1,915 matches
-
și cotesc spre pădure, mi-e tot mai rușine de mascarada pe care am jucat-o înaintea părintelui Ioan și nu știu ce-aș putea face ca să-i risipesc proasta impresie pe care cu siguranță i-am făcut-o, mă afund în pădure pe lângă vechea casă a pădurarului pe drumeagul încărcat încă de umbrele nopții, roua nu s-a desprins de pe frunze, dimineață frumoasă, proaspătă ca un început de lume, gângăniile mici trezindu-se la viață, razele soarelui filtrate în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine determinate într-o orânduială fără cusur, ajung la o răscruce de drumuri, nehotărât, în dreapta un schelet de bârne, servind probabil iarna drept fânar pentru sălbăticiunile ierbivore ale pădurii și o iau pe cărarea ce părăsește drumul forestier și se afundă în pădure, începe urcușul și în curând copacii par să se rărească, vegetația se împuținează și cărarea mea urcă, tufe de mure, aluni, buchete uriașe de ferigi, soarele de-acum în creștetul cerului și-ar trebuisă mă opresc puțin pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
privirea înspăimântată spre muntele de alb de deasupra mea, nu era zăpadă, era pur și simplu culoare albă, grea, materială, mă înfricoșează albul, amenințând să se prăvale peste mine, mă ridic și încerc să mă cațăr pe muntele alb, mă afund în el ca într-un burete uriaș, nimic solid nu ating picioarele mele, cu multă greutate ajung în vârf, de acolo se vede cerul întunecat, pe cer trei luni uriașe, rotitoare, se deplasează una după alta, sar după ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tragă de ea în jos pentru a o face să pară mai lungă, s-a grăbit să ajungă în siguranță la masă. Ieșise din circuit pentru prea multă vreme și nu mai știa ce se poartă la astfel de ocazii. Afundându-se în scaun și băgându-și coapsele sub fața de masă în așa fel încât lenjeria sa intimă să nu mai fie la vedere, ea comadă grațios un gin tonic. În timp ce Clodagh se uita peste meniul cât o coală tipografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
antrenamentului, se gândea ea. Nu se știe cum, a ajuns să stea exact lângă el, undeva la marginea evenimentelor. Bună, spuse ea emoționată. Ce faci? —Mă doare capul de la atâta zâmbit, spuse el morocănos. Urăsc chestiile astea. Apoi s-a afundat în tăcere. —Și eu fac foarte bine, spuse Ashling, absentă. Mulțumesc de întrebare. Jack făcu o figură uimită, apoi se întoarse după o chelneriță care trecea pe lângă ei. —Soră, spuse el, agitând din paharul gol. Ceva pentru durere. Chelnerița, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cinci verzișori în pesos și am aruncat pumni de monede în șanț de fiecare dată când se adunau mai mulți. Se lăsa cu zgârieturi, mușcături și încăierări însângerate, dar era mai bine decât să mă uit în ochii lor inexpresivi, afundați în orbite. O oră de mers pe jos în doi care nu ne-a dus nicăieri. Nici urmă de Lee sau de Fordul lui și nici un gringo care să semene cu Bobby De Witt. Apoi un jandarm în cămașă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Încântat se trânti de cealaltă parte a mesei, Între doi polițiști uzi până la piele. Stătea și se uita vesel la toți și la toate. — Drept În nas! zise el În cele din urmă. Bang! Drept În nas! Rânji și-și afundă lingura În supă. — Poc! Puse lingura la loc. — Ați văzut? Puștiulică ala alunecos stă acolo și-și varsă inepțiile și cineva vine și-l altoiește. Bang! Trânti un pumn uriaș Într-o palmă uriașă, făcându-l pe polițistul care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capul spre dreapta. Partea stângă a craniului se izbește de capotă. Mașina frânează. Trase de radiografie drept În sus și o roti Înapoi către podeaua morgii. Se lovește de caldarâm, piciorul drept se rupe. Partea din spate a capului se afundă când se izbește jos. Întinse radiografiile la picioarele sale, pe podea. Martorii continuară să privească În tăcere timp de un minut Întreg, Înainte ca Insch să spună: — Și atunci cum de ajunge În casa ororilor a Hoitarului? — Bernard Duncan Philips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așa, dar În clipa aia nu-i păsa. Era obosit, frustrat, și voia pe cineva la care să strige.A răpit alt puști pentru că a trebuit ca tu să spui lumii Întregi că am găsit un biet țânc mort... Se afundă În liniște și, În cele din urmă, Își dădu seama de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule, calmează-te. Ce s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mâini distrate, fără cărarea și cele două onduleuri elegante de o parte și de alta a feței, datorită cărora chipul ei marmorean avea să fie imediat recunoscut de-a lungul secolelor. Obrajii erau scobiți, o umbră întunecată îi înconjura ochii, afundați de la natură în orbite, ca aceia ai fiului său. Dar era puternică, stăpână pe sine chiar și în cele mai mărunte gesturi, părea să nu simtă nici o emoție. La fiecare zgomot, din orice parte a casei ar fi venit, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putuse sta departe de Agrippina. — Voiam să fim lângă tine, spuse ea, folosind pluralul. Lui i se tăie suflarea. A doua zi, în zori, încercă o nouă senzație când o privi pe Milonia, care, obosită din cauza călătoriei, dormea cu capul afundat în perne. Nu o mângâie, ca să n-o trezească; atinse ușor, cu două degete, o șuviță din părul ei negru. Ea se trezi însă imediat, iar el îi zise: — Trebuie să te scoli. Pentru că azi mă căsătoresc cu tine. Vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă În baia de tei Înflorit când eu pășesc prin unghiul mai obscur al străzilor Înguste, atras de mișcări secrete, de foșgăiala erotică a pisicilor, izbindu-se de acoperișuri cu zgomot solzos și greu. Într-o zi ca aceasta, Mephisto se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orice coadă de motan În călduri. Să mergem deci În căutarea lui. Poate se va lăsa recunoscut la fel de ușor ca și alte dăți despre care ne vorbește literatura. Ies din literatură ca să respir puțin miros de tei și, brusc, mă afund În aceleași coclauri ale lecturilor fără să mai fac deosebirea dintre real și text. Ce puternic sclipeau ochii acelei vânzătoare de flori! (azi) Îmbătrânesc. De la o vreme, nu mă mai prind naiv În jocul privirilor. Nu mă mai interesează ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă chinuie chipul meu celălalt și adevărat! Neputându-se arăta pur În fața voastră, Ca să nu decadă În lutul ademenitor Dar marea clipă ce sunt se zbuciumă-n lumi nevisate Se-ndepărtează enorm ca să se apropie. Și parcă-n mine m-afund ca-ntr-un munte gigantic Alunec spre sinele meu și nimic nu m-oprește. Mamă, mai bine nu-mi promiteai că mă vei naște c-un șarpe Și că voi fi pur, pur, pur, pur, purpură. (Dintr-un jurnal În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căror capăt atinge cerul și, În sfârșit, iubesc acea panoramă a vârfului de munte, răsplata cea mai dragă a călătorului obosit. Furtuna mă face să alerg, ca să simt și eu acel zbucium al Întregii firi, zăpada mă face să mă afund În răceala proaspătă, noaptea mă face să uit că sunt om și să rătăcesc Însetată de spațiu și de lumină. Și acum, Mircea, cum crezi tu că un om poate cuprinde cerul, muntele, tot ce iubesc eu, ba chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
altcineva se află În carapacea corpului meu și o folosește cu Învoiala mea; eu stau undeva Într-un spațiu imponderabil și asist la metamorfozele timpului fără a fi implicat; este aceasta starea ce mă cuprinde de câte ori trec de Colțul Bărăției, afundându-mă În coclaurii din jurul Hanului lui Manuc; cum mă retrag din această zonă, devin normal, mă reintegrez ritmului cotidian. (azi) E În A. o putere În plus, o tensiune a trăirii, menținută mereu la indicatorul maxim, o lăcomie de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simțindu-se oarecum vinovat pentru faptul că folosise fondurile bisericii pentru a consuma alcool, și apoi își continuase drumul spre nord, ajungând în scurt timp în Piața Washington. Aceasta părea la prima vedere o Sodoma în miniatură, dar pe măsură ce se afunda mai tare în parc, realiză că singurele păcate de care se fac vinovați tinerii care vin acolo sunt volumul puțin prea ridicat al muzicii și consumul de alcool din recipiente ascunse cu grijă în pungi de hârtie. Deși era adeptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
față. Se întoarse dintr-o singură mișcare cu fața la monitor și citi la rândul său mesajul. Făcu o grimasă și deconectă telefonul de la computer, iar pe acesta din urmă îl scoase din priză. Apoi, se apropie amenințător spre Rhyme, care își afundă iute capul între perne, așteptându-se ca dintr-o secundă în alta să simtă tăietura lamei. Dar Magicianul se depărtase puțin, respirând adânc. Păru mai degrabă impresionat decât enervat de încercarea lui Rhyme. - Știi ce a fost asta, nu? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din cauza entuziasmului și a surescitării. Stacey mai zâmbea încă, iar eu, atent la Lena, care ronțăia un baton de cereale și părea cufundată în concurs, mi-am aplecat foarte încet capul și am sărutat-o pe o parte a gâtului, afundându-mă în falduri de carne delicioasă și inspirând mirosul de parfum ieftin, amestecat cu acela de transpirație. A chicotit puțin și mi-a împins capul la loc sus, îngrozită că ar putea să se uite Lena. Am decis să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dezbrăcată, scoase de sub pat o sacoșă de cumpărături. Desfăcu cu grijă funda uriașă care lega mânerele și îndepărtă delicat hârtie de ambalaj din interior. Apoi, pierzându-și răbdarea, rupse în două eticheta cu monogramă, împături ambalajul din hârtie și își afundă mâinile în moliciunea singurului lucru scump pe care îl avusese vreodată. Să-i zică halat ar fi un deserviciu numai dacă te uitai la cașmirul de o finețe senzuală, la culoarea ciocolatie și la monograma E simplă și elegantă. Halatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
moșu’, mă copile, Îi moșu mă, Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile” și Hanț nu-i acasă. Bitancu, gâfâind, bolborosește Încet: „Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile, Îi moșu’, eu Îs mă, Bitancu, Văsălică”, și se afundă cu pași grei În zăpada de sub pădurea Proștiței, În drum către dealul Cheslerului, amorțeala Îi cuprinde mâinile și picioarele, mii de ace Îl Împung sub piele, dincolo de perdeaua de zăpadă care se așază, Încet, Încet, Încet, peste lume, păcurarii Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
După masa de seară Își băură cafeaua În sufragerie. Ronnie se așeză pe canapea lângă Sam. —Ia zi, Sam... Ruby se panică subit. Ronnie avea s-o facă lată. Nu avea să-și țină promisiunea și o să Înceapă să se afunde În psihicul lui Sam. Ruby Își drese vocea ca să-i atragă atenția mamei ei, dar Ronnie o ignoră și continuă: — Crezi că Hillary o să ajungă vreodată președintă? În dimineața următoare, exact când Ruby ajunse la magazin, sună telefonul. Era Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
indică etajele. Ne despărțim fără cuvinte, fără măcar să ne atingem. Fac câțiva pași și mă așez în camera medicilor. Alfredo se pregătește pentru operație. Îi urmăresc în gând gesturile, acel ritual pe care îl cunosc atât de bine. Brațele se afundă până la coate în chiuveta de inox, mâinile abandonează buretele dezinfectant, simt în nări mirosul clorurii de amoniu... Asistenta îi dă compresele sterile să se usuce, sora instrumentară îi leagă halatul. Este o liniște neobișnuită în jur, o liniște de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai tragici, cu atât ne făceau mai mult să râdem. Vorbeam foarte urât despre ei, dar cu mult drag, și asta era suficient să fim iertați. Elsa prindea cu ușurință sâmburele oricărei legături, dădea la o parte coaja și se afunda în fragilitatea miezului. Făcuse autopsia tuturor căsniciilor care ne înconjurau. Grație ei, știam că prietenii noștri erau cu toții nefericiți. Acum păreau foarte mulțumiți. Mâncau, beau, se uitau după femeile altora. Evident, nefericirea lor era suficient de agilă, ca să se evapore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
2" A m părăsit clădirea în care se afla doctorul Gabor - o construcție joasă, un bârlog din beton pentru birouri de tot soiul - și am ieșit într-un val de căldură. Aerul era înăbușitor și simțeam cum tălpile mi se afundă în asfalt. În timp ce mă îndreptam spre mașină, mi-am scos sacoul și mi-am dat jos cravata, dar nu mi-am desfăcut manșetele cămășii. Nu pentru că îmi e rușine. Dar nu vreau să fac paradă cu asta. —Ce ai acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]