fiindcă zgomotul apei nu-l lăsa să doarmă. Anecdota aceasta ne încântă pe noi, care credem în tăcerea frescelor. Și ne îngrijorează oarecum. Logica ei ne sfidează și totuși acest miraculos trezește în adâncul nostru o suspiciune adormită: ca o istorie intimă nu atât pierdută cât uitată, încă amenințătoare. Dar de atât de departe. China, la urma urmelor, este, pentru Occident, Celălalt... Insomniile acestea nu-s de la noi. Dar de la cine vine sfatul următor: Le face mult bine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la etern, de la omenesc la divin"*. Poate că, la vederea morții, faber a devenit, într-o zi, sapiens... O primată femelă, o mamă cimpanzeu, continuă să se joace cu puiul ei care tocmai a murit, ca și cum ar fi viu sau adormit. Când își dă seama că nu mai mișcă, îl lasă în urmă ca pe un lucru oarecare. Pare să-l uite pe loc. Altfel tratăm noi un cadavru uman. Nu mai este o ființă vie, dar nici nu este un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adormi vigilența și chiar poate hipnotiza ușor. Litera ridică, imaginea alungește (cele mai frumoase imagini le vedem culcați, iar a te afunda într-un fotoliu este o plăcere de cinefil). O carte nu o citim în grup, nici pe jumătate adormiți. Dar putem privi împreună un tablou, un film, o piesă așa cum o sală ascultă muzică. Atenția fluctuantă și vagă întrerupe lectura, dar nu emisiunea de televiziune, de radio sau discul care se învârte. Precum vocea sau muzica, și în contrast cu textul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi, la pocăință. În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi, la pocăință. În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile așezate ca și cum ar ține frâiele a doi cai năvalnici, îi îndeamnă cu biciul și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celest căruia nu-i este decât umbra. Claudel exploatează neîncetat realitatea și lipsa de realitate a umbrei. În Omul și dorința sa (L'Homme et son désir), scenariu de balet scris în 1917 în colaborare cu Darius Milhaud, un om adormit vorbește în vis cu fantoma unei femei moarte care pare vie15. În Femeia și umbra (La Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-și mișcă buzele și-i vorbește... „Tătăiță... tătăiță...!“ Pe chipul ei frumos s-a așternut liniștea, și pacea... și, se putea citi împăcarea cu Dumnezeu, cu soarta... cu tot ce i-a fost scris... Sus pe cer, în mintea ei adormită, ciocâriile se legănau nevăzute... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios, care îngheța nările. Soarele abia se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Irlanda. Nieve n-o credea niciodată. Finaluri Fericite avea de fapt sediul în afara Dublinului, în orașul Rathoath. Nieve nu-și dăduse seama de lucrul acesta inițial, când îi angajase, și fusese mai apoi îngrozită; Rathoath nu era decât un orășel adormit, ce puteau să știe oamenii ăia despre o nuntă de lux? Dar mama ei râse când o auzi făcând acest comentariu și îi spuse că orice oraș pe o rază de o sută de kilometri de Dublin era acum suburbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fir Din blană și să se...culce! Apoi au mâncat azi, au mâncat mâine, Sâmbătă, duminică, luni, (Având, o foame...de câine!) După trei luni și cinci săptămâni, Molia leneșă, grosolană, L-a lăsat total fără blană Pe bietul bursuc, Adormit și năuc! Finalul-i fără mister: Fără blană și goi, În strașnicul...ger! Au murit amândoi, Plus voracele...roi! Morală: Și-ntre oameni, bunăoară, Făci bine și rău găsești! ,, Pe cine nu lași să moară, Nu te lasă să trăiești
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
o condimenteze absența aplauzelor la scenă deschisă îi deprimă apoi mor iar slujba lor de îngropăciune devine spectacolul suprem însă din nefericire nu pot împărți autografe nici atunci 8 mai 2011 Pădurea din vise, pădurea din mine Atunci când te simt adormită profund Pătrund în pădure, cu dragoste mare, Iar luna, pe umeri, zâmbește rotund Și-mi fac dintr-un vis, către tine, cărare. Sunt elfi pe afișe, spre-a scoate profit, Trăim vremuri dure, nici ei nu au pace, În rest
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
un foc din fragmente de gheață. Mă pierd prin hățișuri și chem ajutor, Îți cad la picioare, cu moartea în spate, De tine mi-e frică atunci când mi-e dor Și port vorbe grele, în mine săpate. Atunci când te simt adormită profund Îți scriu o poveste-n pădurea din mine, Prin basmele firii mă pierd, mă afund, Iar orice cuvânt e o creangă din tine. 9 mai 2011 Apariția (ne)întâmplătoare a viselor visele înfloresc doar la miezul nopții atunci când uiți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dascălul Ioan să găsească vreo ieșire din greaua încercare la care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar roua nu se risipise de pe firele adormite ale imașului. Cărarea urca domol spre Sângeap și se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului, care răcorea setea oilor, păscute de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să vestească pe Maria, bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
când viața copilului meu depindea de câteva fire conectate la aparate ? Și totuși am ceva scris din timpul spitalizării. Pe Caietul bebelușului, acela cu verde, pe care îl primeam toate la câteva zile de la naștere. Îmi notam acolo visele. Aproape adormită, pe întuneric, să nu trezesc bebelușul colegei de cameră, bâjbâiam după el, ca să nu pierd vreo informație care mi-ar fi putut aduce nesperata eliberare, vreun mesaj divin care să mă scape de incertitudini, de așteptarea aceasta chinuitoare pe care
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
ochelarii de soare, ca pentru a mă privi cu mai multă atenție, Poate sunt singurul care l-a înțeles cu adevărat pe Andrea! Cu mine petrece prea puțin timp ca să ajung să-l cunosc, și-și întoarce privirile spre Andrea, adormit probabil în șezlongul dus foarte aproape de apă, Și brusc eu aș vrea să aflu, De ce v-ați pierdut credința în Dumnezeu? Aldo se întoarce spre mine, duce paharul cu whisky la buze și pentru o clipă văd în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Sigur, spuse el calm, dar fără să o privească direct în ochi. Atunci ar trebui să plecăm. A sărutat-o când a condus-o acasă, dar nu foarte convingător. 33tc "33" Mânuțe mici și grăsune o mângâiau pe față... Jumătate adormită și jumătate trează, Clodagh se bucura de căldura mâinilor lui Molly, care îi atingea pielea sensibilă a feței. Întinsă pe pieptul lui Clodagh, Molly respira zgomotos, în timp ce îi atingea cu degețelele lipicioase bărbia, obrajii, zona din jurul nasului, fruntea și... AU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea, umilă. Vreau doar să spun că îmi pare rău pentru aseară. Îmi pare foarte, foarte rău. M-am făcut rău de râs? Cred că problema este că am doi copii și nu prea ies... —Ai fost bine, spuse Ashling adormită. Toată lumea a spus că ești minunată. Clodagh? mimă Marcus către ea. Ashling dădu din cap. —Ai fost încântătoare, strigă Marcus de pe perna lui. Foarte dulce. — Cine e acolo? Marcus? Drăguț din partea lui. Spune-i că a fost genial. Spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prin pădurea alăturată. Să adun niște floricele, să ascult trilurile păsărelelor, să mă bucur de natura renăscută. Ar fi așa de frumos! Cum mă gândeam eu așa, am ațipit.Visam...Am căzut într-un somn dulce ca Frumoasa din Pădurea Adormită. Se făcea că m-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia în soare. Era și Toto în visul meu. Ne plimbam amândoi și am văzut o casă de turtă dulce. Era decorată cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
patru nopți de pileală, picoteli în mașină și moțăieli pe canapeaua de acasă, cu Kay refugiată în dormitor, și-au spus imediat cuvântul. La serviciu scăpam lamelele pe jos, etichetam greșit mostrele de sânge, scriam rapoarte cu mâzgăleli de om adormit și, de două ori, am adormit aplecat deasupra microscopului din laboratorul balistic și m-am trezit speriat la amintirea imaginii lui Madeleine îmbrăcată în negru. Mi-era clar că nu puteam face față unei a cincea nopți, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Întunecată și plină de fum, aducând cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]