6,178 matches
-
cum și-a dorit Întotdeauna să o ducă Într-un safari În Africa și să facă un reportaj despre câinii sălbatici pentru emisiunea lui, cu ea asigurând comentariile! Dumnezeule mare! Poate nici nu se va mai pune problema unui reportaj african. Pentru că Harry nu va mai exista. Și-o imagină pe mama lui jelindu-l și spunând că toată viața ei fusese o ghinionistă, iar acum, culmea ghinionului, fiul ei fusese ucis În Birmania din cauza unei neînțelegeri idioate legate de pașaport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca să se gândească cum să-i descrie mai bine, care sunt trăsăturile lor distinctive. —O chinezoaică foarte drăguță cu fiica ei de doisprezece ani. O doamnă de culoare, mai Înaltă, Îmbrăcată Într-un caftan lung, care pășește ca o regină africană. Mai era și un băiat adolescent, care pare asiatic, pentru că și este pe jumătate, iar ceilalți, păi, americani tipici... Înalți, cu șepci de baseball. I-ați văzut? Spuneți-mi. Bărbatul traduse rapid pentru grup. — Întreabă dacă am văzut turiști chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Diebenkorn, Kline, Twombly- sunt un ignorant când vine vorba de artă modernă, dar am auzit că sunt pictori buni. Prostii. Harry inventase lista. Își făcuse un obicei din a memora nume de artiști, poeți, muzicieni și președinți ai diferitelor țări africane, știind că astfel de cunoștințe Îi erau de folos pe la diferitele petreceri și În funcțiile pe care le Îndeplinea. Lovitura lui de maestru era recitarea unui poem, The Dying Light, despre un soldat care privește lumina stingându-se la apusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
decretat că absolut toată industria românească nu este decât un morman de fiare vechi, că toate întreprinderile agricole de stat sunt rămășițe comuniste și trebuie desființate și tot chestii din acestea care să ne aducă dacă nu în stadiul culegătorilor africani, măcar în stadiul de consumatori ale produselor occidentale. Dar nu se putea trece imediat la aceasta, până nu se demonstra că noi, cei mulți din țara, asta suntem doar o adunătură atavică de sălbatici cărora trebuie să li se explice
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
înalță rugăciuni decât dacă se ivește vreo boală: "Tu, cel de sus, nu-mi lua copilul; este încă prea mic!"4 Nu i se mai fac ofrande decât în timpul ploilor sau furtunilor. La fel se întîmplă și la majoritatea populațiilor africane: marele Zeu ceresc, Ființa supremă, creatoare și atotputernică, nu mai joacă decât un rol neînsemnat în viața religioasă a tribului. Este prea departe ori prea bun pentru a avea nevoie de un cult propriu-zis, și este chemat doar în situații
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
am mai spus, apartenența la confreriile de bărbați presupune o selecție: nu toți cei care au trecut prin inițierea de pubertate vor face parte din societatea secretă, deși toți doresc acest lucru.21 Vom da un singur exemplu: la triburile africane mandja și banda există o societate secretă cunoscută sub numele de Ngakola. După mitul povestit neofiților în timpul inițierii, monstrul Ngakola avea puterea de a-i ucide pe oameni, înghițindu-i, și de a-i scuipa apoi, reînnoiți. Neofitul este băgat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de opoziție, care fascina mulțimile. Partidul nu pierdea nici un prilej ca să zdruncine monarhia constituțională. Și cel mai norocos prilej a fost ultimatumul pe care Anglia l-a adresat Portugaliei în 1890, în legătură cu coloniile din Africa. III. LUPTA DINTRE PARTIDE Posesiunile africane alcătuiau, după pierderea Braziliei, aproape totalitatea imperiului colonial portughez. Dar nu încape îndoială că în cursul veacului XIX imperiul acesta colonial mergea spre dezagregare. Nici nu se putea întîmpla altfel. Pentru că liberalismul, - victorios în Portugalia după înfrîngerea lui Don Miguel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și aceasta alcătuia, în ochii multora, singura lor calitate. Dar la ultimul sfert al veacului XIX, Africa devenise mărul discordiei între Germania, Anglia, Belgia și Franța. Sub Bismarck, Germania începuse alcătuirea unui imperiu colonial. Regele Belgienilor ajunge posesorul imensului teritoriu african cunoscut sub numele de Statul liber al Congoului. O serie întreagă de alianțe secrete, tratate, proiecte de anexiune, se țes între cancelarii. Apar noi formule diplomatice: în fața "dreptului mistic" al descoperirii și posesiunii în cursul istoriei, își face loc "dreptul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de multiseculara sa alianță cu Anglia. Nu avem decât o singură politică - scrie un ministru portughez - politica de cordială armonie și sinceră cooperare cu Anglia, în toate părțile". În 1884 se semnează un tratat prin care Anglia recunoaște frontierele coloniilor africane portugheze. Tratat căzut repede în desuetudine, pentru că puține luni mai târziu se încheie convenția de la Berlin (26 februarie 1885), la care iau parte și Anglia și Portugalia, și prin care se declară că "un teritoriu neorganizat ca stat este juridicește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Mousinho, Antonio Maria Cardoso, Victor Cardon, Paiva de Andrade, Serpa Pinto și alții, este uluitor. Această mână de oameni întîmpină și biruiesc neînchipuite obstacole ca să reorganizeze coloniile, să exploreze regiuni noi, să deschidă drumuri. Ei înțeleg prea bine că imperiul african portughez nu are sorți de durată decât dacă Angola și Mozambic vor putea fi unite; adică, dacă posesiunile Africii occidentale vor putea fi legate de cele orientale. Dar asta primejduia planul căii ferate engleze care trebuia să lege Africa de Sud cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
hotărâtor pentru următorii douăzeci de ani ai istoriei portugheze. Dar, în legătură cu ultimatumul englez - al celei mai vechi aliate pe care o avea Portugalia și care nu pentru întîia oară își trăda legământul față de ea - să amintim câteva amănunte din drama africană. În 1891, un an după ce Portugalia primește ordinele Marii Britanii, agenții englezi înarmează pe Regele din Gaza, Gungunhana, și guvernul englez semnează cu el un tratat de alianță. Scopul nemărturisit era primejduirea coloniei portugheze Mozambic, pe care Rhodes o socotea indispensabilă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
după ce Portugalia primește ordinele Marii Britanii, agenții englezi înarmează pe Regele din Gaza, Gungunhana, și guvernul englez semnează cu el un tratat de alianță. Scopul nemărturisit era primejduirea coloniei portugheze Mozambic, pe care Rhodes o socotea indispensabilă marelui său imperiu britanic african. Regele din Gaza are la Londra doi reprezentanți, iar Regina Victoria îi trimite chiar o cupă de argint cu următoarea inscripție: To Gungunhana from Victoria Queen... Gungunhana pornește la război împotriva Portugaliei, încurajat și înarmat de englezi, dar e înfrînt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cel dintâi, Don Carlos. Singura posibilitate pentru Portugalia de a-și salva și asigura imperiul colonial este colaborarea cu Anglia. Geografia are, în această privință, primul și ultimul cuvânt. Anglia uită peste noapte alianța seculară cu Portugalia; Anglia încurajează triburile africane într-o atitudine ostilă Portugaliei; Anglia încheie cu Germania un tratat secret pentru împărțirea coloniilor portugheze; Anglia se opune oricăror planuri de expansiune și consolidare a Imperiului portughez, - dar toate acestea dovedesc că alianța engleză este singura posibilitate care îi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
germane ar însemna un aport serios pentru dobândirea victoriei?! Dar Costa își duce cu încăpățînare planul la bun sfârșit. El vrea să se angajeze cât mai aproape de aliați, pentru ca victoria din Franța să asigure pentru totdeauna nu numai posesiunea coloniilor africane, ci și stabilitatea regimului republican. Costa se mai gândise, probabil, la unificarea poporului portughez prin război. Sperase într-o înfrățire comună sub steagul grupării democratice și încercase chiar o "uniune sacră" de scurtă durată. Se mai gândea, fără îndoială, la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
războiul mondial a transformat Atlanticul în câmp de luptă, Salazar a încercat , și încearcă încă, tot ce-i stă în putință pentru a-și păstra drumurile libere pe acest ocean. Căci Atlanticul înseamnă pentru Portugalia drumul către colonii, către posesiunile africane, către Brazilia, de care iarăși se apropie și o revendică, pe bună dreptate, ca o creație a sângelui, limbii și culturii portugheze. În uriașele ciocniri de interese și ideologii care alimentează al doilea război mondial, drepturile Portugaliei nu înseamnă mare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fi În ajutorul nimănui, evadații va trebui să i-a o decizie. Puteau cere azil politic În Germania Federală ori se puteau prezenta la alte comitete de binefacere care Îi puteau trimite În U.S.A., Canada, Australia ori Republica Sud Africană...! Dacă,Tony Pavone cu prietena lui Atena solicitau azil politic În Germania Federală, nu aveau să Întâmpine opstacole. Se puteau prezenta la o anume poliție unde li se Întocmeau formelese emigrare și puteau rămâne direct aici, adică orașul Frankfurt pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
folosind resursele țării numai În favoarea sărmanilor locuitori...! Imaginar făcând o comparație Între țara lui ce Încă nu depășise era primitivă, Germania Federală distrusă de război și Încă nu se reabilitase complet, Canada cu ghețurile și frigul polar, cu Republica Sud Africană ce era acoperită aproape În totalitate de pustiul deșertului de nisip, În timp ce Australia puțin cunoscută și prea departe de civilizația modernă, nu rămânea decât America pe care o Îndrăgise și mai mult datorită acelui reportaj din revista franceza, În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu spatele la ea, lat În umeri, În haina din păr de cămilă. Ochelarii Întunecați, cu designul original de Christian Dior, un gît puternic Încins de un guler scrobit și de o cravată de mătase ca cireașa țâșnind din el. Sub nasul african, o mustață tunsă. Înclinându-se infim spre el, lui Sammler i se păru că simte parfum franțuzesc dinspre reverele paltonului de cămilă. Îl observase omul atunci? Îl urmărise oare până acasă? De asta Sammler nu era sigur. Nu dădea doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poartă un singur cercel de aur. Fusese prea mult ca să mai țină asta În sine și pentru prima dată menționă lui Margotte, nepoata și proprietăreasa sa, și Shulei, fiica sa, faptul că acest hoț de buzunare arătos, arogant, acest prinț african sau mare fiară neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant. Orice era fascinant, ea era dispusă să discute o zi Întreagă, din toate punctele de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sadat cu premierul Begin); nu a participat la invazia de la Praga din 1968 a unor state membre ale Pactului de la Varșovia și a menținut relațiile diplomatice cu țări, precum Chile și a extins relațiile cu un grup mare de țări africane; a contribuit la apropierea dintre S.U.A. și Republica Populară Chineză și la normalizarea relațiilor dintre ele, dar și la ocuparea locului care îi revenea R.P.C. la O.N.U.; a stabilit relații speciale cu grupul țărilor în curs de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Warda și cu Mariam, într-o călătorie în interiorul țării. Tot mai căuta terenuri pentru luat în arendă. Intenționa, cu ajutorul unor agronomi andaluzi pe care îi cunoștea, să dezvolte culturi care erau puțin și, mai cu seamă, prost practicate pe pământ african, mai ales dudul alb pentru creșterea viermelui de mătase. Mi-a vorbit, cu sumedenie de amănunte, de o vastă încercare la care urma să participe unul dintre oamenii cei mai bogați din Fès. Ascultându-l, am avut impresia că depășise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
descifrez mesajele. Întins alene în djerma largă, cu capul ușor înălțat pe o bârnă de lemn, legănat de flecăreala marinarilor care se pierdea armonios în clipocitul apei, priveam soarele, roșiatic deja, ce avea să apună peste trei ceasuri pe malul african. — Mâne în zori, vom fi la Misra-Veche1, îmi strigă un negru din echipaj. I-am răspuns printr-un zâmbet la fel la larg ca și al lui. De acum, nici o piedică nu mă mai despărțea de Cairo. Nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de patru ani, am rugat-o pe Khadra să ne însoțească, ceea ce a bucurat-o, jurându-se că nu aștepta altă simbrie decât privilegiul de a se stinge la Locurile sfinte. O corabie cu pânze ne-a cules de pe malul african al fluviului, la jumătate de zi depărtare de Ghizeh, spre miazăzi. Aparținea unui bogat producător de ulei de susan, care-și ducea marfa spre Egiptul-de-Sus, poposind pentru o zi sau două în orice oraș cât de cât important. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]