3,869 matches
-
vrut să aibă "rude" așa cum avea Gaittany, iar în sferă burgheză, Conțescu. În sentimentul lui pentru Ioana intra mult din această apetiție. Oricât de nelegală ar fi fost relația cu Indolenta, în lumea Hangerliu-Gaittany-Farfara ea conta ca un început de afinitate. Toată lumea ar fi știut-o, și Pomponescu, ca și Ioana, n-ar fi marcat deloc s-o ascundă. Madam Pomponescu însăși, sigură de fidelitatea abstractă a soțului, își dădea tacit autorizația, motivată pe infirmitatea ei. Astfel de libertăți sunt uzuale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la pacienții cu dureri cronice: la aceștia, comparativ cu grupele martori sănătoși s-a înregistrat o sensibilizare semnificativ crescută la stimulii dureroși, probabil datorită adaptărilor SNC la durerea cronică. La vârstnici datorită proceselor ireversibile ale senescenței scade numărul receptorilor și afinitatea situs-urilor de cuplare cu drogurile, deoarece îmbătrânirea fiziologică impune totuși reduceri ale numărului de neuroni și ale conexiunilor acestora, iar țesutul conjunctiv își diminuă elasticitatea, crește rigiditatea și rezistența la mișcări mai ales la nivel cardio-vascular și osteomuscular. Se modifică
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
zidește de viu dușmanul, este o exacerbare a cruzimii, intensificată de narațiunea la prima persoană, de batjocurile călăului, de sarcasticul ,,In pace requiescat’’ care apare în final. Bineînțeles că nu toate traducerile din proză, puțin numeroase, făcute de Caragiale mărturisesc afinități speciale cu autorul respectiv. Ele ar putea exista și pentru Broasca minunată a lui Mark Twain, de exemplu. Sunt improbabile însă, atunci când este vorba de Răzbunare de Carmen Sylva ori chiar de Curiosul pedepsit al lui Cervantes. Dacă am încerca
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
economice, și a identităților sociale întipărite. Cu toate acestea, mai ales după ce normele păcii democratice se fixează în sistem, presiunile de socializare vor încuraja statele să internalizeze modificările identităților lor printr-un amestec puternic de stimulente normative și materiale. Există afinități între această formulare a teoriei liberale și abordarea "constructivistă" a relațiilor internaționale. Urmând exemplul lui Wendt, constructiviștii afirmă că structura culturală a sistemului internațional, și nu cea materială, este determinantul sistemic crucial al comportamentului statelor. Neorealismul și instituționalismul au ca
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu neorealismul. În prezent, acest sistem se transformă într-o cultură kantiană datorită unei mase critice de state cu înclinație către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită subliniază complementarități distincte între constructivismul lui Wendt și intuițiile direcției sociologice din tradiția liberală. Așadar, vom folosi intuițiile lui Wendt pentru a produce o formulare a teoriei liberale mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este ideea că liberalismul poate fi înțeles ca o teorie științifică socială non-utopică și non-ideologică a relațiilor internaționale, care are un statut egal sub aspect analitic atât cu realismul, cât și cu instituționalismul (Moravcsik, 1997, p. 513). Totuși, recursul la afinitățile dintre liberalismul sociologic și constructivismul lui Wendt prezintă capcane potențiale. Potrivit unei critici la adresa lui Wendt, abordarea lui se bazează pe termeni teoretici dificil de definit (Keohane, 1989b; Keohane, 2001). Totuși, într-un studiu recent, Alderson face un exercițiu conceptual de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
testarea afirmațiilor liberale în raport cu enunțurile sistemice înaintate de paradigmele concurente. Totuși, Huntley recunoaște și că ar fi de dorit o aplicare mai sistematică a ideilor lui la sistemul internațional emergent. Finnemore și Sikkink (1998) reprezintă un alt precedent care indică afinități între dinamica socializării și aliniere. În loc să fie influențați de literatura despre pacea democratică, Finnemore și Sikkink pleacă de la constructivism. Totuși, afirmațiile lor fac trimitere la teme incluse într-o formulare sistemică a teoriei liberale (Mitchell, 2002). Finnemore și Sikkink afirmă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a sistemului internațional. Această modalitate de contopire a intuițiilor liberale cu cele constructiviste indică faptul că, odată cu apariția unei mase critice de state democratice, se pune în mișcare un proces de aliniere la norme (Harrison, 2002; Mitchell, 2002). Putem folosi afinitățile dintre aliniere și socializare ca metafore descriptive pentru a evidenția tendințele comportamentale din sistemul internațional după Războiul Rece, care sunt compatibile cu predicțiile liberale. Cercetările recente arată că, între 1989 și 1999, principalele puteri s-au aliniat în cadrul unei structuri
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dinamicii socializării. În particular, această formulare a teoriei liberale propune ipoteza că normele culturale asociate cu pacea democratică pot să genereze efecte de socializare care le încurajează răspândirea în sistemul internațional. Atât susținătorii liberalismului, cât și cei ai constructivismului recunosc afinitățile dintre aceste poziții (Wendt, 1992, p. 394; Moravcsik, 1997, pp. 539-540). Deși ce este influențată de încercarea lui Moravcsik de a sistematiza liberalismul, această descriere pleacă de la constructivism pentru a stabili o formulare modificată, ce acordă mai multă importanță rolului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că Germania va deveni mai asertivă în apărarea intereselor sale naționale, precum și că va acționa mai independent în urmărirea obiectivelor politicii sale externe. Alți analiști prezintă o poziție mai moderată, compatibilă cu o versiune modificată a neorealismului, care păstrează unele afinități cu argumentele neorealiste (Baring, 1994; Garton Ash, 1994; Gillessen, 1994; Joffe, 1994; Schollgen, 1994; Schwarz, 1994; Bluth, 1995; Otte, 2000). În timp ce aceste analize acordă o importanță diferită predicțiilor mai dure ale neorealismului, autorii sprijină enunțul neorealist potrivit căruia schimbările din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
primi o explicație generală, ci se și susțin reciproc. Într-adevăr, și alți specialiști ai politicii externe japoneze au identificat aceste caracteristici generale ale strategiilor sale în perioada post-Război Rece (Blaker, 1993; Pyle, 1998). În mod fundamental, "realismul mercantil" prezintă afinități foarte puternice cu Doctrina Yoshida. Așa cum notează Katzenstein și Okawara, dezmembrarea Uniunii Sovietice "nu a cauzat schimbări bruște" în politica de securitate a Japoniei. Autorii concluzionează că "atunci când structurile internaționale se schimbă ... cu rapiditate ... decidenții politici japonezi își definesc obiectivele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care subliniază rolul jucat de miturile politice și de favoruri, ci și într-o tranziție identitară prin care trece statul, ce decurge din interacțiunea dintre politica internă și cea internațională. Această direcție de cercetare servește la accentuarea în plus a afinităților dintre literatura realistă clasică/neoclasică și intuițiile din perspectiva teoriei liberale sistemice. Chalmers Johnson oferă o descriere a politicii externe americane compatibilă cu o astfel de perspectivă (Johnson, 2002). Autorul afirmă că dilemele de politică externă cu care se confruntă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sfera reprezentărilor" (ibidem, 1989, p. 20). Puțini sunt totuși, în prezent, sociologii care și-au unit eforturile cu cele ale juriștilor, din cauză că din educația juridică lipsesc total cunoștințele sociologice (și invers), în ciuda bogatelor analize în domeniu ale juriștilor specializați, a afinităților dintre cele două discipline și a culturii juridice a fondatorilor sociologiei (Marx avea o formație în jurisprudență, Weber, în istoria dreptului clasic, subiect căruia i-a consacrat teza de doctorat, Durkheim a scris o teză de sociologie juridică...). Unii sociologi
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și servește scopurilor politice? Dacă nu, de ce ar exista un paralelism între puterea tot mai mare a dublei imagini a artistului (rând pe rând "constrâns" și "liber") și intervenția tot mai insistentă a statului? Cum altfel se explică instaurarea unei afinități elective între stat și cultură? Cuvântul "comunicare" face de acum parte din orice document al Ministerului Culturii. El aduce o altă dimensiune simplei informații. Cultura este, fundamental, un mod de comunicare a politicii puterii. Astfel, ne putem pune întrebări despre
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nici interesul, nici strategia nu trebuie înțelese în sensul fatalist sau teleologic al economiei pure și al raționalității intenționale. Este vorba de o "ajustare" care depinde de predispozițiile (habitus) către un joc social (câmpul este un joc), trăit la modul "afinității elective", al iubirii, al harului. Sociologul care studiază economia bunurilor simbolice trebuie deci să pună în evidență efortul individual și colectiv de refulare a interesului, de ocultare a lui, care stă la baza reușitei anumitor operațiuni și care nu funcționează
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe care l-a urmat degrabă elita tinerimii din școli. Dar revoluția din februarie, care a izbucnit între timp, a venit să deturneze brusc cursul lucrărilor sale. Un dușman chiar mai redutabil decât protecționismul cu care avea, în rest, numeroase afinități -, socialismul, se ivise, amenințător și formidabil, din baricadele lui Februarie. Bastiat s-a întors împotriva acestui nou adversar și l-a combătut pe domnul Louis Blanc și ideile sale cu aceeași ardoare, cu aceeași vervă pe care le mobilizase odinioară
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de prim rang. Frumosul artistic ființează prin el însuși, în timp ce frumosul natural nu reclamă prezența artistului. Percepția înseamnă mai mult decât a privi și a vedea pur și simplu; ceea ce percepem este determinat de ceea ce ne așteptăm să vedem, de afinitățile noastre și de modul în care prelucrăm informațiile senzoriale. Percepția nu este doar o privire naivă care reproduce simplu lumea înconjurătoare, ci implică procese mentale, convenții și limbaje. Privirea, percepția conduc la estetica participativă. Dincolo de această implicare obișnuită, intervine critica
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
aserțiunea privitoare la includerea ab initio a Bozieștilor în vechiul hotar al obștii umbrăreștene, cum ar fi: -apa râului Bârlad, care va separa mai târziu aceste sate, nu constituie hotar pentru nici una din comunitățile vecine cu care Umbrăreștii au vădite afinități de vechime, organizare și structură teritorială (Buceștii, Lieștii, Șerbăneștii), toate având hotarul de vest peste apa Siretului, ca și Umbrăreștii, iar cel de est pe Herătău sau Călmățui, întocmai ca Bozieștii; -așezările de pe cursul apelor trebuia să aibă în vechime
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și Suraia. Situarea acestui hotar într-o perioadă timpurie în preajma străvechiului curs al apei Siretului (Sirețelul) demonstrează caracterul de străvechime al delimitării teritoriale din această parte de țară, aserțiunea fiind cu atât mai plauzibilă, cu cât și satele vecine au afinități structurale comparabile cu ale Umbrăreștilor, în primul rând Bucești, Liești și Șerbănești, ele având hotarul de apus pe pârâul numit când Dimaciul, când Ruginosul, limite ce atingeau hotarul cu Țara Românească. Hotarul de nord nu este marcat de vreun element
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pământ, simțind că a fost și este al lor de drept, iar acum și de fapt. Este sentimentul trăit și simțit de cineva atunci când își regăsește un lucru de mare preț și cu care a avut strânse și trainice afinități o vreme îndelungată. Aceasta a fost starea de spirit a țăranilor în urma aplicării Legii rurale din anul 1864, o stare de mare izbândă și entuziasm. Numai că, prin reforma agrară din timpul domniei lui Cuza Vodă, nu toți țăranii au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de exemplu, structura puterii) versus structura ideală sau normativă (norme și roluri), succint exprimat: "este" vs. "ar trebui". Această structură poate fi formală pozițiile și relațiile sunt definite și specificate explicit; ori poate fi informală pozițiile sociale corespund caracteristicilor și afinităților membrilor organizației. 2. Participanții sau actorii sociali indivizi membrii ai organizației, care contribuie la existența acesteia în schimbul unor stimulente variate, în primul rând bani. Cu alte cuvinte, organizațiile cer participanți, dar de asemenea în mod fundamental sunt formate de aceștia
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în vederea susținerii unui punct de vedere, dintru început fixat cu entuziastă convingere, cu toate că la o primă vedere pare ușor reperabil și relativ prolix. Partea consistentă a analizei comparatiste a scriitorilor Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer și a operelor lor relevă afinități și asemănări, uneori cu adevărat frapante, privind umanismul profund, viziunea asupra lumii, a vieții sociale, omoloage idei noi, pe fundalul cărora se detașează diferențele, astfel mai expresive și relevante și ele în sine. Se cuvine să menționez întinderea materialului critic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este podoabă a purtărilor alese, a poveștilor și a ceasurilor de petrecere.”163 Distincția personală și educația îngrijită se vădesc în felul ei de a vorbi. În universul Decameronului un personaj este stimat numai dacă are acest dar al povestirii. Afinitățile se dezvăluie prin mărtuirsiri, prieteniile se leagă prin înlănțuirea poveștilor. Pampinea își exprimă regretul că femeile nu sunt mai inteligente, mai puțin superficiale: „ci astăzi nu-i femeie, sau prea puține sunt acelea care să înțeleagă un cuvințel de duh
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
niciodată tărâmul ironiei, reușind să pună totul sub semnul unei demitizări realiste.814 Povestirile religioase se aseamănă cu cele de dragoste, deoarece pun accent pe reliefarea sentimentelor, care sunt diferite de data aceasta, și Chaucer a nutrit pentru ele o afinitate deosebită. Această specie se distinge prin faptul că acordă personajului feminin o poziție centrală, de asemeni se focalizează pe virtuțile specifice feminității: credința, dragostea, răbdarea în suferință.815 O altă donna angelicata este Dorigena 816 , eroina din Povestea răzeșului, narator
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acestora de intermediari Între Zeu și oameni. În De divinatione per somnum, 463 b, 12-15 spune: „visele au un caracter daimonic, căci natura este daimonică, nu divină”. Această calitate „daimonică” a naturii melancolice se află Într-un perfect acord cu afinitatea dintre bilă și pneuma, elementul „cel mai divin” după nous. Dar pentru apariția „entuziasmului” trebuie ca bila, care, prin natura ei, este rece, să fie Încălzită: ea se deplasează atunci către lăcașul nous-ului6, „entuziasmul” definindu-se În primul rând ca
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]