1,554 matches
-
Uneori, opiniile lui CTP mi se par periculoase. Nu în sine, ci pentru puterea de convingere. Farmecul periculos al lui CTP poate convinge chiar și atunci când nu are dreptate, când se înșeală, pentru că mizează pe expresivitate, prin urmare și pe afectivitate, fapt letal pentru tipul nostru de public, care cade răpus. Tipologic, este aceeași situație cu a jurnalistului Eminescu, care l-a bătut la puncte pe Rosetti, ba uneori chiar prin KO, deși acela avea mai totdeauna dreptate! Numai că Eminescu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
diferite: dacă palmele sunt întoarse din interior spre exterior se presupune resemnare, pumnii strânși inconștient presupun tensionare, dacă persoana își lipește degetele și depărtează palmele, persoana care salută se crede superioară, gesturile multe în salut, presupun conflicte interioare, amabilitate, lipsa afectivității, succesiune cu reacție de recunoaștere, zâmbet, nemulțumire prin ridicarea sprâncenelor. - despre formele mâinii în spațiu: Retorica gestului face parte dintre științele dedicate limbajului natural, cultural și literar. Există acum o insistență pe relația cu privitorii, dar se fac referiri, la
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
încâlcit ci și lipsit de logică; evadarea din logica cronologică, din gândirea eroului și intrigii pe baza unui trecut-prezent-viitor, aduce după sine și post-timpul lecturii. Cititorul percepe textul ca atemporal, universal valabil. Opera Desperado are o logică a ironiei și afectivității care subminează nevoia de cronologie, dând libertate lecturii. Post-timpul este, contrar așteptărilor, o credulitate a lecturii. Memoria lectorului trebuie să înghită tot pe nemestecate, la prima lectură. Nu se pune problema unei descifrări, deci a ceea ce s-a numit multă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
banda lui Baines" scoate la un moment dat un "Heil Hitler!", dar tocmai când intriga devine cât de cât antrenantă, când se pregătește un conflict, diversiunea e dezamorsată de doctor, comunist și el, și Christine meditează că nu-i place afectivitatea băieților și că s-ar putea să se fi îndrăgostit de doctor. Are, în final, un scurt moment de entuziasm, spre deosebire de Tony, care e nefericit și descurajat de la cap la coadă: Simți că are o țintă a ei, era mulțumită
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
3.3. Fleur Adcock: Convenția sentimentului în poem Născută în 1934, în Noua Zeelandă, Fleur Adcock se numără printre poetele care nu se tem de propria biografie sau feminitate. Ea mărturisește că-și folosește propria viață ca suport narativ, își descrie afectivitatea fără ascunzișuri, fără nici cea mai mică dorință de a-și masca identitatea. Având în vedere că poeții Desperado de obicei mai ales în ultima vreme se ascund după istorii inventate, își apără cu grijă intimitatea, trebuie să vedem în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aportul esențial la refacerea și păstrarea armoniei funcționale a organismului uman. Pe de altă parte, trăsăturile definitorii ale intuiției medicale se regăsesc nuanțat în filosofia artei și în arta propriu-zisă: dragostea de om, pasiunea creării, gândirea dinamică, reflexiunea, conexiunile: sensibilitate afectivitate, inteligență conștiință, contemplare - experiment, revelație - experiență. Medicina și arta sunt 11 viață, ipostaza umană edificată estetic și etic. Vibrarea emoțională a reușitei medicale e similară celei artistice și filosofice din crearea ideilor. Medicina ca filosofie - știință - artă, extinde și adâncește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
este el efectiv sau după rezultatele școlare (această dilemă a cadrului didactic se confundă cu precedenta); * a satisface propriile sale interese sau interesele elevilor. Parsons însuși recomandă ca un cadru didactic să opteze în învățământul preșcolar pentru relații bazate pe afectivitate, în învățământul general pentru relații bazate pe afectivitate și pe judecarea elevilor în funcție de calitățile individuale, iar în învățământul secundar pentru relații bazate pe neutralitate afectivă și pe judecarea elevilor în funcții de criterii generale. Se observă răcirea treptată a relației
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
dilemă a cadrului didactic se confundă cu precedenta); * a satisface propriile sale interese sau interesele elevilor. Parsons însuși recomandă ca un cadru didactic să opteze în învățământul preșcolar pentru relații bazate pe afectivitate, în învățământul general pentru relații bazate pe afectivitate și pe judecarea elevilor în funcție de calitățile individuale, iar în învățământul secundar pentru relații bazate pe neutralitate afectivă și pe judecarea elevilor în funcții de criterii generale. Se observă răcirea treptată a relației profesor - elev pe măsura înaintării în vârstă și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
privind orientarea activității educative cu adolescenții. Recunoscând complexitatea transformărilor care au loc în această etapă, autorii țin să sublinieze responsabilitatea pe care o au cadrele didactice în munca cu elevii de această vârstă. II.8.1 Adolescenții au nevoie de afectivitate În adolescență, rolul afectivității în procesul general al dezvoltării personalității crește, afectivitatea fiind considerată una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cu adolescenții. Recunoscând complexitatea transformărilor care au loc în această etapă, autorii țin să sublinieze responsabilitatea pe care o au cadrele didactice în munca cu elevii de această vârstă. II.8.1 Adolescenții au nevoie de afectivitate În adolescență, rolul afectivității în procesul general al dezvoltării personalității crește, afectivitatea fiind considerată una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă a lipsei de afectivitate
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
în această etapă, autorii țin să sublinieze responsabilitatea pe care o au cadrele didactice în munca cu elevii de această vârstă. II.8.1 Adolescenții au nevoie de afectivitate În adolescență, rolul afectivității în procesul general al dezvoltării personalității crește, afectivitatea fiind considerată una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă a lipsei de afectivitate operează în următoarele direcții: copilul devine tot mai
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
afectivității în procesul general al dezvoltării personalității crește, afectivitatea fiind considerată una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă a lipsei de afectivitate operează în următoarele direcții: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și, printr-un reflex de apărare, apare mai agresiv și chiar violent; performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea și întregul comportament este perturbat. Din lipsa de afecțiune părintească
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
conflicte ale adolescenților cu adulții, apariția, alteori, a stărilor de angoasă, a sentimentului de culpabilitate sau frustrare. Cercetările au pus în evidență legătura strânsă care există între dezvoltarea generală a personalității copilului și dezvoltarea afectivă. Influența negativă a lipsei de afectivitate se manifestă prin următoarele simptome.: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și devenind apoi agresiv și chiar violent, performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea, iar întregul comportament este perturbat. Lipsa de afectivitate, de obicei, nu se manifestă în
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
afectivă. Influența negativă a lipsei de afectivitate se manifestă prin următoarele simptome.: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și devenind apoi agresiv și chiar violent, performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea, iar întregul comportament este perturbat. Lipsa de afectivitate, de obicei, nu se manifestă în etapa respectivă, ci creează doar premisele care vor „izbucni ” la adolescență, când întreaga personalitate se reconstruiește. Unii pedagogi explică erorile pe care le săvârșesc unii educatori în activitatea lor și prin lipsa de dragoste
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
funcții care acoperă evenimentele esențiale ale predării, prin funcție înțelegându-se orice act de predare produs de profesor. Aceste funcții sunt: de organizare, de impunere, de dezvoltare, de personalizare, de feed - back pozitiv, de feed - back negativ, de concretizare, de afectivitate pozitivă, de afectivitate negativă. Una dintre concluziile cercetării a fost că, un număr mare de funcții de dezvoltare, de feed - back pozitiv, de personalizare, de afectivitate pozitivă, evidențiază o personalitate și o metodologie democratic - liberală. Profesorul aparținând acestui tip tratează
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
evenimentele esențiale ale predării, prin funcție înțelegându-se orice act de predare produs de profesor. Aceste funcții sunt: de organizare, de impunere, de dezvoltare, de personalizare, de feed - back pozitiv, de feed - back negativ, de concretizare, de afectivitate pozitivă, de afectivitate negativă. Una dintre concluziile cercetării a fost că, un număr mare de funcții de dezvoltare, de feed - back pozitiv, de personalizare, de afectivitate pozitivă, evidențiază o personalitate și o metodologie democratic - liberală. Profesorul aparținând acestui tip tratează elevii ca pe
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
dezvoltare, de personalizare, de feed - back pozitiv, de feed - back negativ, de concretizare, de afectivitate pozitivă, de afectivitate negativă. Una dintre concluziile cercetării a fost că, un număr mare de funcții de dezvoltare, de feed - back pozitiv, de personalizare, de afectivitate pozitivă, evidențiază o personalitate și o metodologie democratic - liberală. Profesorul aparținând acestui tip tratează elevii ca pe niște parteneri reali în învățare, își face timp pentru a le asculta problemele și întrebările, dă dovadă de adaptabilitate și spirit de cooperare
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cu „principiul etern care-i dă viață”, atingând, prin forța convingerilor, dimensiunea unui document de demnă responsabilitate, interioară și civică. Recenzii și cronici se disting prin rigoare științifică. Literaturii i se cere să fie „sănătoasă, cuminte, ferită de molima modelelor”. Afectivitatea, dominată de inteligență, impregnează versurile sale, paginile de jurnal, reflecțiile. Meditație tinzând către adevărurile general umane (de unde și turnura gnomică, „citatele” din Horațiu, Euripide, Pindar), poezia are în centru înfruntarea dintre forțele stingerii și cele ale Ființei (Mors, Sonet ( Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
audă, astfel Își primește obișnuitele cadouri de ziua lui, Îi sunt satisfăcute nenumăratele doleanțe și părintele este fericit că are un copil cuminte. Copilul se formează În sânul unei familii, În care are drept model figurile maternă și paternă. Lipsa afectivității sau iubirea prost Înțeleasă, de a oferi copilului tot ce are nevoie, material, răsfățul, cu alte cuvinte, poate face din copilul pașnic În primii ani de viață un delincvent la adolescență, capabil de minciuni, furt, bătaie, consum de droguri. În
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
pun accentul mai mult pe aspectul rațional." Pentru producerea acestei "distanțări" care va dezaliena spectatorul, Brecht proslăvește un "teatru epic". Caracteristica esențială a teatrului epic, scrie el în Drumul spre un teatru contemporan, este, poate, să se adreseze mai puțin afectivității spectatorului, cât rațiunii sale. Spectatorul nu trebuie să trăiască ceea ce trăiesc personajele, ci să le reconsidere. Ar fi totuși fals să afirmăm că sentimentul este străin de teatru. Asta ar însemna să afirmăm, și astăzi, că sentimentul este străin de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
educaționale parentale în funcție de manifestările afective ale părinților în relația cu copilul, D. Baumrind Î1971, 1978, 19991) a clasificat părinții în cinci grupe: autoritari subiectivi, permisivi, neglijenți, supraprotectori și autoritari obiectivi. Stilul autoritar subiectiv combină controlul puternic cu nivelul redus al afectivității. Părinții care aparțin acestui stil sunt foarte puțin deschiși informațiilor sau influențelor venite dinspre copii. Rolul parental este văzut ca fiind cel al șefului casei, al creatorului de reguli, care disciplinează și planifică. Deși pot simți afecțiune pentru copii lor
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
competenței sociale a copilului. El se conformează deciziilor parentale de teama consecințelor și nu urmare a unei decizii morale bine gândite. Permisivitatea este opusul stilului autoritar subiectiv, ea combinând un grad scăzut de control paretal cu un nivel ridicat al afectivității. Granițele dintre subsistemul paretal și cel al copiilor sunt extrem de permeabile. în această practică educativă, părinții nu constituie o resursă importantă pentru copil, agenți activi care să-i formeze sau să-i modifice comportamentul. Deși părinții își exprimă în mare
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
mai rezistent la greutățile vieții, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil la sentimentele și dorințele celorlalți, mai apatic, mai pragmatic. Supraprotecția reprezintă un alt tip de îndrumare parentală, care combină un nivel ridicat al controlului cu o afectivitate ridicată. Ambele dimensiuni ale relației părinte-copil sunt folosite într-o manieră intruzivă, care permite manipularea experiențelor emoționale ale copilului. Subsistemul parental este foarte puternic, părinții încercând să manipuleze granițele dintre subsisteme pentru a obține subordonarea copilului. în scopul obținerii unei
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
social defavorizat și pentru o anumită dinamică socială asociată modernizării și progresului. De asemenea, interesul pentru marile pânze cu subiect istoric, în genere pentru pictura academică scade pe măsură ce dimensiunea autoreflexivă a artistului devine mai pregnantă cu înregistrarea stărilor tranziente, a afectivității volatile, a vagului sau, cu alte cuvinte, a indeterminatului, toate decurgând dintr-o pictură ca expresie a sensibilității într-un registru liric, idealizant, ceea ce pictorul denumește prin termeni ca "intim" și "înălțător". Individualismul și intimismul se înscriu pe același portativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trebuie Înțelese ca existând unul lângă altul sau unul după altul, deoarece, la om, Între ele există o strânsă interacțiune, astfel Încât structurile afective, de la cele inferioare la cele superioare, sunt Încărcate de raționalitate. Nu avem de-a face cu o afectivitate „ pură ". Afectivitatea, la om, devine rațională, iar gândirea, la rândul ei, este Într-un sens afectivă. J. Piaget și, la noi, V. Pavelcu au subliniat această idee. Referindu-se la participarea emotivității la cunoașterea lumii și arătând că omul Își
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]