7,379 matches
-
tot aerodromul era la curent. Bâzu zboară cu Avia...!!! Avionul a apărut și s-a îndreptat spre pista de decolare. A încerca să descrii ceea ce s-a produs timp de 25 de minute este imposibil, oricâtă imaginație ai avea. Tot aerodromul urmărea spectacolul cu sufletul la gură. Timp de 25 de minute am fost fascinați de evoluția uluitoare a acestui avion. Cu un nod în gât și totodată încântați asistam la ceva unic și indescriptibil, ceva ce n-am mai revăzut
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
imposibilă, de neconceput: imaginația și fantezia cele mai debordante au fost depășite de realitate. Pot doar spune că, după 25 de minute de tensiune și încordare, "răcorit", "destins", Bâzu s-a decis să aterizeze. Dar cum!!!... De la limita extremă a aerodromului, la joasă altitudine, a efectuat un tonou lent apoi, în momentul în care se afla ranversat, a redus motorul și, rămânând în această poziție, se angajează pe panta de aterizare. În acel moment ne-am ținut cu toții respirația, avionul își
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în noii noștri aliați, s-au pomenit atacate, dezarmate, umilite și luate prizoniere; iar mai târziu, o bună parte din oamenii care le compuneau au fost trimiși în URSS. 25 august 1944. Ora 19.10. Foggia Furnicarul obișnuit al unui aerodrom pe timp de război. Brusc, atenția tuturor este atrasă de un fapt neobișnuit. Un avion de vânătoare, un adversar, un Messerschmitt 109 G, care vine din est, peste Adriatica, la joasă altitudine, cu trenul de aterizare scos, pare a avea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cel mai potrivit, cu mare precizie, aterizează superb, stârnind admirația și uimirea celor prezenți. Apoi Bâzu (căci, evident, despre el este vorba) aduce avionul spre amplasamentul care i se desemnează, lângă postul de Comandă. Înconjurat imediat de aproape majoritatea personalului aerodromului, avionul se oprește. Bâzu întrerupe contactul, deschide cockpit-ul și adresându-se mulțimii în engleză, cere o șurubelniță. Un mecanic apare îndată cu obiectul cerut. Bâzu sare din avion, îi arată placa de pe fuselaj și cele patru șuruburi. Din ce în ce mai curioși
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
revenit imediat." Între timp, o ambulanță îl transporta pe pilotul rănit, aflat, din fericire, în afara oricărui pericol. Și acum, ce urma să se întâmple?...Trebuia neapărat să mă întorc repede la București, unde știam că sunt așteptat cu nerăbdare." Pe aerodrom era o agitație de nedescris. Piloții veniți să asiste la demonstrație încercau să-și explice ce s-a întâmplat. După un moment, a sosit colonelul Gunn, însoțit de comandantul unității. Conștient de gravitatea situației și de importanța misiunii lui Bâzu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
face o gamă întreagă de acrobații, apoi revine lin la aterizare, spre uimirea și încântarea tuturor. După cele mai entuziaste felicitări, s-a trecut fără întârziere la pregătirea misiunii de întoarcere ce urma să aibă loc a doua zi dimineață. Aerodromul Popești-Leordeni. 27 august 1944. Ora 7.30 Patru zile de alarme neîntrerupte, bombardamentele germane asupra Bucureștiului nu încetează. După informațiile culese de patrulele noastre la întoarcerea din misiune, luptele terestre se desfășoară în partea de nord-nord-vest a Bucureștiului. Unitățile germane
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
imediat un tur de pistă, cu intenția evidentă de a ateriza. "Mustanguri americane." Până acum, aceste avioane fuseseră considerate adversare și de temut; acum însă apăreau ca semnele virtuale ale salvării noastre. Strigăte de bucurie, caschete aruncate în aer, ovații. Aerodromul este în fierbere... Un viraj, un avion din patrulă se detașează din formație și se angajează pe panta de aterizare. "Nu cunosc aerodromul și, ca să evite orice risc, vor ateriza, probabil, unul după altul." O pantă de aterizare precisă, redresare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
acum însă apăreau ca semnele virtuale ale salvării noastre. Strigăte de bucurie, caschete aruncate în aer, ovații. Aerodromul este în fierbere... Un viraj, un avion din patrulă se detașează din formație și se angajează pe panta de aterizare. "Nu cunosc aerodromul și, ca să evite orice risc, vor ateriza, probabil, unul după altul." O pantă de aterizare precisă, redresare artistică și Mustang-ul aterizează impecabil. "Formidabil." "Ce tari sunt americanii ăștia!" Toată lumea aplaudă. Avionul se oprește în mijlocul aerodromului în timp ce ceilalți continuă să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de aterizare. "Nu cunosc aerodromul și, ca să evite orice risc, vor ateriza, probabil, unul după altul." O pantă de aterizare precisă, redresare artistică și Mustang-ul aterizează impecabil. "Formidabil." "Ce tari sunt americanii ăștia!" Toată lumea aplaudă. Avionul se oprește în mijlocul aerodromului în timp ce ceilalți continuă să facă turul de pistă. Carlinga avionului se deschide, dar fiind departe, la aproape 300 m, nu vedem decât un braț care face semne. O rachetă galbenă se înalță spre cer. Patrula de avioane Mustang coboară în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
eram în război, că germanii bombardau Capitala, că sovieticii se apropiau... Niciunul dintre noi nu era la curent cu felul în care americanii îl primiseră pe Bâzu la Foggia, dar cred că manifestația spontană și entuziastă dedicată lui Bâzu de pe aerodromul Popești-Leordeni a depășit tot ce se putea imagina. A fost o explozie de bucurie, la nivelul tensiunii provocate de așteptarea prelungită pe care o trăisem. Când s-a reinstaurat un calm relativ, căpitanul Cantacuzino s-a îndreptat solemn spre mine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
-l de braț, ne-am îndreptat către biroul meu. În câteva cuvinte mi-a prezentat raportul. Important pentru moment era să luăm numaidecât toate măsurile necesare pentru ca, într-o oră, bidoanele de benzină și gaz să fie aprinse pe marginile aerodromului. Fumul rezultat urma să indice formațiilor de bombardament (Fortărețe și Liberatoare) direcția și viteza vântului pentru o mai bună eficacitate și precizie a bombardamentelor asupra centrelor de rezistență germane de la Otopeni și Băneasa. După atâta vreme, în sfârșit, cuvântul "Liberator
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
această defilare, dacă va prezenta poporului unitățile sale care s-au distins în cursul acestui teribil război și ale căror imense sacrificii, a peste 1 milion de tineri, s-au dovedit inutile. Abia către ora 9,30 au sosit pe aerodromul Popești- Leordeni ministrul aviației, șeful de Stat Major al aviației și toți șefii care ne-au adus dezlegarea: M.S. Regele a aprobat defilarea 21. * * * Am adunat imediat comandanții de unități (bombardament, recunoaștere, asalt, observație și bineînțeles vânătoare), o ultimă privire
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
urmă cu 22 de zile, grupul meu, împreună cu majoritatea celorlalte unități de aviație, ne înapoiasem în țară din Cehoslovacia, unde rămăsesem după terminarea războiului, până la acea dată, adică 1 august 1945). Ora decolării se apropia. Trebuie să mai menționez că aerodromul Popești-Leordeni nu poseda o pistă specială pentru decolare și aterizare, doar terenul ferm acoperit de iarbă și destul de mare, permitea decolarea în formații de patrule. Ora H: 124 avioane se pun în mișcare. Legătura radio între mine și comandanții de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de șeful de pistă, privesc cu încredere și cu un sentiment profund de dragoste către coechipierii mei apropiați. Decolarea. Potrivit celor dispuse și pregătirii, defilarea a decurs impecabil. Eram cu inima plină de satisfacție și mândrie. Ne îndreptam acum către aerodrom, unde tot noi, vânătorii, trebuia să aterizăm primii, degajând cât se poate mai repede terenul pentru a da posibilitatea aterizării tuturor celorlalte avioane. * * * La un moment dat, privind către coechipierul meu din stânga, maiorul Ioan Milu, as al aviației de vânătoare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
înțeles imediat că roata mea dreaptă era ruptă. Decizia am luat-o imediat. Tot prin semne, realizând că legătura radio cu el era întreruptă, îi dau ordin să-mi preia locul ca șef al formației, eu rămânând să aștept deasupra aerodromului, la înălțime, aterizarea tuturor avioanelor după care voi hotărî. Zis și făcut. Maiorul Ioan Milu preia comanda formației iar eu mă îndrept spre aerodrom luând înălțime. La 1500 m altitudine, intru într-un viraj larg și continuu și privesc liniștit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
îi dau ordin să-mi preia locul ca șef al formației, eu rămânând să aștept deasupra aerodromului, la înălțime, aterizarea tuturor avioanelor după care voi hotărî. Zis și făcut. Maiorul Ioan Milu preia comanda formației iar eu mă îndrept spre aerodrom luând înălțime. La 1500 m altitudine, intru într-un viraj larg și continuu și privesc liniștit aterizarea avioanelor. Hotărârea mea era justificată prin 3 motive importante: nu cunoșteam amănunte asupra stării trenului meu de aterizaj și nu puteam risca un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
1500 m altitudine, intru într-un viraj larg și continuu și privesc liniștit aterizarea avioanelor. Hotărârea mea era justificată prin 3 motive importante: nu cunoșteam amănunte asupra stării trenului meu de aterizaj și nu puteam risca un accident în plin aerodrom, împiedicând astfel aterizarea în bune condiții a celorlalte avioane, erau încă 123 în aer, și pe urmă, faptul că voi rămâne în zbor încă circa o jumătate de oră făcea să fie astfel suficient timp ca rezervorul meu de benzină
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mine cât și pentru toate patrulele ce mă urmau la mică distanță. Ar fi fost o adevărată catastrofă. Dar nu trăiam primul miracol. Dumnezeu și-a spus și de această dată cuvântul. Vestea se răspândi imediat ca fulgerul pe întreg aerodromul. Peste o mie de oameni, personalul navigant, tehnic și deservant aflați la sol, plus o unitate de vânătoare sovietică ce ocupa o parte a terenului, se puseră în mișcare. Ambulanțele, mașinile extinctoare, camioane etc., în câteva clipe totul era pregătit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
6 Vânătoare, toate misiunile contra incursiunilor aviației americane ce bombarda Bucureștiul și zona petrolieră, succesele unităților mele și ale mele personal, apoi, din nou, deplasările în Ardeal, apoi Ungaria, Cehoslovacia. Sfârșitul războiului. 1 august 1945, întoarcerea acasă la vechiul meu aerodrom Popești-Leordeni. Și acum defilarea, ca o încununare a unei activități întregi, comandam în zbor, poate pentru ultima dată, nu numai unitatea mea, ci și unități ce reprezentau toate categoriile de aviație ce luaseră parte la război. Abia cu câteva minute
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
măsurile pentru a fi apărat la aterizare, avem toată încrederea." De această dată am recunoscut vocea generalului Constantin Argeșanu, Șefului Statului Major al aviației, în același timp, distins aviator, poet și bun prieten al meu. Din nou o privire către aerodrom: avioanele continuau să aterizeze, acum era rândul bombardierelor. Dar ceea ce îmi atrăgea mai mult atenția era enorma agitație a oamenilor, a mașinilor. Parcă niciodată nu-mi dădusem seama cât de mulți sunt. Era explicabil. Toți părăsiseră atelierele, hangarele, baracamentele. O
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
realitate. Ce voi face? Ce hotărâre trebuia să iau? Știam, fără să precizez că am mai multe soluții. Dar gândurile îmi fugeau din nou. Iată că o văd pe mama, care de obicei mă conducea până la mașină când plecam spre aerodrom. Totdeauna zâmbind, cu încredere și mare căldură, desigur, puternica ei personalitate îi dădea această forță pentru ca în fața mea să-și ascundă probabile îngrijorări firești ca, fără ca ea să știe, privind prin retrovizorul mașinii, depărtându-mă, să-i surprind expresia schimbată
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
teren improvizat din luminișul unei mari păduri, unde se afla centrul de trageri al artileriei, având ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia decolasem, aveam cca. 25 m altitudine, când motorul începe să "pocnească", să "trosnească" și se oprește. Potrivit regulamentului, trebuia să aterizez drept înainte, orice viraj provoca pierderea vitezei și angajarea avionului în pământ, fără excepție. Da, trebuia
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să vreau, am început să râd. Între timp avioanele continuau să aterizeze. Probabil ultimele. Priveliștea ce mi se oferea ochilor era cu totul deosebită. Avioanele, așezate pe locul lor în rânduri strânse și aliniate, ocupau aproape trei sferturi din suprafața aerodromului, în fața lor, dirijate către centrul terenului mașini de tot felul, în partea N-V postul de comandă, roi de oameni grupați în jurul P.C., pe mașini, între mașini, pe acoperișurile hangarelor, baracamentelor, peste tot, acum, nemișcați, în așteptarea, cu sufletul la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
peste tot, acum, nemișcați, în așteptarea, cu sufletul la gură, parcă, a unui mare eveniment ce avea să se producă. În sfârșit, ultimele avioane veneau la aterizare. Era momentul să decid. Trei soluții se puteau întrevedea: să mă depărtez de aerodrom, să dirijez avionul către câmpie, să deschid carlinga, să sar, salvându-mă în parașută, soluție sigură pentru mine, aveam perfectă încredere în parașuta mea, o folosisem deja de două ori în timpul războiului, în situații însă cu totul deosebite, de forță
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Dacă țineam seama și de greutatea avionului ce depășea 3000 kg, diferența era importantă. Totuși, decizia mea era luată: voi scoate trenul și voi ateriza pe o roată. Ca și Fonck, îmi ziceam, și de ce nu? O ultimă privire asupra aerodromului, toate avioanele aterizaseră, mă uit la ceas, mai aveam benzină pentru încă maximum un sfert de oră, deci puțină. Reduc motorul și continuând virajul, dau comanda de scoatere a trenului. Dacă aș fi avut posibilitatea să aud ce se petrecea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]