6,798 matches
-
căutând o continuare pentru scenariu. Așadar, după doar o pauză repede acoperită de un “Ooooooo” și după un plictisit “wow”, X se decide să arate cât este de util, deci “ok” urmat de un “Aaaaaa!”- U-ul ar putea fi agățat de a, în altă scenetă, deci finalul ei ar fi....? Irina rămăsese încă indecisă în privința finalului, când, autobuzul sosit în stație frână, deschizându-și larg, ușile. Referință Bibliografică: Tăblițele / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
când ninge floare prin grădină, când genele sărută vise și sufletele de iubire sunt cuprinse... Pe jilavele urme ale ploii ne-om ridica încet către senin. Și vom zbura,atunci, precum cocorii spre miazăzi, urmând să revenim la cuibul nostru agățat în ceață- ca și o stea pe cerul necuprins, acolo unde a prins viață copilul dimineților din vis. Referință Bibliografică: ZBOR / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ZBOR de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384000_a_385329]
-
în birou ținând în mâini dosarul și un buchet splendid de trandafiri. Delia tresări. — Ce este asta? — Dosarul ce mi l-ați cerut! — Nu, dragă, florile! Ce e cu buchetul ? Lidia îi întinse buchetul de trandafiri roșii. — Am găsit buchetul agățat de clanța ușii când m-am întors de la proces, doar am venit înaintea dumneavoastră. Mă gândesc că e gestul făcut de clientul nostru, cel cu moștenirea. Sincer, nu mi-a plăcut felul în care a procedat, dar ce să-i
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
față de cel ce a păcătuit. Înțelegerea aproapelui și îndurarea sunt calități ce trebuie să prevaleze în fața egoismelor noastre. Fratele fiului risipitor/rătăcitor ne propune următoarea întrebare: cine păcătuiește cu adevărat, cel ce a trecut de păcat sau cel ce se agață de el pentru a l coborâ pe semenul său? Oricum, de la fiecare protagonist al acestei parabole avem de învățat câte ceva: de la fiul rătăcitor - că oricât de „rătăciți” am fi, putem descoperi Calea; de la tatăl acestuia - că toți fiii, indiferent de
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DULCEA MEA Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului O geană tremurândă atinge lacul Înfiorând fantasmele făpturii Trezind la viață ascunsul și înaltul Cu-n zâmbet agățat in coltul gurii! Încă-adormită ți-ai intins piciorul Și aprinzând un cer la răsărit Un sân obraznic își dezgolea izvorul Iar toate florile-au înmărmurit! Și vântul chiar uitase să mai bată Când expirând parfum de liliac Tot aerul s-a-nfierbântat
DULCEA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384118_a_385447]
-
existența opțiunilor suplimentare pe care le avem la îndemână, ca soluții alternative: abandonul sau sinuciderea. Nu ne dă fiori? Eseistul, filozoful român Petre Țuțea (1902-1991) spunea că „Libertatea omului este partea divină din el” și o asemăna cu „o frânghie agățată de undeva, de sus; te poți urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creștine, sau poți să cobori în întuneric - bipolaritatea libertății...”. Și mai profețea „Socrate al românilor”: „Oamenii vremurilor noastre se pregătesc de război pentru apărarea
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
îi vine a plânge. Plâng teii pe-alee, și-n tei un scatiu, Cu glas tremurat ce inima-mi frânge. M-așez printre frunze, pe bancă, sub măr, Iar vântul alungă și frunze, și vise, O frunză stingheră mi se-agață de păr, Privind către ramul de unde venise. O mângâi tăcută și-i plâng trista soartă, Cândva, fi-voi frunză bătută de vânt... Tresar și te văd intrând pe o poartă, Las frunza să cadă încet pe pământ. Tu-n brațe
E TOAMNĂ, IUBITE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383464_a_384793]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul, Care mă poartă vagabond printre-amintiri, M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul, Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri... Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului, De lumea în care asemeni florilor creșteam eu... Când cerul era albastru în lumina soarelui
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
surghiunit în ceață, Copiii plâng, rămași fără povață, Orfani și de părinți, dar și de unchi. Suntem fixați doar cu săgeți de gheață, În inimă, în suflet și-n rărunchi, Copacii se îndoaie dinspre trunchi Și de speranța vieții se agață. Așa suntem cu toții pe pământ, Precum un fir, precum un bob mărunt, Udați de ploi, loviți din greu de vânt, Striviți de timpul care trece crunt. Salvarea o găsim doar în cuvânt: Dacă tu ești, atunci și eu mai sunt
GENUNCHI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383571_a_384900]
-
privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
șale. Gerul, a-mpodobit ferestrele cu flori de ghiață, Doi crini și două violete, legate într-un fir de ață Le strâng doar cu privirea, le pun în mica vază, Ascuns de după nori și soarele, aruncă câte-o rază. Apoi, se-agață de un pâlc de mori, Dându-i deoparte, cu razele-i viori, Pe perna de omăt, crivățul se culcă pe o parte, Iar pe furiș, fulgii pufoși, vin iarăși de departe. E-o liniște profundă și ninge ca-ntr-un
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de altul încât, atunci când se scărpina vițelul între cornițe, cădeam buluc peste el și nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepurașul. Si râdeau în hohote cu toții, iar dolofana arunca mereu cu beteală. Mai apăru și domnul Leo cu
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > GREIERAȘUL Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului Greierașul Mai cade-o frunză și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea tremurândă, Își cântă-ncet tristețea sa profundă, Prin frigul toamnei trece zgribulit, Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele
GREIERAȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382886_a_384215]
-
și să facă din el o biserică mică de lemn. Tăind stejarul, ar fi găsit în tulpina lui acest prețios odor - Icoana Maicii Domnului. Paul de Alep amintește în însemnările sale că un călugăr sihastru a găsit această sfântă icoană agățată de tulpina unui stejar, din care a auzit acest glas: „Dorința mea este ca tu să faci aici pentru mine o mănăstire din acest stejar”. Așa a luat ființă în prima jumătate a secolului al XVII - lea (1634 - 1636), o
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
șerpi se unduiau din vizuină Târându-se pe trupu-mi ud și rece Pământul crapă -adânc la doisprezece Și râuri sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și ale mele brațe O rugă către lună înălțau Iar ochii mei de ramuri se-agățau Săltând în lacrimi conturau nuanțe. Și auzeam un murmur de izvoare Cum se sfădeau copacii-ngrijorați Și mă răcneau condorii disperați Pe piele-mi iederi curg agățătoare. Și-ncet mă ningea cerul cu luceferi Și m-afundam tăcut în visul
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
s-au dus, Nu priveai către cer ci în miez de pământ La părinti ce-au rămas numai murmur și cânt, Lacrima-ți nu cădea, se urca tot mai sus, Ai zâmbit ridicând pleoapele amândouă Când priveai spre o doamnă agățată de cer De-ale soarelui raze, leagăn, vers și mister. Ai uitat pentr-o clipă că în inimă-ți plouă. Nu știai ce va fi, câte nopți ți-au rămas În oglinda ce ține chipu-ți trist, ostenit, Ai știut
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
vrea să ierte blestemul de părinți. Coboară de pe trepte alai de sfinți ce-s nud și-au dezbrăcat blândețea și-n tunet se ascund noroi pe la genunchi, mireasmă de tăciune o pasăre de noapte un cânt la lume spune, stă agățată-n ramuri de brad și cu o gheară încearcă să mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară, nu vrea să-și dea ofranda ce se-nălța la zei, mai bine chihlimbar pe trupuri de femei... Și cerul se răzbună și-aruncă cu
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
Dumnezeu. Baba 4: Am știut mereu că ești înțelept. Doctorul: Atunci eu plec. Fiul: Vă conduc. (Doctorul și fiul părăsesc camera. Baba 1, 2 ți 3 se apropie de pat.) Baba 3: Cât suferă! (Muribunda strânge pătura.) Baba 2: Se agață de orice ca să scape. Și-a încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
o mână în cealaltă în semn de rugăciune. Să se roage?Nici ea nu știa ce să facă. ... Oare dacă s-ar ruga la Dumnezeu pentru o minune.? Se întreba Karon,căutând o umbră de speranță de care să se agațe. „Ajută-mă Doamne să uit ceea ce s-a întâmplat ,să pot să o iau de la capăt. Știu că nu vei întoarce timpul astfel încât eu să nu-l fi cunoscut pe William dar alină-mi măcar durerea pe care o simt
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
de tot și mă uitam la picioare s-o caut. Însă mama tot n-a înțeles. Mi-a adus o tăbliță neagră de ardezie încadrată într-o ramă gălbuie de lemn și un condei alb ascuțit. De rama tăbliței era agățat cu sforicică un burete natural de culoare galbenă, care m-a încântat teribil, încât am uitat de fluierac. Când mama mi-a spus care este rolul acelui încântător burete, atât mi-a trebuit. Am început să scrijelesc tăblița cu condeiul
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
aceste locuri și își vedea de treabă, ca un om cuminte ce era. De aceea îl iubea patronul, și avea multă încredere în el. Cufundați în evantaiele cărților de joc, savurau câte un păhărel și ronțăiau covrigi dintr-un șirag agățat într-un cui deasupra mesei. Lui nea Ghiță îi plăcea să înmoaie covrigul crocant în paharul cu vin, ca să-l poată molfăi cu cei câțiva dinți care-i mai rămăseseră. Râdea de el Arapu : -Ce faci, nea Ghiță, iei anafura
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei acum...Însă amintirile urâte i s-au agățat de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi nu ne mai vrei? Ia revino și pe la noi! Că n-o să-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
nu mai poate sta locului, o pauză la marginea drumului și la aer curat va face extrem de bine tuturor celor din mașină. Cam asta e în mare ”șmecheria” cu statul în scaunul auto. Ca idee, îi puteți pune în față, agățat pe scaunul din față, tot felul de accesorii care să țină copilul ocupat și să uite de plictiseala din mașină. Îi puteți lua în mașină o jucărie, îi puteți citi dintr-o carte sau îi puteți da în mână faimoasa
Cum ii facem pe copii sa le placa sa stea in scaune auto? () [Corola-blog/BlogPost/92321_a_93613]
-
a ajuns în ziua de azi, ca la privat. Că acum sunt facultăți puzderie, peste tot! Chiar Universitățile cu tradiție au ajuns să-și facă filiale prin școlile din municipii, cum era și la fostul meu liceu. Se rugau, să agațe ca studenți, tot personalul muncitor de acolo, de la portar la femeile de serviciu. Că pe cele de la Universitate le-au isprăvit demult. Sunt toate licențiate și unele au ajuns chiar ele însele profesor universitar. La „Matematică”, nu-i nicio problemă
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
aș avea musai nevoie de aur curățit prin foc, de haine (albe) și de alifie pentru ochi; toate achiziționate la un preț nebun- viața Ta. VINO LA MINE Trăiești în lume, toboșar de jale, Cu serbede dorinte fară tihnă, Te-agăți de vise, galbene petale Vino la mine și-ți voi da odihnă. Spre zilele senine tot oftezi Ca sclavul după o dulce alinare, Dar iadul te cuprinde cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața te împinge spre
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]